În iunie 2023, când Dragan și un grup de compatrioți sârbi au ajuns pe Aeroportul Nikola Tesla din Belgrad, aveau asupra lor documente care atestau luni de muncă în străinătate pentru o companie rusă de construcții.
Adevărul, însă, era cu totul altul: se întorceau în țara natală direct de pe câmpul de luptă din Ucraina, unde luptaseră într-o unitate rusă de asalt, „Lupii” (1-я ДРШБр Волки), după un scurt antrenament de luptă la o bază militară din afara Moscovei.
Grupul din care făcea parte Dragan reprezintă cea mai recentă dovadă a unui sistem ascuns care oferă acoperire internațională pentru deplasările din Balcani până în prima linie a războiului actual al Rusiei împotriva Ucrainei.
Este un conflict care durează deja de mai bine de zece ani, care a început cu anexarea Crimeei, în 2014, și apoi a explodat într-o invazie la scară largă, în februarie 2022.
Ministerul sârb de Interne, Ministerul de Externe și Agenția de Informații de Securitate (BIA) au refuzat să răspundă întrebărilor reporterilor RFE/RL cu privire la numărul cetățenilor sârbi care sunt acum implicați în conflict.
Deși există postări ocazionale pe Telegram - platforma criptată populară printre soldații ambelor părți din conflict - cu imagini cu ei, nu există estimări sigure cu privire la numărul sârbilor care au luptat alături de ruși.
În plus, acești voluntari sunt extrem de rezervați atunci când e vorba de jurnaliști occidentali.
Cu toate acestea, RFE/RL a reușit să îl intervieveze pe unul dintre ei despre perioada sa ca mercenar, după ce i s-a promis anonimatul pentru a obține o relatare detaliată a experienței sale de opt luni, în 2022-2023.
„Dragan” a primit pregătire specifică timp de două luni, după care a petrecut alte șase sub contract pentru a lupta în Ucraina.
El le-a furnizat jurnaliștilor de la RFE/RL documente și fotografii care le-au permis să coroboreze informațiile cu cele din surse independente și date deschise.
Povestea lui Dragan despre încrederea nejustificată în intermediari dubioși și comandanți disprețuitori arată felul în care sârbii atrași în parte de zelul „frățesc” merg în Rusia pentru a fi instruiți în grabă și trimiși să lupte.
El oferă, de asemenea, o perspectivă rară asupra unui flux aparent constant de victime în rândul sârbilor și al altor bărbați din Balcani în războiul din Ucraina, precum și asupra promisiunilor încălcate -- motive pentru care Dragan a decis să nu se întoarcă în Rusia sau în tranșee.
„Viața unui om este la fel de valoroasă pentru ei cum era pe vremea lui [Iosif] Stalin”, a declarat Dragan pentru RFE/RL, invocând moștenirea celui mai brutal și notoriu dintre dictatorii sovietici, pentru a-și descrie experiența de mercenar.
Este „o afacere masivă” în care „sunt uciși fără discriminare oameni obișnuiți - mobilizați sau plătiți”, spune Dragan.
Participarea la războaie străine este o infracțiune care poate duce la o pedeapsă de opt ani de închisoare, începând cu anul 2015, an în care Serbia și-a înăsprit legislația. În plus, președintele sârb Aleksander Vucic a început să avertizeze public tot mai des împotriva acestui lucru, de la începutul anului 2022.
Cu toate acestea, țara candidată la UE a evitat să se alăture sancțiunilor blocului comunitar împotriva Rusiei și a menținut legături comerciale și diplomatice cu Moscova.
Sondajele arată că aproape jumătate dintre cei 7 milioane de locuitori ai Serbiei consideră în continuare Rusia drept principalul lor aliat - cu mult înaintea Chinei - iar simbolul „Z” folosit de Moscova în acest război este o obișnuit în Serbia.
O examinare exhaustivă a dosarelor instanțelor sârbe începând din 2014 arată că - în ciuda confirmării oficiale că sute de sârbi au luptat în Ucraina în primii ani ai conflictului - au existat doar 37 de condamnări pentru participare la războiul din Ucraina și încă una pentru organizarea unei astfel de participări.
