Ceremonia a devenit din ce în ce mai controversată de când intervenția militară a Moscovei din 2014 în Ucraina s-a transformat într-o invazie pe scară largă, anul trecut.
Au existat chiar zvonuri că participarea lui Japarov a fost pusă sub semnul întrebării după ce o dronă a incendiat o parte a unei clădiri a Kremlinului și a făcut ca Moscova să susțină că a fost un complot ucrainean pentru asasinarea liderului rus Vladimir Putin - o acuzație pe care Kievul a negat-o rapid.
Dar în ajunul sărbătorii de 9 mai, liderii din Kazahstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan au sosit, și ei, la Moscova pentru a participa la o paradă militară mult redusă și strict controlată.
Prezența lor în capitala rusă, alături de Putin, de conducătorul belarus Aleksandr Lukașenko și de premierul armean Nikol Pașinian, a evidențiat din nou rolul Asiei Centrale ca o cârjă de susținere pentru Rusia, a cărei izolare internațională s-a adâncit semnificativ în ultimele 15 luni.
În cadrul evenimentului, toți aceștia au asistat la un discurs în care Putin a condamnat „elitele globaliste occidentale” pentru că „au semănat ură, rusofobie, naționalism agresiv” și au distrus „familia, valorile tradiționale”, refren reluat adesea de Putin de când a lansat războiul pe scară largă în Ucraina în februarie 2022.
Putin și-a exprimat, de asemenea, mândria față de soldații din „operațiunea militară specială” - după cum numește Kremlinul invadarea Ucrainei- și a subliniat că a fost „foarte important” faptul că ceilalți lideri i s-au alăturat la Moscova, unde au luat împreună un „mic dejun informal”.
Scriind pe Twitter, Dionis Cenușă, de la Centrul de Studii pentru Europa de Est, cu sediul în Lituania, a susținut că fiecare dintre liderii din Asia Centrală are propriile „relații tranzacționale” cu Kremlinul, „de care le pasă mai mult decât de costurile în materie de reputație în fața Occidentului, cu care încearcă să construiască platforme separate de cooperare strategică”.
Dar, având în vedere că Kremlinul se bucură de o anumită formă de influență asupra tuturor țărilor din regiune, ce motivații individuale ar fi putut determina fiecare lider să ignore aceste costuri și să participe la evenimentul extrem de politizat?
Mersul pe sârmă al Kazahstanului
De la începutul războiului, Kazahstanul a emis cele mai fără echivoc poziții din Asia Centrală în sprijinul integrității teritoriale ucrainene, promițând în același timp să nu submineze sancțiunile împotriva Moscovei, deși le consideră contraproductive.
Totuși, niciuna dintre declarațiile făcute de la începutul invaziei, anul trecut, nu a reprezentat o critică directă la adresa Moscovei, iar autoritățile de la Astana au dat dovadă de o relativă reținere chiar și atunci când experții și politicienii ruși au atacat poziția Kazahstanului, unii ajungând să-și amenințe vecinul sudic cu o invazie în stil ucrainean.
Analistul politic Dimaș Aljanov a spus pentru serviciul kazah al RFE/RL că prezența președintelui Qasym-Jomart Toqaev la parada din 9 mai dovedește că „în realitate, toate discuțiile despre faptul că Kazahstanul este independent și urmărește o politică externă echilibrată sunt fără substanță”.
Nereușind să pună bazele independenței lor economice și politice, „țările din Asia Centrală nu sunt capabile să țină piept Kremlinului", susține Aljanov.
În ultimele săptămâni, în Kazahstan au sosit mai mulți oficiali occidentali pentru discuții despre respectarea sancțiunilor SUA, Marii Britanii și UE împotriva Rusiei, pe fondul îngrijorărilor că cei mai apropiați parteneri comerciali ai Moscovei sunt folosiți pentru a ocoli regimul de sancțiuni.
Dar, deși Kazahstanul este, probabil, țara din regiune cu cel mai mare risc la potențiale sancțiuni secundare, presiunea Rusiei este și mai mare.
Acest lucru a fost evidențiat anul trecut, în timpul multiplelor opriri ale tranzitului pe ok conductă de petrol care transportă țiței kazah prin Rusia și care se termină în portul rusesc Novorossiisk de la Marea Neagră.
Astana se bazează pe această conductă pentru mai mult de jumătate din exporturile sale, iar întârzierile au provocat îngrijorări - deși nu au fost exprimate de oficialii kazahi - că Moscova ar fi folosit conducta pentru a forța Kazahstanul să fie mai cooperant.
Rivalii săraci: Kârgâzstan și Tadjikistan
Cele mai sărace două țări din Asia Centrală sunt, în mod logic, și cele mai dependente de Rusia din regiune.
