„Victoria talibanilor: undă de șoc planetară”, este titlul mare astăzi în Le Monde, pe prima pagină.
Tot Le Monde scrie despre „europenii prinși în capcana retragerii precipitate din Afganistan” și cum toate guvernele încearcă acum să-și coordoneze acțiunile.
Occidentalii și-au evacuat sau își evacuează personalul diplomatic, în schimb Rusia și China au făcut cunoscut că sunt gata să coopereze cu talibanii. Asta a fost confirmat de ambasadorul rus la Kabul, Dmitri Jirnov, care a rămas în oraș, cu toate că mișcarea talibanilor este interzisă în Rusia, unde e considerată o mișcare teroristă.
În vreme ce țările occidentale își intensifică eforturile pentru a închide ambasadele și a-și evacua civilii din Afganistan, China și Rusia „fac curte talibanilor”, notează revista Forbes.
Mâna Pakistanului în victoria talibanilor
Experții occidentali au știut întotdeauna că talibanii au fost inițial, la începutul anilor 1990, o creație a serviciilor speciale ale Pakistanului ISI (Inter-Services Intelligence). Și de astă dată, prima reacție oficială în Pakistan a fost una de triumf.
„Afganistanul trăiește o simplă trecere a puterii de la guvernul corupt al lui Ghani la talibani” a scris într-un tweet Raoof Hasan, consilier special al premierului pakistanez Imran Khan, ironizând afirmațiile experților occidentali. El a mai spus, jubilând, că “tot ce a făcut SUA în Afganistan s-a prăbușit precum proverbialul castel din cărți de joc.”
Până și foarte occidentalul premier și fost campion de crichet Imran Khan a făcut o curioasă remarcă luni la Islamabad. Comentând asupra pericolului cultural pe care l-ar reprezenta învățământul în engleză în Pakistan – țară văzută în SUA ca un aliat – el a vorbit despre „sclavia mentală” (mental slavery) pe care asta ar reprezenta-o și a dat exemplul talibanilor ca pe unul de autenticitate culturală regională. Afganii, a spus Khan, „au rupt lanțurile sclaviei.”
„Mulți politicieni pakistanezi simpatizează cu ideologia extremă a islamiștilor, în vreme ce alții o văd ca indispensabilă pentru a înfrunta India,” notează Financial Times. „Liderii talibani au trăit și au făcut afaceri în Pakistan, iar luptători răniți au fost îngrijiți în spitalele pakistaneze. Rețeaua Haqqani, afiliată talibanilor, întreține de mult relații strânse cu ISI”, potrivit celui mai recent raport al US Institute of Peace.
În 2018, sub presiunea administrației lui Donald Trump, Pakistanul l-a eliberat pe Abdul Ghani Baradar — șeful talibanilor și care va conduce acum guvernul — în ideea că el ar putea facilita negocierile de pace din Doha, capitala Qatarului (am scris mai multe în revista presei de ieri despre cine este „mollah Baradar”).
Cu toate astea, Pakistanul se abține pentru moment de la a deveni prima țară care recunoaște diplomatic regimul talibanilor.
În final, cum o scrie, în Franța, săptămânalul politico-satiric Le Canard enchaîné (doar în ediția pe hârtie) „patru președinți americani au cheltuit sume demente pentru războiul din Afganistan – 2.000 de miliarde de dolari, potrivit estimărilor Pentagonului. La început, era vorba de a instaura democrația, «dar acest produs nu se exportă», cum ironiza la început un diplomat francez. Odată goniți talibanii de la putere, iar jihadiștii din Al-Qaida plecați spre ceruri mai clemente, corpul expediționar american nu mai avea decât o misiune: să-i protejeze pe cei aflați la putere în Kabul – niciodată aceiași – dar și pe șefii militari, cu toții interesați, ca și oamenii politici, de fluxul generos de dolari vărsați de Washington. Cam nesătui, acești bravi cetățeni se pasionau și pentru traficul de opium. /.../ Pe deasupra, în efectivele de 350.000 de militari afgani figurau și «batalioane fantomă».”
