Președintele Klaus Iohannis „aruncă” România într-o confruntare cu Statele Unite, a declarat liderul PSD, Liviu Dragnea, încercând să demonstreze opiniei publice că în chestiunea mutării ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim, el este cel care are dreptate.
Pe de altă parte, Klaus Iohannis a invitat-o public pe prim-ministra Viorica Dăncilă la Palatul Cotroceni pentru „clarificarea unor aspecte ce țin de politica externă” împreună cu „miniștri de resort”.
Această invitație, care sună mai degrabă cu o solicitare, vine după ce șefa guvernului de la București i-a transmis președintelui că nu se poate vedea cu ministrul de externe înainte să vorbească cu ea.
„Aceasta este regula și ea trebuie respectată de toată lumea”, a tranșat prim-ministra Dăncilă.
Președintele a cerut de trei ori până acum demisia șefei executivului român, după ce a mai refuzat o întrevedere la Cotroceni, pe aceeași temă fierbinte: evetualitatea mutării ambasadei României de la Tel Aviv, unde se află toate reprezentanțele diplomatice ale statelor din Uniunea Europeană, la Ierusalim, acolo unde Statele Unite tocmai și-au inaugurat noul sediu.
Conflictul dintre cele două aripi ale puterii, președinția pe de o parte, care vrea menținerea poziției tradiționale a României în zonă, deci păstrarea ambasadei la Tel Aviv, și guvernul plus majoritatea parlamentară, de cealaltă parte, care vrea mutarea la Ierusalim, se acutizează de la o zi la alta, pe o temă care nici n-ar fi fost poate discutată dacă România avea cu adevărat o strategie de politică externă.
Subiectul ar putea avea o miză internă, dar efecte greu de estimat în afară.
În interior, liderul PSD, Liviu Dragnea, vrea să demonstreze că are relații personale cu premierul israelien Benjamin Netanyahu și că dintre toți actorii politicii interne, el este cel cu adevărat pro-american. Dragnea crede că în acest fel și-ar putea adjudeca în interior o altă imagine și mai ales că ar putea fi luat în seamă la Washington.
Liderul PSD este susținut de aliatul său la guvernare, șeful ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, care declara recent că România n-ar trebui „să ia lumină” de la Comisia Europeană în orice privință.
Tot el, însă, prevestea finalul la „pax americana”, apusul puterii Statelor Unite, cu alte cuvinte îndemânând România să caute aliați și în altă parte.
Oricum, este pentru prima dată când o chestiune atât de importantă de politică externă se află în divergență între deținătorii puterii din România. În general, marile teme ale diplomației autohtone au fost respectate, indiferent de culoarea guvernului.
Pare în primul rând surprinzătoare ideea ieșirii României din echilibrul tradițional în care s-a aflat în Orientul Mijlociu în ultima jumătate de secol. Dacă în anii ’70 regimul Ceaușescu ajunsese să conteze în negocierile din zonă, în zilele noastre ambasada României din Siria joacă un rol foarte important, recunoscut în aceeași măsură de NATO și UE.
Prim-ministra Viorica Dăncilă i-a promis omologului său israelian mutarea ambasadei României la Iersualim, ignorând solicitarea Comisiei Europene, care a cerut tutoror statelor membre să-și păstreze reprezentanțele diplomatice la Tel Aviv.
Președintele Klaus Iohannis a solicitat guvernului să oprească acest demers, dar nu a fost luat în seamă.
Luni însă, șefa Reprezentanței Comisiei Europene în România, Angela Cristea a declarat că poziția oficială a Bucureștiului este cea exprimată de președintele Klaus Iohannis, pentru că acesta reprezintă România în forurile europene.
Totuși guvernul este cel care pune în practică politica externă, iar la sfârșitul săptămânii trecute, România, alături de Ungaria și Cehia a blocat o iniţiativă a Uniunii Europene, lansată de Franţa şi alte state membre UE, care critica relocarea ambasadei Statelor Unite la Ierusalim.
Ministerul Afacerilor Externe de la București a explicat că s-a opus iniţiativei Uniunii Europene care critica relocarea ambasadei SUA la Ierusalim întrucât „s-a considerat că textul este unul lipsit de echilibru” pentru că se axa pe un singur element, anume că ambasadele statelor UE nu se vor muta la la Ierusalim.
Ministrul de externe Teodor Meleșcanu promitea în fața Comisiei de politică externă din Senat că va face o analiză echilibrată în această privință, după ce va dezbate subiectul mutării ambasadei cu toate instituțiile de siguranță națională.
Spre deosebire de România, Cehia a adoptat o poziție mult mai echilibrată. După o primă declarație, fără efect, a președintelui Zeman care nu are putere de decizie în planul politicii externe - invers decît în România - în favoarea mutării ambasadei, Ministerul de externe de la Praga a transmis imediat un comunicat presei, anunțînd că „într-o primă fază”, luna viitoare va fi deschis la Ierusalim un Consulat onorific. Nimic special, dat fiind că Praga a avut deja un consul onorific la Ierusalim, Tatiana Hofmann, care a încetat din viață în noiembrie 2017. Noul consul, un om de afaceri, David Popper, nu locuiește în Ierusalim și a anunțat într-un interviu cu radioul israelian că nici nu are de gînd să stea prea mult acolo.
Într-o a doua fază, planurile guvernului prevăd, altfel, doar deschiderea unui „nou centru ceh” la Ierusalim pentru „ameliorarea cooperării reciproce în numeroase domenii.”
Nimic comparabil, așadar, cu situația politică și disputele interne din România.
Israelul a ocupat după Războiul de șase zile din 1967 și partea de est a Ierusalimului, aflată atunci sub administrarea Iordaniei și revendicată azi de palestinieni.
Apoi, în 1980, legislativul israelian a declarat Ierusalimul drept capitală „eternă și indivizibilă”, iar în 1995, Congresul american a recunoscut decizia israeliană cerînd administrației să mute ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Dar nici un președinte nu a pus în practică hotărîrea Congresului pînă astăzi.,
Între timp, Organizația Națiunilor Unite a adoptat mai multe decizii împotriva Israelului, cea mai cunoscută fiind Rezoluția 478 din 1980, care respinge hotărârea Knesetului de a face din Ierusalim capitală unică a Israelului. Rezoluția a fost adoptată cu abținerea Statelor Unite.
