Linkuri accesibilitate

Procesul comunismului sovietic: noi victime ale deportărilor sunt reabilitate


Familia Ghieșu, deportată la 13 iunie 1941 din satul Chirileni în Siberia

Încă o pagină din procesul comunismului și a efectelor ocupației sovietice asupra moldovenilor s-a scris marți, după o importantă decizie constituțională.

Curtea Constituțională a anulat marți o sintagmă din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice care până în prezent oferea statutul de victime doar copiilor proveniți din căsătoria încheiată până la deportare. Ce înseamnă acest lucru? Că până acum copiii născuți în Siberia, dar ai căror părinți nu erau căsătoriți, nu puteau beneficia reabilitare. Diana Răileanu a stat de vorbă cu victime ale acestei norme legale „păguboase” și care au fost îndreptățiți prin decizia de marți a Curții Constituționale:

Procesul comunismului sovietic: noi victime ale deportărilor sunt reabilitate
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:32 0:00
Link direct

Teodor Ghieșu este unul dintre copiii născuți în Siberia, ai căror părinți s-au cunoscut în perioada cât au fost deportați. Mama sa a fost exilată în iunie 1941. Pe tatăl lui Teodor Ghieșu l-a întâlnit în Siberia. Acolo s-au născut și cei trei feciori ai lor, inclusiv Teodor. Au revenit acasă la trei ani după moartea lui Stalin, mai exact în 1956. Victimele deportărilor comuniste din R. Moldova, inclusiv membrii familiilor, au fost reabilitate printr-o lege adoptată în 1992.

Născuți în Siberia, dar fără statut de deportat
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:36 0:00

Doar că doi ani mai târziu, în textul legii a fost introdusă o sintagmă care prevede că statutul de „victime” îl pot obține doar copiii ai căror părinți erau căsătoriți până a fi deportați. Așa a aflat Teodor Ghieșu că, de fapt, suferințele pe care le-a indurat în Siberia au devenit neglijabile de autorități pe motiv că părinții nu aveau acte de căsătorie până a fi deportați:

Copiii care s-au născut acolo trebuie să fie repuși în drepturi.

„Ne-am adresat la Consiliul de anti-discriminare, la Avocatul Poporului, avem documente că aceasta este o discriminare, este o nedreptate. Copiii care s-au născut acolo trebuie să fie repuși în drepturi. Au fost la fel de chinuiți și au avut soarta părinților lor indiferent dacă s-au dus părinții formând o familie de aici sau ai căror părinți au fost deportați separat, acolo s-au căsătorit și ne-am născut noi. Din țările fostului lagăr sovietic numai la noi în Moldova au procedat așa de... nici nu am cuvinte să mă exprim.”

Alături de fratele său, Teodor Ghieșu a bătut la ușa Procuraturii generale, a Ministerului de Interne – peste tot funcționarii ridicau neputincioși din umeri, spunându-le că în lipsa statutului de victimă, cererile de reabilitare le sunt respinse. Un paradox cu gust amar, spune Teodor Ghieșu, care este hotărât să depună din nou cerere pentru reabilitare, în speranța că de această dată vocea îi va fi auzită:

„De-ați ști ce bucurie e că în sfârșit dreptatea a triumfat. În memoria părinților noștri care nu mai sunt în viață și în memoria celor care nu au mai ajuns în zilele noastre și nu se mai bucură de dreptatea care astăzi a fost restabilită. Împreună cu fratele meu Victor vom depune din nou o cerere, or, noi am depus toate actele de vreo două ori la Procuratura generală, la Ministerul afacerilor interne și avem refuz, acum urmează să le spunem că tot în baza la acele documente deja să ne dea certificat de reabilitare sau să depunem din nou un set de documente?”

Curtea Constituțională a fost sesizată de deputatul și istoricul Octavian Țîcu, potrivit căruia sintagma inumana făcea ca aproape 300 de persoane să fie lipsite de dreptul de a beneficia de statutul de victime ale represiunilor regimului totalitar comunist. Octavian Țîcu susține că decizia Înaltei Curți este plină de simbolism, mai ales că victimele deportărilor nu au făcut decât să fie „repetat” discriminați acasă, după revenirea din exil: „Este evidentă tenta politică a deciziei din 1994, din răzbunare față de o categorie socială foarte extinsă, de discriminare a acestora în raport cu aceeași membri ai familiei și, cel mai important probabil, că acești oameni care la momentul anului 1994 erau de ordinul miilor să nu primească îndemnizația pe care o primesc victimele represiunilor și să nu pretindă la proprietăți pe care aceștia ar fi putut să le aibă ca descendenți sau victime ale represiunilor staliniste.”.

Populația fostei RSS Moldovenească a trecut prin trei mari valuri de deportări: în iunie 1941, iulie 1949 și aprilie 1951, în urma cărora au avut de suferit, spun unii istoricii care au avut acces la arhivele KGB-ului, peste 58 de mii de oameni. Alți cercetători care operează cu date coraborate presupun că numărul victimelor este mult mai mare.

Vezi comentarii (2)

XS
SM
MD
LG