Scandalul lactatelor ar trebui să ne trezească măcar în ceasul al doisprezecelea, stimaţi ascultători. Ce ţară e aceea în care cumpărătorului nu i se spune că brînza cutare conţine grăsimi vegetale? Ce ţară e aceea în care cumpărătorului nu i se explică ce fel de grăsime vegetală conţine untul sau brînza? Dacă există ulei de palmier în lactate, de ce noi asta nu ştim? Şi ce fac controlorii plătiţi din banii contribuabililor? Dorm pe cuptor în timp ce noi ingurgităm grăsimi vegetale cu toptanul?
Dar ce legume mîncăm noi în RM? Ce fel de carne mîncăm noi în „ţara oamenilor frumoşi şi harnici”, vorba lui Mircea Snegur? Cînd cumperi un salam din alimentară, tu, cetăţeanul din RM, ştii ce aditivi alimentari conţine salamul acela? Şi ştii cum acei aditivi alimentari îţi pot afecta sănătatea? Păi, zicea un medic deunăzi că ingurgitarea metodică a grăsimilor vegetale poate provoca diabet şi boli cardiovasculare. Şi dacă obţii un diabet, după ce ai consumat ani de zile lăptic dubios, îţi plăteşte apoi tratamentul producătorul de lăptic dubios?
Nu poţi să-i oferi cumpărătorului lactate normale? Zici că ele ar fi prea scumpe pentru oameni? Nu mai există o fermă de vaci? Păi, scrie pe ambalaj ce minune a lumii conţine produsul tău. Scrie că el dăunează sănătăţii. Să ştim cel puţin ce ne aşteaptă. De fapt, aici, în fieful decăderii morale şi corupţiei, nu mai poţi avea încredere în nimeni. Unul Dumnezeu ştie ce mîncăm. Aici, ca să trăieşti mai mult, e mai bine să mănînci foarte puţin.
