Evoluţiile de la Chişinău au făcut ca în Occident să se instaleze o lipsă de idei referitoare la ce s-ar putea face în continuare legat de Republica Moldova. Izolarea lui Igor Dodon este imposibilă, îngrădirea puterii sale la fel de imposibilă. Ar fi un consens că totul trebuie resetat în relaţia cu Republica Moldova, dar se pare că resetarea este totodată cea mai complicată dintre opţiunile existente, este părerea politologului de la Bucureşti, Radu Carp.
Europa Liberă: E sfârșit de an, se fac bilanțuri. Dl profesor, unde a ajuns R. Moldova în 2019, la final de an?
Radu Carp: „Anul acesta, în R. Moldova s-au întâmplat, practic, mai multe lucruri decât în ultimii 10 ani, aș spune. Au fost atâtea tranziții către noi formule politice, încât cred că suntem cu toții derutați și cu toții așteptăm sfârșitul anului pentru ca măcar următoarele schimbări să ne prindă într-un alt an.”
Europa Liberă: Cum se vede R. Moldova din afară?
Radu Carp: „Sâmbătă a apărut un comentariu foarte interesant în The Economist despre R. Moldova. Ei scriu mai rar despre R. Moldova, dar titlul era foarte interesant și se numea „A quiet takeover”, adică O preluare liniștită, în sensul că Moscova a preluat controlul la Chișinău fără ca aproape nimeni să-și dea seama. Practic, oamenii s-au culcat într-un regim și s-au trezit în altul.”
Europa Liberă: Igor Dodon, în calitate de șef de stat, promite să promoveze o politică echilibrată - și cu vestul, și cu estul. Ce ar aștepta Moscova de la R. Moldova și ce așteptări ar avea Occidentul de la autoritățile statului?
Igor Dodon nu este un partener pentru Occident, nu a reușit până în acest moment să-și creeze măcar o imagine de fațadă...
Radu Carp: „Igor Dodon nu este un partener pentru Occident, nu a reușit până în acest moment să-și creeze măcar o imagine de fațadă în așa fel încât să fie primit în cancelariile occidentale.”
Europa Liberă: A avut vizite și la Cartierul NATO, și în Uniunea Europeană...
Radu Carp: „Guvernul dnei Sandu a facilitat aceste tribune, dar oarecum ele erau formale. Dincolo de discursuri, vizite ș.a.m.d., contactele directe în momentul de față practic nu există cu liderii occidentali. Sigur că la ONU orice stat suveran are dreptul să vină, mai ales când e vorba de șeful de stat. Deci nu discutăm de chestiuni de fațadă, vorbim de parteneriate reale, parteneriate umane, în cele din urmă, care lipsesc.”
Europa Liberă: Au fost câteva zeci de vizite pe care le-a întreprins Igor Dodon la Moscova. Vă este clar ce beneficii are R. Moldova și cetățenii statului de pe urma acestor întrevederi pe care le-a avut Igor Dodon cu omologul său rus, Vladimir Putin?
Radu Carp: „Cred că Igor Dodon a văzut foarte clar că Vladimir Putin a reușit să pună la putere și apoi să se debaraseze foarte rapid de mulți lideri în multe țări. Și cred că are o teamă instinctivă de Moscova, îi este teamă ca Moscova să nu găsească un alt partener și mai devotat decât este el, în așa fel încât își arată devotamentul peste măsură, în speranța că aceste gesturi îi vor asigura menținerea la putere. Recent am vizitat locuința lui Petru Groza și nu înțelegeam de ce a fost și prim-ministru, și șef de stat. În perioada comunistă, el fiind un politician burghez, îl vizita pe Stalin de foarte multe ori. Asta e rețeta succesului lui Igor Dodon. E foarte simplu: cu cât mai multe vizite, cu atât mai mult la putere.”
Europa Liberă: Dar de ce pe timpul guvernului Sandu i s-au deschis ușile către Occident și de ce era perceput ca un politician care poate să aducă schimbări în țara lui?
