În Ziarul de Iași, Radu Popescu scrie despre bilanțul la 100 de zile de guvernare făcut de liderii Blocului ACUM. Ar fi putut fi obișnuitul discurs de victimizare, cu „greaua moștenire”, dar Maia Sandu și Andrei Năstase au ales să arate exact ce au putut face în acest interval. Radu Popescu face propria sa apreciere: încetul cu încetul lucrurile au intrat pe făgaș normal. Ministerele funcționează, prioritatea educație și sănătate este respectată, finanţele şi economia încep să producă rezultate, iar prin Ministerul de Externe se redeschid uşile europene şi americane.
În investigarea furtului celebrului „miliard” au fost în fine reținuți câţiva deputaţi din anturajul lui Ilan Shor şi al lui Plahotniuc. „Faptul că în Republica Moldova se respiră - după ani de zile - un aer de libertate este principalul merit al celor doi lideri politici pro-europeni, Maia Sandu şi Andrei Năstase, precum şi al partidelor pe care aceştia le conduc. Efortul şi sacrificiul lor şi al echipelor din care fac parte merită tot respectul şi admiraţia”.
Cotidianul România liberă publică o știre despre condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov de către Parlamentul European printr-o rezoluție. Textul documentului face referire la cucerirea și împărțirea Poloniei de cele două regimuri totalitare, dar condamnă și faptul că, în anul 1940, URSS, aflată sub conducerea lui Stalin, „a anexat teritorii ale României fără să i le înapoieze vreodată”.
În România, se cunosc candidații înscriși oficial în cursa pentru prezidențiale. Pentru toată lumea e sigur că Klaus Iohannis are prima șansă, problema este cine va lupta cu el în al doilea tur.
Magda Grădinaru scrie pe site-ul ziare.com că „Un demiurg jucăuș a făcut ca depunerea candidaturii Vioricăi Dăncilă să fie chiar în orele în care Kovesi era desemnată și candidata Consiliului UE pentru Parchetul European”. De asemenea, că e ciudată suprapunerea înregistrării candidaturii lui Theodor Paleologu, susținut de Partidul Mișcarea Populară, cu verdictul dat de justiție, în primă instanță, că fondatorul PMP, Traian Băsescu, a fost colaborator al Securității. Magda Grădinaru crede că, dacă nu are neapărat șanse să se vadă în turul doi, Paleologu are capacitatea de a dinamiza dezbaterea. „La nivel teoretic, este singurul candidat care ar putea prelua un discurs tip Zelenski”.
A avut România un președinte șantajabil? Și dacă da, care a fost prețul plătit pentru tăcere?...
Într-un alt text apărut tot pe ziare.com, Magda Grădinaru se întreabă cum de zece ani, cât Traian Băsescu s-a aflat la conducerea statului, nu s-au scos la iveală documentele considerate de instanță drept dovezi ale colaborării sale cu Securitatea. A avut România un președinte șantajabil? Și dacă da, care a fost prețul plătit pentru tăcere? Sunt întrebări încă fără răspuns.
Și cealaltă analistă politică a platformei ziare.com, Ioana Ene-Dogioiu scrie pe tema Băsescu și afirmă că ceea ce s-a aflat afectează imaginea lui Traian Băsescu, dar nu poate anula realizările importante ale președinției sale: „Traian Basescu a fost, sunt convins, soluția acelui moment istoric al României. Și în bună măsură a făcut ceea ce trebuia pentru România. (…) El a reprezentat, că ne place sau nu, acel comandant care a întors portavionul de la Est spre Vest. O schimbare de curs istorică, evidentă dacă vom compara România 2004 cu România 2014” (Ioana Ene-Dogioiu).
De reținut raționamentul Magdei Grădinaru: „Președintele care a condamnat comunismul, ca regim criminal și opresiv, având ca instrument poliția politică, a colaborat cu Securitatea. Înseamnă asta că Vadim Tudor avea dreptate și că dictatura comunistă nu trebuie denunțată ca fiind rea? Dacă un ticălos gireaza binele, e binele compromis?”
