După atenția — mulți spun excesivă — acordată (în special de către presa franceză) călătoriei lui Emmanuel Macron la Moscova și Kiev, apoi ieri seară la Berlin, multe analize din presa de astăzi arată scepticismul cu care e primită afirmația președinției franceze că întâlnirea de luni cu Vladimir Putin a fost un succes deoarece a dus la «dezescaladarea» situației.
Presa anglo-saxonă, mai ales, precum The Guardian, la Londra, subliniază că Moscova nu confirmă deloc că s-ar fi «dezescaladat» ceva. Și New York Times (NYT) scrie că, ajuns la Kiev, unde căuta să-i anunțe lui Volodimir Zelenski progresul realizat în lunga sa discuție de luni cu Putin, Macron a descoperit că omul de la Kremlin neagă că s-ar fi ajuns la vreo deblocare a situației sau la o diminuare a tensiunilor. „Declarațiile rusești caută, aparent, să sape autoritatea diplomatică a Franței, ba chiar credibilitatea sa”, constată NYT.
Până și în Franța, săptămânalul satirico-politic Le Canard enchaîné pune mare în această dimineață titlul: «Macron inaugurează două discipline olimpice: Putinaj artistic și Zelenski acrobatic.»
Putin cu toate pânzele sus
Putin se dovedește, în acest timp, campion la fofilare în ultimul moment: cum o revelează astăzi The Times, la Londra, pe baza unor indicații din cotidianul german local Kieler Nachrichten, luxosul iaht privat al lui Vladimir Putin, botezat Graceful, a fost reperat plutind spre Rusia, după ce a părăsit în ascuns șantierele navale din Hamburg, unde fusese adus în septembrie pentru lucrări de întreținere.
Cotidianul Kieler Nachrichten publicase încă de duminică o fotografie a iahtului în drum spre Marea Baltică.
Din septembrie încoace, iahtului i s-a curățat carena și i-au fost adăugate două balcoane pe puntea superioară. Motoarele au fost de asemenea verificate și li s-a făcut întreținerea.
“Putin își salvează iahtul din Hamburg”, aflăm și din tabloidul Blick. La fel o scrie și celălalt mare tabloid german, «Bild»-Zeitung: Putin și-a retras iahtul din portul german “de frică să nu-i fie poprit” («aus Angst vor Festsetzung!») în cazul unor noi sancțiuni internaționale, care de astă dată l-ar atinge personal.
Presa rusă, nici măcar cea din opoziție (cu excepția unei scurte note pe site-ul Общая Газета, pentru care a lucrat asasinata jurnalistă Anna Politkovskaia), nu pomenește nimic despre asta în această dimineață, în schimb Ukrainskaia Pravda se delectează cu subiectul, informându-ne că luxosul iaht a costat 87 de milioane de euro, are 82 de metri lungime, și că este același iaht de croazieră cu care Putin l-a plimbat, în luna mai anul trecut, pe dictatorul bielorus Aleksandr Lukașenko prin Marea Neagră (cf. foto mai sus), la câteva zile numai după ce regimul de la Minsk deturnase un avion european de pasageri.
(Pomenisem, atunci când am propus “O călătorie în capul lui Vladimir Putin”, o analiză a faptului că el s-ar compara cu Petru cel Mare… or, și marele țar fondator al Rusiei moderne fusese fascinat de calitatea șantierelor navale de la Marea Nordului, în special din Olanda.)
UE îngrijorată de un microcip-cirip
Le Monde prezintă planul de 42 de miliarde de euro al Comisiei Europene pentru a produce microcipuri în Europa. Este vorba de așa-numitul Chips Act, anunțat ieri la Bruxelles și care ar trebui să pună capăt dependenței Europei de Asia (în special de Taiwan) în acest domeniu.
Semiconductorii — indispensabil în orice domeniu, de la computere la automobile — sunt pentru secolul XXI ceea ce a fost oțelul în sec. XIX, cum o constată site-ul Wired Italia. Astăzi, Uniunea Europeană (UE) produce mai puțin de 10% din semiconductorii folosiți în lume, față de 40% în urmă cu treizeci de ani. Odată cu globalizarea, UE s-a retras treptat din acest sector al economiei, în beneficiul Statelor Unite, dar cel mai mult al Asiei.
Pandemia de Covid-19 a arătat limitele acestui model. Europenii și-au dat seama în mod brutal că, peste noapte, furnizorii lor ar putea înceta să-și onoreze contractele, așa cum au pățit-o cu măștile în primăvara lui 2020.„Pentru semiconductori, depindem 80% de Asia, ba chiar în proporție de 60% de Taiwan”, cum o rezumă comisarul francez pentru piața internă a UE, Thierry Breton. „Dacă Taiwanul n-ar mai putea exporta semiconductori, în trei săptămâni toate fabricile din lume s-ar închide”, a conchis el.
Asta înseamnă că dacă Pekinul ar ataca Taiwanul (mai ales simultan cu un atac rusesc împotriva Ucrainei), Occidentul s-ar regăsi deodată în pană, deoarece — cum a scris-o deja pe un ton alarmat The Wall Street Journal — întreaga planetă depinde de un singur producător de microcipuri din Taiwan, ceea ce lasă pe toată lumea vulnerabilă în cazul încetării producției.
Cum a calculat și agenția Reuters, Taiwanul singur produce 50% din totalitatea semiconductorilor (circuite integrate) din lume, însă fabrică peste 92% din microcipurile cele mai performante! Este vorba de de gigantica firmă numită Taiwan Semiconductor Manufacturing Company Ltd (TSMC). China continentală consumă 60% din această producție, dar dacă Pekinul ar invada insula independentă, asta ar afecta grav întreaga industrie militară a SUA și a Occidentului în general.
În fața iminenței unui asemenea pericol, Bruxelles-ul a pus la punct un plan, anunțat ieri, care ar trebui să le permită europenilor să injecteze 42 de miliarde de euro ca investiții publice în industria semiconductoarelor de pe teritoriul lor. „Acești bani publici vor fi însoțiți de investiții private. În total, de acum până în 2030, în Europa ar trebui să se investească între 90 de miliarde și 100 de miliarde de euro în semiconductori”, a spus un înalt oficial UE citat de Le Monde.
Iconografia psihanalitico-sartorială a mai-marilor lumii
În sfârșit, trecând la rubrica «Celebrități» și a capriciilor acestora, Financial Times, la Londra, pune întrebarea: «De ce se îmbracă Jeff Bezos atât de îngrozitor». Foarte seriosul cotidian al finanțelor britanice din City, Financial Times (FT), publică deseori asemenea analize, la rubrica sa de Style (and Fashion), cum a făcut-o, cu ceva vreme în urmă, explicând: de ce Boris Johnson poartă cravate oribile.
Aceste articole sunt bijuterii de psihologie sartorială, iar autorul lor, Robert Armstrong, șeful secțiunii despre finanțele SUA a ziarului, se întreabă, de pildă, pentru ce Boris Johnson urmează exemplul lui Donald Trump, ale cărui cravate sunt „oribile, ieftin-lucioase, deseori de un roșu cireașă strident, atârnând prea lungi cu patru sau cinci centimetri și având (din rațiuni neștiute) vârful subțire prins cu scotch de capătul lat”.
Iată cum o simplă analiză iconografică ludică, psihanalitico-sartorială, ne revelează mai în profunzime un raport de forțe internațional decât orice impozant studiu geopolitic.