Radu Carp: „Igor Dodon niciodată nu și-a ascuns simpatia față de Rusia, față de politica Rusiei în ceea ce privește agenda globală. Faptul că a avut și un partener de guvernare care nu a avut nimic împotrivă, și un Minister de Externe care nu s-a opus în mod radical acestor inițiative a fost într-adevăr un element de noutate. Sincer, eu m-aș fi așteptat la mai multă reținere, dar în momentul în care am văzut, de exemplu, liderii ACUM că intră în această capcană și se întâlnesc cu dl Kozak la Chișinău, mi-am dat seama că pentru Igor Dodon cei de la ACUM au fost un partener foarte ușor de înghițit, de pus pe pâine și de înghițit, pentru că în goana de legitimare nici ei nu au realizat faptul că e bine să te legitimezi doar prin anumite persoane, nu prin altele.”
Europa Liberă: PD, care a acordat sprijin guvernului Chicu, e văzut ca un partener al socialiștilor, partid care îl are ca lider informal pe Igor Dodon, pentru că Igor Dodon zice că PD este în opoziție, democrații spun că nu au făcut majoritate parlamentară cu socialiștii. Cum înțelegeți Dvs. această situație?
Radu Carp: „S-ar putea să vă surprindă ceea ce urmează să spun. Cred că la viitoarele alegeri vom avea o altă configurație politică. Respectiv cred că proiectul acesta al Partidului Democrat este foarte instabil și cred că sunt foarte multe interese ca el să devină și mai instabil, și cred că nu vom mai avea de-a face cu acest joc în trei, respectiv ACUM, PD și socialiștii. Cred că vom asista la niște reorientări în parlament. De ce? Pentru că Partidul Democrat încă este foarte fragil în ceea ce privește partea de corupție. Dacă justiția își va face datoria, s-ar putea să asistăm la ceea ce s-a întâmplat în fostul PLDM, de exemplu, care din momentul în care justiția a început pur și simplu să aplice legea, partidul respectiv a dispărut din prim-plan. Deci, PD are niște probleme mult mai mari decât par la prima vedere. De aceea spun că s-ar putea să asistăm la reconfigurări pe scena politică de la Chișinău.”
Europa Liberă: Dar Moldova cu Igor Dodon se deosebește de Moldova cu Vladimir Plahotniuc?
Cineva care își face iluzii că în continuare Igor Dodon va avea la un moment dat o ușă deschisă, eu spun că este doar o iluzie...
Radu Carp: „Igor Dodon în momentul de față este izolat, pentru că în Europa popular-europenii fac agenda, președintele Comisiei Europene vine din partea PPE, PPE este cel mai puternic partid european, PPE și-a pierdut partenerul de guvernare de la Chișinău, ceea ce pentru ei contează enorm și din acest motiv au încercat, cu succes, zic eu, izolarea, cel puțin pe plan european, a actualului președinte și a actualului guvern. Cineva care își face iluzii că în continuare Igor Dodon va avea la un moment dat o ușă deschisă, eu spun că este doar o iluzie. Ușile sunt închise atâta vreme cât partida pro-europeană se află în opoziție și atâta vreme cât a plecat de la putere pe baza afirmării unor principii, și nu pentru că nu ar fi reușit niște negocieri politice.”
Europa Liberă: Dar plecarea dlui Plahotniuc cum vi se pare?
Radu Carp: „Depinde despre cine vorbim. Vorbim despre dl Plahotniuc, vorbim, mai nou, despre dl Novak sau vorbim despre dl Ulinici. Deci sunt mai multe identități și nu știm dacă toți cei trei au plecat în același loc. Oricum, sigur nu se mai află în R. Moldova. Cred că în continuare atâta vreme cât domnia sa nu va răspunde în fața justiției, va fi o armă perfectă în jocul politic, adică va fi o sperietoare pentru toți actorii politici și este absolut necesar ca el să răspundă cât mai curând în fața justiției pentru a tranșa disputa imaginară sau mai puțin imaginară cu cele trei fantome.”
Europa Liberă: În ultimii 10 ani, autoritățile de la București au spus sus și tare că România rămâne țara-avocat pentru R. Moldova pe drumul ei de integrare europeană. Bucureștiul își menține această poziție, pentru că, mai nou, am auzit declarația șefului diplomației de la București care spunea că orice leu trimis R. Moldova va fi condiționat?
