Analize la schimbarea de gardă de la Casa Albă. În revista 22, Andreea Pora semnează un interviu cu analistul Valentin Naumescu. Viitorul politic al Statelor Unite depinde de felul în care se vor derula lucrurile în cele două mari partide, spune Naumescu, reluând ideea că fiecare dintre ele ar putea să se scindeze în două formațiuni distincte: câte un partid de centru-dreapta și, respectiv, de centru-stânga și câte unul de extremă dreapta, respectiv, stînga, deci iliberale. Relațiile dintre America și Uniunea Europeană vor fi mai bune decât sub Donald Trump, dar, arată Naumescu, niciuna dintre părți nu va redeveni ce a fost. Fie și pentru că, între timp, Europa a mers mai departe pe ideea că trebuie să capete o autonomie strategică geopolitică.
Cristian Câmpeanu explică în revista 22 de ce noul președinte, Joe Biden, nu va avea șansa de a reunifica America după Trump. Mai întâi pentru democrații că au ținut să păstreze aparența unui risc enorm de destabilizare în ziua inaugurării – vezi aspectul de cetate asediată al Washingtonului. Apoi pentru că Biden a pornit cu un discurs apăsat de stânga, anunțând noi măsuri protecționiste pentru categoriile afectate de pandemie și de criză.
„Poate că sosirea lui Navalnîi ar fi devenit o știre obscură dacă trupele speciale n-ar fi intervenit cu brutalitate, scoțând lumea din sala de așteptare, anulând toate zborurile și blocând șoselele. (…) A fost o publicitate gratuită făcută lui Navalnîi de instituțiile militarizate”, scrie Armand Goșu în revista 22. „Seria deciziilor stupide” luate la Moscova în acest caz a continuat, arată Goșu: judecarea lui Navalnîi s-a făcut într-o atmosferă amintind puternic de tribunalele staliniste, mai ales că pe peretele sălii trona figura lui Jagoda.
Analistul explică de ce e important pentru Vladimir Putin să-l țină deoparte pe Navalnîi în acest an cu alegeri parlamentare, importante pentru prezidențialele următoare. Nu e însă doar asta, ci și faptul că se dorește păstrarea unei aparențe de relativă corectitudine. Putin preferă încă să mimeze mecanismele unui stat democratic. Armand Goșu crede că „afacerea Navalnîi va conduce la evoluția regimului după scenariul din Belarus. Adică va deveni tot mai dictatorial, componenta electorală se va dilua, rolul organelor de represiune va crește, justiția nu va mai mima vreun interes pentru salvarea aparențelor și a legalității, se va întări prezența militarilor în viața publică, mai ales a serviciilor secrete, care se vor transforma în principala resursă de putere a Kremlinului”.
Pe blogurile Adevărul, Iulian Chifu prezintă conținutul unui editorial programatic semnat de ministrul român de externe Bogdan Aurescu în jurnalul european EU Observer. Textul „aduce pe agenda Uniunii Europene necesitatea implicării puternice şi coerente în rezolvarea conflictelor îngheţate din spaţiul post-sovietic, în estul graniţelor UE”. Editorialul ar fi „un semnal de sprijin pentru preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, iar contextul se referă, nu întâmplător, la vizita oficială la Bruxelles a preşedintelui pro-european de la Chişinău”. Aurescu nu pune, desigur, doar problema Transnistriei, dar o argumentează cu interesul acut al României de a contribui la rezolvarea acestui conflict, ci problema celorlalte conflicte înghețate, care scindează statele afectate, împiedicând reformele și democratizarea. De notat că ministrul român de externe nu pomenește nicăieri direct Rusia în această luare de poziție.
