Scandalul „Natașa” a tulburat societatea din Republica Moldova mai adânc decât era de așteptat și pe toate planurile, constată Sorin Ioniță într-un articol publicat pe contributors.ro.
Autorul pomenește și genul de suspiciuni care au apărut și se autoalimentează în spațiul public: Natalia Morari a avut o „carieră fulminantă şi cumva implauzibilă”. „Ca studentă de 20 şi ceva de anişori, la Moscova, deja se învârtea în stratosfera societăţii cool, fiind prietenă cu Boris Nemţov şi fiică-sa, ori cu Alexei Navalnîi; apoi, revenită în Moldova, s-a înfipt drept în fruntea protestelor de stradă, kommentariatului politic şi a high life. Aşa ceva e fără precedent iar lumea suspectează îndreptăţit aranjamente obscure, jocuri de oglinzi sau, cu un frumos termen local, vreo maskirovkă”. În Moldova, spune Sorin Ioniță, sunt destui bărbați care jubilează că e vorba de o femeie, atât de influentă până mai ieri, și e posibil ca episodul să fie folosit „şi pentru alte asasinate în efigie şi calomnii prin asociere, vizată în primul rând fiind ştiţi-voi-cine!”. Nou în textul lui Sorin Ioniță e și asocierea numelui lui Cristian Rizea, fost parlamentar social-democrat român, refugiat peste Prut ca să scape de justiția de la București, care ar fi pus în circulație parte din detaliile acestui caz. De ce ? Ca să-și plătească din datoriile față de protectorul său, Igor Dodon, dar nu numai pentru asta : scandalul s-a iscat „exact în momentul când se strâng dovezi şi stă să înceapă o anchetă contra fostului preşedinte”. „Va fi foarte greu de făcut ordine în casă după aşa tărăşanie. Pe fond, problemele de slăbiciune a mass-media şi manipulare politică sunt cam aceleaşi ca şi în România, doar că Moldova e o ţară de şapte ori mai mică, însă de şapte ori mai complicată”.
Rusia și-a atins toate obiectivele pe care le-a avut la începutul războiului
Care au fost planurile la Marea Neagră ale lui Vladimir Putin și până la ce punct și le-a îndeplinit este tema articolului lui Petrișor Peiu publicat pe spotmedia.ro. Pornind de la urmările Războiului Crimeii, din veacul al IXI-lea, Peiu scrie că, ulterior, politica externă a rușilor s-a axat pe trei comandamente : să recapete controlul asupra Mării Negre, și anume din Crimeea, să împiedice coalizarea marilor puteri europene împotriva Rusiei și să asigure o armată și o economie care să poată rezista unor războaie similare. Anexarea din 2014 a Crimeii, felul în care a fost blocată o posibilă coalizare a Turciei cu puterile europene și cu Statele Unite, apoi investiția majoră în armată și fortificarea economiei răspund exact acestui deziderat moștenit. „Rusia și-a atins toate obiectivele pe care le-a avut la începutul războiului: a anexat Crimeea, a separat sud-estul rusofon de restul Ucrainei (Donețk și Luhansk), a transformat Marea Azov într-un „lac rusesc” și a reușit să îndepărteze Ucraina de rutele de aprovizionare a Europei cu gaz rusesc”. Există însă, susține analistul publicat de spotmedia, și un pariu mai nou al lui Putin : exporturile agricole. Graficele în domeniu arată un declin al producției agricole în spațiul european și o creștere a ei în Rusia, ceea ce, pe termen lung, ar putea duce, spune Peiu, la dependența Uniunii Europene de importurile primare din Rusia.