Radu Carp: „Dl Aurescu a spus și mai mult, a spus că „orice ajutor financiar pentru statul R. Moldova nu mai există”, în acest moment totul este suspendat, a spus, de asemenea, că „se încearcă redirecționarea acestor fonduri către comunitățile locale”. În urmă cu o lună am participat la Bruxelles, la Comisia Europeană la o discuție la nivel de experți și s-a discutat exact cum să continue Parteneriatul Estic.
Să știți că la Bruxelles există un consens asupra faptului că partenerii din R. Moldova trebuie să fie comunitățile locale, și nu Guvernul...
Să știți că la Bruxelles există un consens asupra faptului că partenerii din R. Moldova trebuie să fie comunitățile locale, și nu Guvernul de la Chișinău. Deci, ce a spus dl Aurescu este în consonanță perfectă cu ceea ce se afirmă la ora actuală de diplomația europeană.”
Europa Liberă: Va rămâne Bucureștiul avocatul R. Moldova pe calea eurointegrării?
Radu Carp: „Depinde cât de sincer va fi actualul guvern sau un viitor guvern, nu știm, dar deocamdată semnalele sunt puțin neclare.”
Europa Liberă: Cum se vede dosarul transnistrean? Cine mai este preocupat de soluționarea problemei transnistrene?
Radu Carp: „Iarăși este o mare problemă. De ce? Pentru că se spera ca prin acest guvern, prin această armonie a contrariilor între socialiști și ACUM să se ajungă la o variantă care să fie cât de cât acceptată și în R. Moldova, și în exterior. Or se pare că acest semnal a rămas doar pe hârtie. De ce? Pentru că în momentul de față actualul guvern nu are o politică proprie față de dosarul transnistrean.
Singura sa politică este a urma fidel poziția Moscovei și am văzut iarăși un joc foarte interesant pe care îl face Moscova în momentul de față, vrea să se distanțeze cumva de guvernul de la Chișinău în problema transnistreană pentru a nu putea fi acuzată că au aceleași păreri. În realitate însă, am văzut, de exemplu, declarația dnei Zaharova săptămâna trecută făcută de Ministerul de Externe rus, care spunea că Chișinăul nu a făcut pași, că sunt nemulțumiri... Nu! În realitate trebuie citit acel mesaj exact pe dos, adică acolo unde dna Zaharova spune că „nu suntem nemulțumiți”, trebui citit „suntem nemulțumiți”, acolo unde spune: „nu s-au făcut progrese”, trebuie citit „suntem nemulțumiți, s-au făcut progrese”. În sensul dorit de Moscova, evident.”
Europa Liberă: Cine poate ajuta R. Moldova astăzi?
Radu Carp: „Ușile și la Washington, și la Bruxelles sunt deschise în continuare. Nimeni nu trebuie să creadă că Statele Unite sau Uniunea Europeană au interesul să mai existe încă o Cortină de fier. Marea problemă este însă legată de orientare, pentru că nu poți să afirmi că ești pro-european, dar în același timp să cultivi cu obstinație relația cu Moscova. Lucrurile astea ar trebui clarificate mai întâi la Chișinău și apoi desigur, repet, ușile sunt deschise.”
Europa Liberă: 2020 va fi un an electoral, vor avea loc alegeri prezidențiale. Ce miză are acest scrutin din toamna anului viitor?
Radu Carp: „Dna Maia Sandu și-a făcut un calcul greșit în momentul în care a forțat cumva părăsirea guvernării. Sigur că au fost și niște situații obiective, dar se putea amâna. Eu cred că a forțat plecarea de la guvernare pentru a se profila drept candidat la alegerile prezidențiale. Cred că a făcut un calcul greșit, pentru că percepția cetățenilor din R. Moldova este mai degrabă în favoarea unui lider de tip macho, de tip puternic, care își impune oricând punctul de vedere. De aceea, Traian Băsescu, de exemplu, era foarte bine acceptat de societatea din Moldova, pentru că dădea senzația unui lider care știe ce are de făcut și care ia măsuri concrete. Și în momentul de față percepția lui Igor Dodon este, oricât nu ne-ar plăcea acest lucru, este una de personaj puternic, de lider puternic, care-și poate impune punctul de vedere pe scena politică. Și asta îl avantajează cumva în vederea alegerilor prezidențiale.