Doar șase anchete au dus la condamnări la închisoare și doar una dintre acestea a implicat activități după escaladarea conflictului din 2022. În prezent, nu există urmăriri penale în curs împotriva presupușilor combatanți.
Dragan, care are în jur de 30 de ani, nu a fost niciodată urmărit penal, conform documentelor de identificare limitate furnizate de instanțele din Serbia.
El a mers însă la Moscova la mijlocul lunii noiembrie 2022 pentru a se antrena și pentru a fi trimis în războiul din Ucraina pe baza unor planuri pe care le convenise în detaliu cu un alt cetățean sârb, Dejan Beric.
Beric a rămas în străinătate de când s-a alăturat forțelor ruse din Ucraina, în 2014, și are un „pașaport” de la separatiștii susținuți de Rusia în Ucraina ocupată. El se prezintă ca reporter de război, dar a fost anchetat de autoritățile sârbe în absență pentru participarea la conflict.
Beric nu a ascuns niciodată faptul că îi primește pe luptătorii sârbi în conflict încă din 2014, iar în ultimul său videoclip ca de recrutare - publicat pe YouTube pe 13 septembrie - susținea că urma să se îmbarce într-o călătorie în Rusia ca parte a „ordinului lui Putin”.
Beric și un sârb bosniac pe nume Davor Savicic au fost asociați cu o unitate de luptă rusă care are același indicativ ca al lui Savicic, „Lupii”, încă de la înființarea sa, în perioada invaziei din 2022.
Ambii bărbați au vorbit deschis încă de anul trecut despre recrutarea sârbilor pentru război, inclusiv prin intermediul notoriului Grup Wagner, în ciuda riscului de a fi urmăriți penal de către autoritățile sârbe sau bosniace.
Dragan a declarat că, deși a fost făcut să creadă că Beric i se va alătura sau îl va conduce pe el și pe alți sârbi, l-a văzut în Ucraina doar de două ori, când a fost acolo pentru a realiza videoclipuri promoționale.
El a declarat că l-a văzut pe Savicic, pe care autoritățile bosniace îl suspectează că este mercenar Wagner, la Avdiivka și în Bahmut, două orașe ucrainene devastate în luptele lungi dintre forțele ruse și ucrainene, care au provocat nenumărate victime civile și au forțat zeci de mii de locuitori să fugă.
Nici Beric, nici Savicic nu au răspuns la întrebările RFE/RL trimise prin intermediul rețelelor de socializare.
Dragan nu a avut nicio experiență militară anterioară în afara celor șase luni obligatorii de recrutare și a declarat pentru RFE/RL că nu a fost niciodată implicat în grupuri naționaliste și nici nu a fost deosebit de activ din punct de vedere politic.
Dar, atras de perspectiva de a ajuta „poporul rus frățesc” și de pașaportul rus pe care Beric i l-a promis, însă nu i l-a dat niciodată, Dragan a declarat că și-a cumpărat propriul bilet de avion spre Aeroportul Internațional Vnukovo din Moscova. A călătorit prin Turcia.
„Salariul și banii nu au fost motivul meu”, a spus el.
Întrebat despre termenii financiari ai înțelegerii, Dragan a spus că a primit 110.000 de ruble (aproximativ 1.215 de dolari sau aproape 5.500 de lei) în numerar pentru fiecare dintre cele două luni de antrenament și aproximativ de două ori mai mult pentru fiecare dintre cele șase luni în care a luptat în Ucraina.
Salariul mediu lunar în Serbia la acea vreme era de aproximativ 808 dolari (puțin peste 3.600 de lei).
Dragan a declarat că a fost întâmpinat pe aeroportul Vnukovo de un bărbat care s-a prezentat ca fiind Dima și despre care a înțeles că ar fi ofițer al serviciului de informații militare GRU din Rusia.
RFE/RL nu a fost în măsură să confirme statutul oficial al lui Dima.
Dima l-a escortat la o parcare înzăpezită și la o dubă albă cu geamuri fumurii, după care a urmat un drum de 45 de minute.
„Am ieșit de pe autostradă în unele zone populate. Și, la un moment dat, au început să apară porți cu bariere”, a spus Dragan.