Anul trecut, în ciuda războiului din Ucraina, numărul de remitențe trimise acasă de sute de mii de cetățeni tadjici și kârgâzi care muncesc în Rusia a crescut, contribuind la susținerea acelor economii care au puține locuri de muncă și o inflație ridicată.
Dar, deși migrația este o carte pe care Rusia este bucuroasă să o joace în relațiile bilaterale, conflictul nerezolvat și din ce în ce mai exploziv de la granița dintre cele două țări este cel care a făcut ca Moscova și 9 mai să devină o ofertă de nerefuzat atât pentru Japarov din Kârgâzstan, cât și pentru Emomali Rahmon din Tadjikistan.
În 2021, pe când pandemia de coronavirus făcea încă ravagii, Rahmon a fost singurul lider străin care a participat la parada de la Moscova, Putin primindu-l la discuții bilaterale.
Multor kârgâzi această apropiere nu le-a picat bine, considerând-o un semn al sprijinului tacit al Rusiei pentru Tadjikistan, la doar câteva zile după ce luptele s-au soldat cu zeci de morți de ambele părți. Nu toți l-au crezut pe purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, care insista că vizita lui Rahmon fusese planificată și programată înainte de izbucnirea conflictului de trei zile.
Anul trecut, Putin a ajuns să-și asume rolul de mediator în conflict la cererea Kârgâzstanului, iar ambele țări sunt conștiente că trebuie să stea de partea bună a Moscovei, fie și numai pentru a evita partea ei rea.
În plus, Moscova are suficient spațiu de manevră pentru a juca „dezbină și stăpânește” dacă își propune. Fotografiile de la micul dejun neoficial care a avut loc înaintea paradei militare și la care au participat cei opt lideri naționali sugerează că Japarov nu a participat, ăe rețelele de socializare circulând zvonul că el nu a vrut să stea la aceeași masă cu Rahmon.
Propagandă rusă în Turkmenistan
Prezența președintelui turkmen Serdar Berdimuhamedov la parada de la Moscova nu surprinde pe nimeni care a urmărit încălzirea relațiilor turco-ruse din ultimii ani.
Turkmenistanul se bazează în mod covârșitor pe vânzările de gaze naturale către China, iar decizia gigantului energetic rus Gazprom de a reintra pe piața turkmenă a gazelor naturale și de a compensa într-o oarecare măsură această dependență este modalitatea perfectă de susținere la putere a acestui regim profund autoritar.
În schimb, influența occidentală asupra acestei țări izolate este neglijabilă.
Corespondenții RFE/RL au transmis anul trecut că serviciile de securitate turkmene au promovat intens o linie anti-occidentală și anti-Kiev în discuțiile cu tinerii, dând vina pentru războiul din Ucraina pe „influența otrăvitoare” a presei occidentale.
Este posibil ca acest lucru să fi derutat mulți tineri din audiența lor, având în vedere că spațiul mediatic local este aproape complet dominat de propaganda guvernului turkmen, care abia dacă menționează Ucraina, alte conflicte sau știrile proaste, în general.
Febra electorală din Uzbekistan
Liderul uzbec Șavkat Mirzioev a călătorit la Moscova imediat după ce a anunțat organizarea de alegeri prezidențiale anticipate care i-ar putea permite să rămână în funcție până în 2040 și la doar o săptămână după ce a supervizat un referendum privind modificările constituționale considerate ca fiind de natură să-i întărească controlul asupra țării.
Liderul uzbek poate fi sigur că nu se va confrunta cu niciun adversar real la scrutinul din 9 iulie, deoarece Uzbekistanul nu are o tradiție a alegerilor competitive.
Dar el va trebui să se străduiască în continuare să mențină și întărească sprijinul Moscovei pentru guvernarea sa, care a fost zguduită recent de tulburările sângeroase din republica autonomă Karakalpakstan, de lipsa cronică de energie și de inflația pronunțată.
În luna martie a acestui an, Mirzioev a oferit o susținere necondiționată pentru Moscova, afirmând că Rusia și Uzbekistanul au fost și vor fi împreună „în cele mai dificile momente”.
În luna octombrie a anului trecut, el i-a acordat lui Putin cel mai înalt Ordin de prietenie din Uzbekistan.
Însă legăturile tot mai strânse dintre cele două țări nu au convins încă Uzbekistanul să se reintegreze în Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), formată din șase membri și condusă de Moscova, comunitate militară pe care a părăsit-o în 2012, sau să adere la Uniunea Economică Eurasiatică, unde Armenia, Belarus, Kazahstan și Kârgâzstan sunt membre, alături de Rusia.
Relațiile mai strânse nu au schimbat nici comportamentul Tașkentului la Națiunile Unite, unde Uzbekistanul și celelalte patru țări din Asia Centrală s-au abținut până acum sau nu au votat rezoluțiile ONU de condamnare a războiului Rusiei din Ucraina.