Igor Dodon, dacă nu se întâmplă nimic spectaculos, are un ușor avantaj...
Desigur, chestiunea este deschisă. Cei doi principali competitori s-au plasat destul de bine în ceea ce privește culoarul electoral pe care vor să-l parcurgă, dar în momentul de față Igor Dodon, dacă nu se întâmplă nimic spectaculos, are un ușor avantaj, iar simplul fapt că nu se întâmplă nimic îi conferă oarecare stabilitate și un oarecare avantaj.”
Europa Liberă: Și chiar dacă ar putea să aibă un concurent puternic, victoria îi va aparține?
Radu Carp: „Nu. Cred că dacă se va crea un alt candidat, care să nu vină cu balastul guvernării, să poată să aibă o confruntare directă cu Igor Dodon, cu cărțile pe masă, fără să poată avea cadavre în dulap, atunci lucrurile s-ar schimba. Însă vorbim de o persoană care nu există în acest moment, vorbim de o persoană care ar veni dintr-un alt mediu decât cel politic. Cred că cetățenii R. Moldova nu mai vor să mai aibă de-a face cu actualii politicieni, sunt dispuși să acorde încredere unei alte persoane care nu apare. Eu cred că, dacă cineva ar vrea să construiască un profil de tipul celui construit în Ucraina, cred că ar găsi un teren fertil în R. Moldova.”
Europa Liberă: Și o părere a Dvs., dle profesor, despre curentul unionist din R. Moldova. Unde vedeți locul, care ar fi rolul acestui curent în R. Moldova?
Radu Carp: „E foarte interesant că la 30 de ani după evenimentele care au dus la dispariția regimurilor comuniste și de la momentul în care discutăm deschis problema asta, pentru că acum 30 de ani n-o discutam deschis, o discutam pe la colțuri, în 30 de ani totuși nu s-a putut clarifica această chestiune. Este o problemă care este vitală, este un curent marginal, are posibilitatea să crească sau rămâne stabil? Sunt întrebări la care noi încă nu avem un răspuns, tot dăm răspunsuri și tot suntem contraziși de realitate, într-un fel sau altul.
Eu cred că e o problemă în momentul de față cu termenul de „unionist”, care a căpătat o conotație, aș zice eu negativă, chiar și pentru cei care susțin apropierea de România și legislația europeană a R. Moldova. Cred că în momentul de față există o reorientare pentru a nu mai fi folosit acest termen, ci pentru a veni cu o altă terminologie, care să dea un impuls acestei mișcări. În orice caz, ea există, sunt câțiva lideri politici stabili, care transmit acest mesaj de ani de zile, deci nu este ceva conjunctural...”
Europa Liberă: Când ziceți câțiva lideri și o mișcare dezbinată unionistă...
Radu Carp: „Da, da, da, sunt câțiva lideri, care fiecare trăiește pe insula lui și fiecare de pe insula lui vede România în mod diferit. Asta-i marea tragedie, că între insulele astea se transmit așa, niște mesaje de SOS și cam atât, nimeni nu vrea să creeze poduri între insulele unioniste. Asta este marea problemă. Fiecare vine cu propria lui viziune, cu reflecțiile lui, cu modul lui de acțiune; în ce măsură se va reuși coagularea acestei mișcări, aici rămâne de văzut, pentru că dinamica în actualul parlament este destul de mare. Eu nu exclud ca la un moment dat din ACUM și din PD să se nască o nouă forță politică cu câțiva parlamentari, nu mulți, dar care să încline la un moment dat balanța, adică să ceară nu neapărat unirea cu România, dar să ceară o mai mare deschidere în relația cu România de la oricine ar fi la guvernare. O astfel de evoluție nu exclud, ba chiar cred că este foarte posibilă.”