„Totul în jurul nostru era militar. [Gărzile] stăteau nemișcate, salutau și deschideau [porțile] fără să spună nimic.”
RFE/RL a putut confirma, pe baza relatării lui Dragan despre călătorie și a imaginilor furnizate de acesta, că a fost dus pe terenul de antrenament militar Alabino, la vest de Moscova.
RFE/RL a comparat, de asemenea, detalii din fotografiile lui Dragan cu imagini dintr-un videoclip al lui Dejan Beric de la Alabino și a confirmat că acestea au fost făcute în același loc.
Dragan a fost dus într-un cort împreună cu alți recruți sârbi abia sosiți și, în următoarele două luni de pregătire la Alabino, Dima și un alt presupus ofițer GRU care purta numele de Oleg au fost responsabili de ei.
Dragan a estimat că au fost în jur de 25 de sârbi cu el la Alabino în următoarele opt săptămâni; cinci, a spus el, au renunțat înainte de finalizarea pregătirii.
Erau sârbi din Serbia, a spus el, dar și din Republika Srpska din Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia de Nord și chiar un etnic sârb din Franța. RFE/RL nu a putut verifica independent aceste informații.
Dragan a declarat că a semnat un contract pe șase luni cu o companie militară privată la cortul lui Dima și Oleg, dar nu a putut furniza o copie a contractului sau o fotografie.
„Ați putut vedea în contract că nu are nimic de-a face cu Ministerul rus al Apărării, ci că este o companie militară privată cu numele OOO Redut”, a declarat el pentru RFE/RL.
Redacțiile Systema și Schemes ale RFE/RL au confirmat anterior că Rusia folosea la acea vreme o companie numită PMC Redut pentru a recruta și livra luptători în războiul din Ucraina.
După cum a dezvăluit RFE/RL în octombrie 2023, unitatea „Lupii” era una dintre cele cel puțin 20 de formațiuni care luptau în Ucraina sub însemnele Redut.
De atunci, mercenarii destinați războiului au încheiat contracte direct cu Ministerul rus al Apărării și au fost consolidați în acest minister -- acest lucru s-a întâmplat parțial ca urmare a stânjenelii resimțite de Kremlin după rebeliunea șefului Wagner, Evgheni Prigojin, împotriva Ministerului Apărării, din iunie 2023.
Dragan a declarat că plățile lunare în numerar erau făcute de un bărbat care purta numele de cod „Amur”.
Investigațiile RFE/RL mai sus menționate au confirmat legăturile lui Amur cu Redut și l-au identificat ca fiind un comandant al forțelor mercenare active în zonele ocupate ale Ucrainei.
Aceleași rapoarte au arătat că Amur a ordonat acestor forțe să adune persoane pentru interogatoriu și să le arunce în „gropi” înainte ca el personal să interogheze și să tortureze deținuții.
Dragan spune că nu a avut nicio plângere cu privire la felul în care a decurs pregătirea sa pentru luptă, care a durat două luni și despre care a spus că a avut loc de la 9:00 la 17:00, șase zile pe săptămână.
El a făcut parte dintr-o unitate numită Brigada 1 de asalt de diversiune-recunoaștere „Lupii” (1-я ДРШБр Волки) și a declarat că grupul a fost instruit de patru militari care, în opinia sa, erau membri ai Forțelor de operațiuni speciale ale armatei ruse.
El și colegii săi de stagiu au fost instruiți la tir, pilotaj de drone, ajutor medical și au participat la simulări de luptă și de altă natură.
După două luni la Alabino, Dragan s-a alăturat, în ianuarie 2023, războiului din Ucraina.
El a furnizat multe detalii despre locurile în care echipa sa a fost desfășurată, pe care RFE/RL a putut să le confirme prin fotografii și alte indicii digitale. Au purtat lupte lângă Lîsîceansk, în regiunea Luhansk, și lângă Avdiivka, în regiunea Donețk.
De asemenea, au fost trimiși la Soledar, un oraș din regiunea Bahmut, care avea, înainte de război, o populație de aproximativ 10.000 de locuitori. Orașul a fost capturat de forțele ruse în ianuarie 2023.
