Multe dintre publicațiile online au preluat imediat știrea că fostul procuror general al României, Augustin Lazăr, a fost contactat de premierul Republicii Moldova, Maia Sandu, pentru o colaborare în structurile guvernului, pe probleme de justiție. Maia Sandu a declarat că Lazăr și-a arătat disponibilitatea, de principiu, și că reformarea justiției are nevoie de asemenea „oameni integri, care dau dovadă de fermitate și curaj în lupta cu spălarea banilor și corupția mare”.
Criza de guvern declanșată în România de Alianța Democraților și Liberalilor (ALDE) produce agitație și în rândul politicienilor, și în segmentele de analiști ale presei. Cristian Pantazi scrie pe site-ul G4Media că se negociază febril în separeuri de restaurante și în sedii de partid, mai ales că perspectivele s-au complicat odată cu „întărirea poziției de jucător a lui Ponta”. Pantazi aranjează frumos variantele în funcție de câteva evoluții posibile: Viorica Dăncilă demisioneză. Ba nu, merge în Parlament cu o altă structură de guvern și nu primește votul de încredere. Pleacă automat sau nu? Nu e clar. În varianta unei moțiuni de cenzură care ar dărâma guvernul, pot urma alegeri anticipate sau formarea altei coaliții de guvernare, cu felurite variante de regrupare. Liberalii ar putea fi în centrul unei formule. Nu le prinde bine în perspectiva prezidențialelor, dar ar putea da câteva legi importante, care le-ar salva imaginea : revenirea la alegerea primarilor în două tururi și desființarea Secției speciale pentru investigarea magistraților.
S-ar putea face un guvern PSD-ALDE-Pro România, dar președintele Klaus Iohannis va fi acuzat, și tocmai în campanie, că girează din nou forțe politice care au făcut rău țării. Informația deținută de Cristian Pantazi a fost deja depășită de evoluții de azi. De unde Dan Barna, liderul USR, a spus mereu că nu dorește guvernarea, azi s-a răzgândit. Iar liderul PLUS Dacian Cioloș vorbise déjà de eventualitatea de a „da o mână de ajutor”.
În săptămânalul Dilema Veche, Andrei Cornea se întreabă dacă „cultura, buna educație, studiile făcute la o bună universitate, inteligența ajută pe cinveva să devină un om politic peste medie, ba chiar valoros, și nu doar pentru partidul său, dar mai ales pentru țara sa”. Privind la politicienii din România, al căror nivel de instrucție e sub standarde, s-ar zice că ajută da. Dar Cornea analizează cazul Boris Johnson, premierul britanic care vrea scoaterea țării sale din Uniunea Europeană chiar și fără un acord, cu toate implicațiile economice și umane de rigoare. Johnson, scrie Cornea, „nu e un miliardar egomaniac mărginit, precum Trump, ci e un adevărat intelectual cu un background strălucit: strănepotul unui ministru de Interne turc în ultimii ani ai Imperiului Otoman, fiul unui înalt funcționar britanic la Bruxelles, absolvent de Eton, apoi de Oxford, istoric și clasicist de profesie, autorul unor cărți istorice de succes, bine scrise, cum ar fi o biografie a lui Churchill”.
Atâta doar că în tinerețe a făcut jurnalism și a fost dat afară de la o publicație serioasă pentru că a inventat paragrafe de interviu. Pentru același tip de „abilități” a fost însă intens prețuit de alt ziar, tabloid. Și ca politician s-a folosit de fake news-uri. Cu toate astea, englezii îl iubesc. „Uimirea mea este cum poate acest om foarte inteligent, cultivat, în plus și istoric de profesie, să-și ducă națiunea împotriva sensului istoriei…; ce cu adevărat îngrijorător e că nici măcar structurile și instituțiile democratice și liberale nu pot frâna, uneori, ascensiunea unor asemenea talente pervers folosite, înainte ca acestea să-și ducă opera nefericită la îndeplinire. Boris rămâne iubit, deși țara lui, un model altădată pentru guvernarea solidă, înțeleaptă și competentă, aleargă vrăjită sub comanda lui, ca să se dea singură cu capul de zid”.
