WASHINGTON -- Când președintele Vladimir Putin și-a trimis forțele în Ucraina, Kremlinul părea să mizeze pe o axiomă bine-cunoscută a securității europene: avantajul copleșitor al Rusiei în materie de efective și armament, stocurile uriașe moștenite din perioada sovietică și forța arsenalului său nuclear. Calculul era că această superioritate va fi suficientă pentru a înfrânge rapid rezistența ucraineană.
La mai bine de patru ani de la începutul invaziei ruse pe scară largă, această presupunere a fost aproape complet spulberată. Ucraina a rezistat, a dat peste cap planurile unei victorii rapide a Rusiei și a transformat conflictul într-un război de uzură dominat de tehnologie.
Kievul a dezvoltat un ritm de inovare despre care Joshua Huminski, vicepreședinte pentru securitate națională și informații la Centrul pentru Studiul Președinției și Congresului din Washington, spune că avansează mai rapid decât orice inițiativă a Statelor Unite sau a altor țări membre NATO.
Cu toate acestea, dependența tot mai mare a Moscovei de Coreea de Nord în ceea ce privește muniția, rachetele și trupele nu ar trebui interpretată nici ca o dovadă că Rusia se prăbușește - și nici, dimpotrivă, că armata sa va ieși din război mai puternică decât înainte, avertizează experții.
Imaginea este mult mai complicată.
Ucraina a provocat pierderi severe forțelor convenționale ruse și a scos la iveală deficiențe profunde în planificarea și doctrina militară a Moscovei. În același timp, Rusia continuă să se adapteze pe câmpul de luptă, să-și extindă producția de armament și să învețe dintr-un război diferit de orice conflict purtat anterior .
„Forțele terestre convenționale ale Rusiei din Ucraina sunt slăbite în mod constant și sever”, a declarat Huminski pentru RFE/RL. El a avertizat însă că ar fi „o greșeală” să evaluăm puterea militară a Rusiei exclusiv prin această prismă.
Flotele navale rusești din nord și din Pacific dispun în continuare de capacități importante, a afirmat el, în timp ce forțele nucleare strategice ale țării au rămas în mare parte intacte. Rusia dispune în continuare și de capacități importante în domeniile cibernetic și spațial.
Întrebarea, așadar, nu mai este doar dacă Rusia rămâne a doua putere militară din lume. Mai important este ce au dezvăluit luptele din Ucraina despre limitele puterii ruse și dacă adaptarea Moscovei poate împiedica aceste slăbiciuni să devină decisive.
Blitzkrieg-ul eșuat și cursa pentru adaptare
Problemele Rusiei au început chiar de la presupunerile cu care ea a intrat în război. Potrivit lui Huminski, serviciile de informații ale lui Putin prezentaseră Ucraina drept „un castel de cărți” care urma să se prăbușească rapid.
Însă rezistența ucrainenilor, eșecurile operaționale ale Rusiei, sprijinul occidental și capacitatea de adaptare rapidă au dus la un război cu totul diferit. Apărarea aeroportului Hostomel, în apropiere de Kiev, unde forțele ucrainene au respins trupele ruse de elită desantate aerian, a devenit unul din primele exemple ale modului în care planurile Moscovei puteau fi date peste cap. Tacticile unităților mici și armele antitanc occidentale au exploatat, de asemenea, vulnerabilitățile blindatelor ruse aflate în înaintare.
De atunci, războiul s-a transformat într-o competiție neîntreruptă pentru adaptare. Dronele, războiul electronic și loviturile cu rază lungă de acțiune au transformat câmpul de luptă, făcând deplasarea tot mai periculoasă și contribuind la formarea unei vaste „zone a morții” supravegheate permanent de-a lungul frontului.
Maria Snegovaya, cercetătoare principală specializată în Rusia și Eurasia la Centrul pentru studii strategice și internaționale de la Washington, a declarat pentru RFE/RL că Ucraina a acumulat un avans tehnologic semnificativ și folosește tot mai mult dronele pentru a compensa, cel puțin parțial, deficitul de personal.
Avantajul este real, dar nu trebuie considerat permanent. Dinamica tehnologică s-a schimbat de mai multe ori în timpul războiului, a spus Snegovaya. În prezent, Ucraina este în avantaj în domenii importante ale tehnologiei dronelor, însă Rusia a reușit în repetate rânduri să recupereze decalajul, să reproducă prin inginerie inversă inovațiile de succes și să dezvolte contramăsuri.