Dragan a declarat că, de-a lungul experienței sale de opt luni, a numărat alți aproximativ 70 de sârbi, deși a spus că mulți au fost trimiși în luptă cu mult mai puțină pregătire și complet nepregătiți pentru luptă.
„Noi suntem singurii care am avut [două luni complete de] instruire”, a spus Dragan. „Alții au avut cinci până la 14 zile”.
Sârbul trimis la luptă după câteva ore de instrucție
Dragan a amintit cazul unui sârb despre care a spus că a trecut, de asemenea, prin Alabino, deși pentru o perioadă și mai scurtă de pregătire.
Presa sârbă a sugerat la începutul lunii august 2023 că Emrah Zornic, din Novi Pazar, în sud-vestul Serbiei, a apărut în mod misterios în Ucraina înainte de a fi ucis încercând „să ofere ajutor răniților și civililor”.
Însă Dragan a susținut că Zornic a beneficiat de o după-amiază de antrenament la Alabino înainte de a i se da arme „și asta a fost tot”.
Deși familia lui Zornic era musulmană, presa rusă a arătat că slujba de înmormântare din orașul Tambov (sud-vest) a fost ținută de un preot ortodox.
Acesta a fost, probabil, un efort de a-l prezenta ca fiind ortodox din motive politice.
De asemenea, presa rusă a afirmat că Zornic fusese enoriaș în Tambov, un oraș aflat la aproximativ 350 de kilometri de granița cu Ucraina - lucru practic imposibil, având în vedere că a petrecut doar câteva zile acolo în drum de la terenurile de antrenament de lângă Moscova la Luhansk, în estul Ucrainei.
Data morții sale a fost trecută ca fiind 17 aprilie 2023, ceea ce corespunde parcursului pe care Dragan l-a avut în Ucraina.
„Reporterul de război” Beric, cel care l-a recrutat pe Dragan, a apărut la o televiziune rusă în august anul trecut și a recunoscut moartea unui sârb ucis „la sud de Bahmut”, fără să-i menționeze numele.
În aceeași emisiune, Savicic, sârbul bosniac asociat și el cu „Lupii”, a declarat că nu a trimis niciodată persoane neantrenate să lupte, dar a declarat pe de altă parte că „depinde de cât de repede poate învăța cineva”.
Întrebat de RFE/RL, Dragan a estimat că 15 sârbi au murit în timpul celor șase luni de luptă în Ucraina – acest număr a fost imposibil de verificat independent.
După cele șase luni în Ucraina, în iunie 2023, Dragan s-a declarat dezamăgit de ceea ce văzuse despre armata rusă.
Din punctul său de vedere, „afacerile și corupția sunt înfloritoare”, iar „rușii așa cum ne imaginăm și îi privim noi, sârbii, există într-un procent foarte mic”.
El a mai spus că i-a fost clar că nu va primi niciodată pașaportul rusesc pe care i-l promisese Beric.
Înainte de a se întoarce în Serbia, Dragan a primit un document în care se menționa că a lucrat pentru o companie cu sediul la Moscova numită Monte Gradnja, în cazul în care polițiștii de frontieră sârbi aveau suspiciuni.
Documentul, văzut de RFE/RL, purta ștampila companiei și semnătura unicului fondator și director general al acesteia, Rajko Backovic.
Monte Gradnja nu a răspuns întrebărilor, dar RFE/RL a descoperit o legătură între Backovic și Davor Savicic, cetățeanul sârbo-bosniac, prin intermediul unei companii cu sediul în Rusia numită „Volf Group”, care enumeră construcția de clădiri rezidențiale ca fiind principala sa activitate.
Suspectat în Bosnia că s-ar fi alăturat luptelor din Ucraina, Savicic a oferit o explicație similară jurnaliștilor după o călătorie în străinătate în 2016, spunând că era angajat în lucrări de construcții.
Anul trecut, mama unui voluntar sârb care a luptat în Ucraina, Vukashin Stevanovic, a declarat pentru BBC că fiul ei „lucrează în construcții”.
Articol publicat inițial pe rferl.org, preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