La ce au servit toate astea? se întreabă o analiză în The Guardian, la care cotidianul stângii intelectuale britanice răspunde, cu riscul de a-și surprinde unii cititori, că „odată trecut șocul inițial, vedem că multe lucruri pot fi salvate. Afganistanul pe care îl moștenesc acum talibanii e foarte diferit de Afganistanul din 2001. În 20 de ani, mortalitatea infantilă s-a înjumătățit. Azi, mai bine de o fetiță din trei știe să scrie și să citească. In 2005, mai puțin de un afgan din patru avea acces la electricitate. Acum, aproape toți au.
Aceste câștiguri și progrese ar fi foarte greu de anulat și ar fi auto-distrugător pentru talibani ca ei să încerce s-o facă. Într-un fel, deși înfrângerea militară a fost totală și neîndoielnică, progresul e la fel de sigur și totul va depinde de felul în care va fi dusă politica”, conchide The Guardian.
Guvernul britanic va primi 20.000 de refugiați afgani
Guvernul britanic a anunțat ieri că a pus la punct un dispozitiv pentru a primi „pe termen lung” 20.000 de refugiați afgani, dintre care 5.000 deja în primul an. Așa cum o scrie The Telegraph, ministra britanică de interne, Priti Patel, le-a cerut europenilor să primească la rândul lor afgani care fug de regimul talibanilor, spunând că Anglia „nu poate să acționeze singură”.
Cotidianul conservator de la Londra subliniază că în Franța, președintele Emmanuel Macron a atras atenția luni asupra pericolulului pe care l-ar reprezenta „fluxul migrator haotic” provenit din Afganistan, mai spunând că Parisul, Berlinul și alte capitale europene caută să ajungă la o politică comună.
Câteva țări mici din Balcani – Albania, Kosovo și Macdonia – au acceptat să primească temporar refugiați afgani în numele SUA, căutând astfel să-și amelioreze relațiile cu Washingtonul, cum ne explică site-ul Politico.
Ultimul evreu din Afganistan
În sfârșit, la rubrica exotismului (iar regimul talibanilor nu duce lipsă de asta, mai ales pe latura medieval-vizuală), o parte a presei preia astăzi din nou cazul celebrului ultim evreu din Afganistan, Zabulon Simantov, care a fost, printre altele, personajul central al filmului meu documentar Cabală la Kabul (2007).
Jerusalem Post scrie astfel: „Zabulon Simantov a decis să rămână în Afganistan, în ciuda revenirii la putere a talibanilor”, iar site-ul în spaniolă și limbă ladino Enlace Judio: Talibanii promit că ultimul evreu din Afganistan va fi în siguranță.
În realitate, dincolo de caracterul doar în aparență surprinzător al știrii și al faptului că un evreu poate fi „în siguranță” în Afganistan, Zabulon nu riscă mare lucru din partea regimului islamist. El este un singur om, nu o comunitate, iar talibanii au devenit prea sofisticați în maniera în care comunică ca să caute să-și strice imaginea pentru el. Ei l-au lăsat in pace pe acest ultim evreu ce locuiește în sinagoga din Kabul și în timpul precedentului regim, între 1996-2001.
Zabulon este local, e un evreu afgan, el face parte, din perspctiva islamiștilor, din ceea ce ei numesc „ahl al-Kitab”, poporul Cărții. De altfel, chiar și în Iranul vecin, evreii dețin obligatoriu un loc în parlament. Cei pe care talibanii i-au persecutat real au fost în realitate membrii micii comunități Sikh, care spre deosebire de evrei, creștini si zoroastrieni sunt considerați păgâni.
Există într-adevăr o comunitate Sikh în Afganistan, care sunt cu toții paștuni, ca și talibanii. Bărbații sar în ochi imediat, cu bărbile lor și turbanele uriașe specifice, care nu sunt turbane musulmane. Astfel încât, bărbații sunt vizibil imediat în public, dar pe femeile Sikh, talibanii le-au obligat o vreme să poarte în public eșarfe galbene, ca să fie recunoscute imediat.
Asta, până li s-a explicat că un semn exterior galben obligatoriu le amintește străinilor de nazism. Ultimul evreu afgan, Zabulon, nu ar risca însă în principiu mare lucru. Doar să-și piardă actualul comerț cu alcool din care își trage veniturile.