Și acest ciclu se accelerează. Ceea ce înainte dura mult mai mult se întâmplă acum în câteva luni.
De aceea, nici Huminski, nici Snegovaya nu consideră războiul o poveste simplă despre geniul tehnologic ucrainean care copleșește o armată rusă învechită.
Ambii descriu o competiție mult mai dinamică: Ucraina a obținut un avantaj tehnologic important și a expus slăbiciuni serioase ale Rusiei, în timp ce Moscova continuă să se adapteze și să asimileze lecțiile de pe câmpul de luptă, chiar dacă forțele sale terestre convenționale suferă pierderi severe.
Coreea de Nord acoperă golurile
Parteneriatul Moscovei cu Phenianul este poate cea mai clară ilustrare a cerințelor extraordinare ale războiului. Coreea de Nord a furnizat Rusiei muniție și rachete și a trimis militari. O parte din aceștia au fost desfășurați în regiunea rusă Kursk pentru a contribui la respingerea incursiunii ucrainene surpriză din 2024.
Snegovaya spune însă că dependența Rusiei de ajutor extern trebuie privită în paralel cu efortul uriaș de producție internă. Moscova duce un război de uzură în care pierderile nu se limitează la personal, ci includ muniție și sisteme de armament.
„Rusia a reușit, de fapt, să producă foarte mult”, a spus ea, subliniind că Moscova și-a „extins semnificativ producția” de drone, echipamente pentru războiul electronic, sisteme de apărare antiaeriană, tancuri și rachete.
Industria rusă nu și-a rezolvat însă problema. Cerințele războiului sunt atât de mari, spune Snegovaya, încât nici măcar o creștere spectaculoasă a producției nu poate acoperi în totalitate necesarul de pe front și nici nu îi permite Rusiei să-și formeze rezerve semnificative. Acest lucru explică, cel puțin în parte, rolul Coreei de Nord.
Huminski spune, de asemenea, că militarii nord-coreeni ajută Moscova să gestioneze o problemă politică sensibilă: deficitul de personal. Folosirea lor permite ocuparea unor poziții și eliberarea militarilor ruși contractuali pentru alte misiuni, fără ca Putin să fie nevoit să recurgă la o mobilizare generală, cu riscurile politice aferente.
Prin urmare, nu este vorba de un colaps militar, nici de o dovadă a unei renașteri ruse fără efort. Rusia folosește partenerii externi pentru a acoperi anumite goluri, în timp ce încearcă să-și mențină și să-și extindă propria bază industrial-militară.
Potrivit Snegovaya, Kremlinul continuă să extindă facilitățile de producție și se pregătește pentru un război de lungă durată. Efortul are însă costuri tot mai mari. Sectorul militar-industrial rus este finanțat masiv de stat, în timp ce presiunea economică generată de susținerea războiului continuă să crească.
Ucraina a schimbat ecuația — dar dronele nu au câștigat războiul
Ucraina a intrat în război cu un dezavantaj militar convențional major. Nu putea concura cu Rusia nici la numărul de tancuri, nici la cantitatea de muniție sau la efective. Răspunsul Kievului a fost să schimbe ecuația costurilor.
Dronele ieftine și alte sisteme dezvoltate într-un ritm rapid pot pune în pericol echipamente mult mai costisitoare. Potrivit Mariei Snegovaya, Ucraina a reușit astfel să compenseze într-o măsură semnificativă deficitul de personal.
Dar ea subliniază și limitele acestui avantaj. Dronele nu au făcut soldații inutili, iar problemele Ucrainei în ceea ce privește efectivele rămân serioase. Așa-numita „zonă a morții” [controlată de drone] contribuie la menținerea liniei frontului, dar nu poate câștiga războiul.
Rusia își adaptează, la rândul ei, tacticile. Snegovaya vorbește despre o armată care îmbină metodele de tip sovietic și capacitățile industriale moștenite cu utilizarea dronelor, a războiului electronic și a unor tactici care se schimbă rapid în funcție de evoluția de pe câmpul de luptă.
Moscova suferă pierderi extraordinare și se confruntă cu presiuni economice tot mai mari. Dar păstrează unele avantaje asimetrice, inclusiv capacitatea de a folosi drone în număr foarte mare, experiența acumulată în operarea lor și o cantitate uriașă de date de pe câmpul de luptă acumulată de unitățile și operatorii săi.
