„Subminarea democrațiilor: țintele, strategiile și metodele regimurilor autoritare moderne” - este titlul unui nou studiu al organizației internaționale Freedom House care analizeaza „cele mai bune învățăminte” ale noilor lideri autoritari.
„Liderii regimurilor autoritare moderne”, scrie Arch Puddington, autorul raportului dat publicității astăzi, „au grijă să slăbească opoziția fără să o distrugă, să submineze domnia legii fără a distruge întreg eșafodajul legislativ, au grijă să păstreze aparența unei legitimității și a respectului pentru ordinea tradițională”.
Pentru Puddington, exemplul cel mai recent de cum încearcă un regim autoritar modern să-și extindă influența este Rusia lui Putin și modul în care se pare că a intervenit în alegerile din America și Europa.
Alte exemple, cel puțin la fel de pernicioase, sunt intervenția brutala a Rusiei în țările vecine care încearcă să se democratizeze sau cenzura impusă cu succes de autoritățile chineze nu numai în țară, dar internațional, atunci când este vorba despre informații critice.
Rusia, se arată în raportul Freedom House, a jucat un rol major în dezvoltarea regimurilor autoritare moderne. Mai ales când este vorba despre metode de a controla mediile, despre propagandă, metode de a submina și domina societatea civilă emergentă sau opoziția politică.
China, pe de altă parte, este un „deschizător de drumuri” când vine vorba de modul cum un regim autoritar poate folosi produse ale sistemelor democratice, în acest caz lobby-ul/propaganda pentru a cenzura sau opri informații critice.
Pe de altă parte, raportul Freedom House remarcă faptul că politicieni din democrații par interesați să preia lecțiile regimurilor autoritare și că partide de extrema dreaptă sau stânga din Europa nu se feresc, de exemplu, să-și exprime deschis admirația pentru Rusia lui Putin.
În consecință, regimurile autoritare moderne sunt mult mai ușor acceptate pe scena internațională, în organizații și structuri globale sau regionale unde influența lor crește prin faptul că reușesc să creeze alianțe cu regimuri „hibride” (așa-numite „aliberale”) sau chiar democrații. Iar metodele lor („best practice”) sunt copiate așa cum țările în tranziție, în anii '90, încercau să copieze democrațiile tradiționale. Un exemplu recent este legea din Rusia privind ONG-urile, copiata sub diferite forme în China și în Ungaria.
