Diseară la Chişinău va avea loc proiecţia a şapte documentare realizate în cadrul proiectului „Filme peste Nistru” de către 14 tineri cineaști de pe ambele maluri ale Nistrului. Evenimentul va avea loc la Cinematograful Buiucani. Iar intrarea este liberă. Proiectul „Filme peste Nistru” are drept scop să ofere o imagine mai vastă a realităților din dreapta şi stânga Nistrului, dar și să ajute tinerii de pe ambele maluri să se lanseze în domeniul cinematografiei. Am discutat în ajun cu cineastul Virgil Mărgineanu, directorul general al OWH Studio pe care l-am rugat să ne spună cum a apărut ideea acestui proiect şi ce s-a realizat până la proiecţia peliculelor?
Virgil Mărgineanu: „Ideea venise mai demult. OWH Studio de ani buni organiza ateliere de lucru, şcoli de vară pentru tinerii cineaști pentru a instrui să facem filme, scurt-metraje, mai bine zis. Pentru că nu sunt filme. Sunt nişte încercări, filmuleţe documentare.
Am citit anunţul despre proiectul PNUD Molodva privind susţinerea măsurilor de promovare a încrederii şi ne-am gândit să facem un atelier pentru tineri de pe ambele maluri ale Nistrului. Am anunţat concurs. Am invitat 14 tineri pasionați de film. Am format echipe mixte, deci șapte echipe cu un membru din stânga Nistrului şi altul de pe malul drept ca împreună să realizeze un film pe orice idee care le vine lor, bineînțeles cu mesaj social şi cu tematica încrederii. Am făcut o săptămână de informare trening. În luna aprilie a urmat partea practică. Au avut o lună la dispoziţie să realizeze câte un filmuleţ, bineînțeles cu instruirea şi coordonarea noastră. Au fost ghidaţi de către noi. Am privit primele încercări după care am mai modificat câte ceva la montaj. Acum avem şapte filme realizate de ei care deja circulă prin Moldova şi le proiectăm pe marele ecrane.”
Europa Liberă: Aţi menţionat că filmele au fost realizate de tineri de pe ambele maluri ale Nistrului. Să înţelegem că este o modalitate de a se cunoaște unii pe alți mai bine şi de a apropia cele două maluri prin intermediul culturii?
Virgil Mărgineanu: „Da, cam acesta a fost scopul iniţial. Cred că ne-a reuşit pentru că, în primul rând, aceşti tineri s-au împrietenit. Mi se pare foarte important acest lucru. Ei s-au împrietenit în sensul că având un scop comun de a face film au găsit soluţii, subiecte, protagonişti, au găsit metode să ajungă la aceşti protagonişti, au găsit mijloace să filmeze. Totul s-a făcut împreună. Până la urmă eu consider că acest proiect demonstrează că pe lângă probleme majore politice care există la suprafață, dacă e să vorbim direct noi între oameni putem să rezolvăm foarte uşor aceste problemuțe.”
Europa Liberă: Sunt filme în rusă şi în română cu subtitrări sau cum e?
Virgil Mărgineanu: „Da, aşa este. indiferent unde s-a filmat în dreapta sau în stânga Nistrului, dacă protagoniștii din film vorbesc în rusă au subtitrat în română şi invers. În aşa fel în care să fie înţelese pe ambele maluri ale Nistrului. Mai mult decât atât, finanțatorul proiectului, UE, a spus că ar fi bine să le avem şi în engleză pentru că sunt filme bune şi, de ce nu, să le promovăm şi în afară. Sunt şi subtitre în engleză.”
Europa Liberă: Situaţia în domeniul cinematografiei din regiunea transnistreană e comparabilă cu cea din dreapta Nistrului?
Virgil Mărgineanu: „Sigur că nu. dacă vorbim la nivel mai sus, noi chiar cu Uniunea Cineaștilor ne gândim să avem un proiect în care să atragem cineaștii din stânga Nistrului, cei care vor să se implice, să devină membri ai Uniunii Cineaștilor din R. Moldova. În acest fel să aibă şi acces la fondurile oferite de Centrul naţional de cinematografie şi chiar să cunoaştem cineaştii care sunt dornici de a lucra. Din păcate, pot să vă spun că la prima cercetare pe care am făcut-o sunt puţini cineaști în stânga Nistrului care chiar activează acolo. Cineaştii mai în vârstă, mai practicanți sau cineaşti deja în valoare lucrează mai mult în Est, deci nu lucrează în regiunea transnistreană. Atunci noi mizăm pe aceşti tineri care fac acum studii şi ar vrea să se implice. Sunt tineri pasionaţi de cinematografie şi care ar vrea să facă cinematografie şi să devină, de ce nu, membri ai Uniunii Cineaştilor din Moldova.”
Europa Liberă: Înţelegem că alte colaborări decât acest proiect nu există în domeniul cinematografic între cele două maluri?