Țările occidentale „nu trebuie doar să privească ce face Ucraina, ci și să acorde atenție la ceea ce face Rusia”, ce lecții învață și cum se adaptează, a spus Huminski.
„Dacă nu facem asta și ne limităm să o considerăm doar o forță rusă slăbită din punct de vedere convențional, acest lucru s-ar putea întoarce împotriva noastră în viitor”, a avertizat el.
Novorossiisk arată cum se extinde războiul
Adaptarea tehnologică a Ucrainei schimbă, de asemenea, geografia războiului.
În Marea Neagră, Ucraina a amenințat în mod repetat forțele navale și infrastructura Rusiei, deși a intrat în conflict fără să dispună de ceva măcar apropiat de o flotă convențională capabilă să rivalizeze cu cea rusă.
Moscova și-a retras o parte din nave din Crimeea anexată, dar capacitatea Ucrainei de a lovi Novorossiisk - centrul naval al Rusiei aflat mult mai la est - a demonstrat că îndepărtarea de linia frontului nu înseamnă neapărat siguranță.
„Flota rusă este, fără îndoială, foarte vulnerabilă oriunde în Marea Neagră în acest moment”, a spus Snegovaya.
Semnificația mai largă este una strategică.
Ucraina își combină tot mai mult efortul defensiv de pe front cu lovituri în profunzime asupra unor obiective militare și a altor ținte din interiorul Rusiei, încercând să provoace pagube dincolo de câmpul de luptă.
Snegovaya susține că aceste lovituri au contribuit în Rusia la creșterea anxietățiiși a dorinței de încheiere a războiului. Ea avertizează însă că opinia publică are un rol limitat în procesul decizional al Kremlinului. Putin, nu sentimentul public, rămâne factorul decisiv.
Ucraina poate avea în prezent avantajul tehnologic, spune ea, dar Rusia continuă să răspundă, inclusiv prin dezvoltarea unor drone cu reacție mai rapide și prin încercări de a depăși alte bariere tehnologice.
Degradată, dar încă letală
Războiul a pus serios sub semnul întrebării vechile criterii de evaluare a puterii militare. Numărul de tancuri și efectivele de dinainte de război nu au anticipat eșecurile Rusiei din 2022. Dar nici pierderile uriașe suferite de Moscova nu înseamnă că Rusia a încetat să fie o putere militară redutabilă, avertizează experții.
Ucraina a spulberat mitul potrivit căruia masa militară a Rusiei garantează de una singură victoria. A demonstrat că reziliența, inovarea rapidă și tehnologia relativ ieftină pot permite unei armate mai mici să creeze probleme extraordinare uneia mult mai mari.
Rusia dispune însă în continuare de resurse considerabil mai mari decât Ucraina, de o bază industrială de apărare extinsă, de forțe nucleare neatinse de război și de capacități militare care depășesc cu mult forțele terestre grav afectate în luptele din Ucraina.
Asta nu înseamnă că Rusia câștigă cursa adaptării. Snegovaya subliniază că Ucraina deține în prezent avantajul tehnologic, în timp ce economia Rusiei și complexul său militar-industrial sunt supuse unei presiuni tot mai mari.
Nici măcar nu există, spune ea, un consens între analiști cu privire la măsura în care Rusia mai poate fi considerată a doua cea mai puternică armată din lume (după SUA).
Durabilitatea sprijinului occidental pentru Ucraina ar putea fi, în cele din urmă, una din cele mai importante variabile.
Ucraina a luptat în repetate rânduri peste nivelul pe care resursele sale l-ar fi sugerat, spune Snegovaya, dar capacitatea sa de a continua războiul rămâne legată în mod semnificativ de sprijinul financiar, tehnologic, de informații și militar venit din exterior.
Concluzia mai amplă a lui Huminski este că Rusia și Ucraina vor ieși din acest război drept două dintre cele mai experimentate și călite în luptă armate din lume.
Ucraina a lovit puternic armata rusă, a distrus cantități uriașe de echipamente și a scos la iveală slăbiciuni pe care Moscova se aștepta să le ascundă în spatele reputației sale de putere militară copleșitoare.
Rusia plătește un preț foarte mare pentru adaptare și este departe de a fi rezolvat problemele fundamentale pe care războiul le-a scos la lumină.
Măsura în care lecțiile învățate de Rusia îi vor permite să-și compenseze pierderile, precum și capacitatea Ucrainei de a-și menține ritmul extraordinar al inovării - ar putea fi factori decisivi pentru rezultatul războiului.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.