Cristian Unteanu, blogurile Adevărul, admiră curajul și maturitatea politică cu care Maia Sandu s-a angajat în soluția coaliției de la Chișinău. A înțeles cum trebuie abordată relația cu Occidentul: nu cap plecat, îngenunchere necondiționată, ci normalitate politică, cea care contează pe termen lung, deci un parteneriat real.
Ce înseamnă asta pentru statele occidentale? „Americanii, scrie Unteanu, au nevoie de (această guvernare) ca pod de dialog informal cu Rusia şi nu le mai convenea de ani buni de zile să fie asociaţi cu factorul conflictual major şi elementul de diviziune care a devenit Plahotniuc. Europenii au nevoie de ea pentru a menţine R. Moldova în zona de atracţie a oricărei construcţii care va completa sau înlocui actualul Parteneriat Estic. Şi, veţi vedea, la Bruxelles urmează să apară propunerea ca viitoarea mişcare să aibă un centru de coagulare şi reprezentare la Chişinău. În sfârșit, (scrie Cristian Unteanu) ruşii au nevoie de asta deoarece ar fi un embrion semnificativ pentru ce-ar putea să devină rapid soluţia pentru Ucraina”.
Magda Grădinaru a discutat pentru ziare.com cu istoricul Cosmin Popa, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. Este specializat în istoria URSS-Rusiei și istoria Europei Centrale și de Sud-Est, iar discuția s-a purtat în jurul scenariului care „se joacă” zilele acestea la Chișinău. Care sunt termenii lui și cine l-a scris. Rezultă că o contribuție foarte mare are Rusia, țara cu cea mai consistentă influență și cele mai multe pârghii în Moldova.
Cosmin Popa e de acord cu soluția aceste coaliții a pro-europenilor cu Igor Dodon, dar își temperează serios entuziasmul. În opinia sa, „felul în care înțelege Igor Dodon să facă politică internațională nu diferă foarte mult de cel al lui Plahotniuc”. Dodon concepe „relația cu Moscova în termeni de vasalitate, de includere în lumea rusă, cu instituții, cu filosofii politice”, iar asta va împiedica repunerea Moldovei pe parcursul european. Încă și mai puțin promițător: „Moldova își va relua vechiul discurs al balansului între cele două tabere, al neutralității, al integrării economice și instituționale, însă cel mai probabil a doua fază a acestui proces politic, nu atât de complicat cum pare, este o luptă acerbă între cei care formează astăzi coaliția menită să îl înlăture pe Plahotniuc, obiectiv care este o necesitate stringenta pentru Republica Moldova, dincolo de orice discuție”.
Pe site-ul marginaliaetc.ro, Dan Turturică republică un editorial scris în 2010, care vorbește despre asimetria inversă dintre români și moldovenii de dincolo de Prut înainte de 1989. Pe atunci, românii mergeau în Basarabia și se întorceau încărcați cu de-ale gurii, iar basarabenii nu înțelegeau cum de o țară așa de bogată ca România nu își poate hrăni cetățenii și îi ține în frig. De ce această rememorare? Ea ar fi explicația la întrebarea de ce comuniştii rămân o forţă în Moldova: „Întocmai ca în România, numărul celor care judecă un regim doar după cât de bine le-a satisfăcut nevoile de bază este dominant. Tot ce contează este că au avut mâncare, căldură şi nu le-a lipsit mai nimic din strictul necesar. Ei sunt majoritari, şi nu cei ce îşi amintesc în primul rând crimele regimului trecut şi faptul că au trăit într-o Închisoare”.