Virgil Mărgineanu: „Din păcate nu. Nu au existat coproducții sau proiecte mixte. Din acest punct de vedere cred că este un bun început şi un pas sigur de a da posibilitate şi a demonstra că există această posibilitate de coproducție.”
Europa Liberă: Ce teme şi motive formează aria de preocupări a participanților la proiect?
Virgil Mărgineanu: „Diverse, foarte diverse, mai ales că au fost liberi să-şi decidă subiectele. Pe noi chiar ne-a interesat să vedem cum gândesc tinerii şi ce tematici au luat. În primul rând, toate sunt teme sociale şi asta ne bucură. Au găsit subiecte interesante şi de-o parte şi de cealaltă a Nistrului. ne-am dat seama că protagoniștii noștri se aseamănă. Teoretic avem aceleași probleme şi de o parte şi de cealaltă. Avem aceleași nesiguranţe şi tendinţe de plecare în afară. Avem şi lucruri frumoase care se întâmplă. Am făcut un film în stânga Nistrului despre un colectiv, un ansamblu muzical din satul Mălăiești, Grigoriopol.”
Europa Liberă: E cel mai mare sat de acolo.
Virgil Mărgineanu: „Da e cel mai mare sat. Ei îi spun sat moldovenesc, reuşesc să păstreze tradițiile cu toate că sunt sub administrația Tiraspolului. chiar ne-au impresionat cu ceea ce am găsit acolo. Mă rog, nu aş vrea să povestesc toate filmele, dar sunt curioase pentru că teme abordate din punctul de vedere al tineretului. Tinerii privesc un pic altfel lucrurile. Avem chiar un film redirecționat persoanelor peste 18 ani. Mi s-a părut chiar curios. Tinerii şi-au dat frâu imaginației şi au realizat chiar ceea ce ne-am dorit noi fără nici un fel de restricții, observaţii, fără cenzură. Ei chiar au realizat filme aşa cum şi-au dorit.”
Europa Liberă: Aţi menţionat că tinerii de pe ambele maluri ale Nistrului se aseamănă, că ne unește același spectru de probleme. La nivel de soluţii la problemele existente, se identifică soluţii similare şi de unii şi de ceilalţi?
Virgil Mărgineanu: „Aveţi dreptate, la nivel de soluţii, la nivel de gândire totuşi diferă un pic. Se simte acea instruire, formare, influență şi manipulare din partea presei. Tinerii de acolo uneori nici nu îşi imaginau că aici se trăiește altfel. Aveau alte impresii. În gândurile lor există că doar o relaţie cu estul poate exista şi nimic mai mult. E vorba de unii, nu toţi. Avem tineri care au participat la proiect şi vorbesc româna perfect. M-a mirat foarte mult că făceau studii la Tiraspol sau la Râbnița, dar vorbeau româna. Deci din cei şapte, doi vorbeau româna. Vă daţi seama că sunt şi excepții. Am avut şi dintre cei care categoric nu au vrut să vorbească nici un cuvânt în română. Aici ar mai fi de lucrat. În mare măsură au găsit numitorul comun şi au reușit să se împrietenească. Bineînțeles că cedările au fost făcute mai mult din dreapta Nistrului. Noi tot timpul cedăm. Cedări în sensul că s-a vorbit mai mult în rusă în timpul trainingul.”
Europa Liberă: E vorba de documentare realizate de amatori. Pe ce public mizaţi la proiecția filmelor?
Virgil Mărgineanu: „Vizionarea este dedicată tuturor. După proiecţie vom avea discuţii cu publicul. Vreau să văd cum va înțelege publicul aceste filme. Vom avea invitaţi şi autorii de filme, organizatorii. Nu există o limită, poate participa oricine de la mic la mare, cu excepția filmului despre care spuneau că e dedicat celor de peste 18 ani.”
Europa Liberă: Dar pe cine credeţi că îi va atrage mai mult pe alţi tineri sau şi pe persoane mai în vârstă?
Virgil Mărgineanu: „Bineînțeles că mizăm pe tineri. Fiecare participant îşi va aduce doi, trei, patru sau zece prieteni, rude, cunoscuţi, vecini. Cred că vor fi mai mulţi tineri. La celelalte proiecții, la Tiraspol, Râbniţa, Moldovata, Cocieri, am avut public divers şi bătrâni, şi tineri, şi copii. Tinerii au predominat.”
Europa Liberă: Ce ecouri aţi avut după proiectarea filmelor în stânga Nistrului?
Virgil Mărgineanu: „Foarte bune. Au fost şi dezbateri, şi discuţii, şi întrebări provocatoare. Mi s-a părut destul de reuşit. Faptul că până la urmă toată lumea a plecat mulțumită din sală, cu îmbrățișări, cu fotografii şi autografe e un lucru care ne spune că e un proiect reuşit.”
