Linkuri accesibilitate

„Se încheie oare era americană?”


Copii afgani privind militari SUA în satul Shigal, provincia Kunar, Afganistan.

„Se încheie oare era americană?”... The Daily Telegraph, cotidianul conservator britanic pro-american și pro-Brexit, în care Boris Johnson a scris ani de zile editoriale și comentarii antieuropene, pune această întrebare, ba chiar scrie pe un ton pesimist că epoca dominației americane s-a încheiat.

„Retragerea haotică din Afganistan i-a făcut pe mulți să-și pună întrebări în legătură cu viitorul politicii occidentale în general”, scrie The Telegraph.

Lăsați-mă să vorbesc pe față și deschis. Avem de-a face cu o catastrofă,” a spus Josep Borrell, șeful diplomației europene, echivalentul unui ministru de externe al UE, adresându-se joi Parlamentului European. Spaniolul Borrell nu făcea decât să rezume surpriza și șocul politicienilor de pe întregul continent în fața neașteptat de brutalei victorii rapide a talibanilor în Afganistan — și a retragerii armatei SUA care a precedat-o. Multe din țările europene din NATO au investit foarte mulți bani, oameni și resurse militare în războiul american din Afganistan, chiar dacă la o scară mai mică decât Washingtonul. Ba chiar pentru unii, cum sunt țările foste comuniste ale Europei de Est, faptul de a participa la o misiune militară americană le-a sporit prestigiul de după Războiul Rece.

Cum a spus-o luni seara președintele francez Emmanuel Macron: „Retragerea din Afganistan este o decizie americană, dar Europa va fi prima afectată, din pricina refugiaților.”

Le Monde analizează la rândul său întreaga discuție confuză de ieri din parlamentul britanic, unde adversarii lui Boris Johnson, unii chiar din partidul conservator (Tory), precum predecesoarea lui Theresa May, i-au reproșat dependența militară totală de SUA, situație în care Brexitul nu a schimbat nimic.

În vremea aceasta, Marea Britanie a anunța că își dublează ajutorul umanitar și a cerut țărilor Uniunii Europene să primească refugiați afgani. Tot legat de chestiunea Afganistanului, Fondul Monetar Internațional (FMI) a suspendat accesul guvernului (încă neformat) al talibanilor la fonduri.

La fața locului, 19 august, pentru a doua zi consecutiv, sute de afgani, printre care multe femei, au coborât în stradă în mai multe orașe pentru a protesta împotriva puterii talibanilor. Care au reprimat de îndată protestele.

După violenta intervenție de miercuri, în Jelalabad, care a făcut trei morți, “cel puțin alte două persoane au murit joi, când talibanii au tras asupra unui grup de manifestanți în Asadabad”, tot în estul țării, relatează Al-Jazeera. Nu e limpede însă dacă morții se datorează gloanțelor sau dacă au murit striviți în învălmășeala cauzată de panică, precizează televiziunea pan-arabă din Qatar.

Orașul Khost a văzut de asemenea manifestații în stradă, pe când la Kabul “sute de oameni, printre care multe femei, au defilat în apropierea palatului prezidențial, astăzi ocupat de talibani, purtând drapelul național și strigând ‘drapelul nostru – identitatea noastră, relatează The Guardian.

Haroun Rahimi, profesor de drept la Universitatea Americană din Afganistan, intervievat de Le Soir din Bruxelles, spune că “ultima dată când talibanii au luat puterea în Afganistan, în 1996, ei capturaseră o populație extrem de obosită de brutalul război civil”, amintește el. “Asta se întâmpla într-o perioadă în care oamenii nu dispuneau de un acces la informații, nu aveau internet”, continuă el. “Astăzi, talibanii sosesc după un sistem politic în care critica puterii era activă. Oamenii s-au obișnuit să-și exprime opiniile și să critice guvernul.”

Intr-un eseu pentru The Economist, profesorul de la Stanford University Francis Fukuyama, autorul celebrei teorii (care s-a dovedit falsă) a “sfârșitului istoriei” spune că ororile din Kabul par a marca “o turnură majoră în istorie, în măsura în care America întoarce spatele lumii.” Dar în realitate, continuă el, “sfârșitul erei americane venise deja de mult.”

Un an de la otrăvirea lui Navalnîi

Tot Le Monde prezintă azi: „De la otrăvire la sufocare: Un an întreg de război total împotriva lui Navalnîi”... Este un rezumat a tot ce a făcut Rusia lui Putin pentru a pune capăt mișcării de opoziție conduse de Aleksei Navalnîi. În primul rând, libertatea presei a fost restrânsă și mai mult, de un an încoace, în Rusia. Limitând și internetul, Putin a reușit să impună în Rusia un autentic Gulag digital.

La Moscova, niciun singur ziar sau site de știri nu marchează împlinirea unui an de la otrăvirea lui Navalnîi. În schimb, organismul rusesc de cenzură Roskomnadzor a cerut în mod oficial din partea firmei Apple să blocheze și să șteargă din AppStore aplicația pentru telefon a lui Aleksei Navalnîi (aplicația «Навальный»), asta după ce toate site-urile legate de el în Rusia au fost blocate și interzise.

În mod paradoxal, în acest moment, dat fiind că talibanii nu au încă mijloacele tehnologice de a interveni în funcționarea internetului, rețelele sociale sunt mai libere acum în Afganistan decât în Rusia.

Novlimba europeană și traducerile în "Eurish"

În Franța, Courrier International, care în fiecare săptămână oferă un vast sumar al presei internaționale, are azi în ultimul număr un mare și extrem de interesant interviu tradus din poloneză, din revista Polityka, cu jurista Agnieszka Doczekalska – despre felul în care funcționează multilingvismul european.

Chestiunea ar trebui să fie interesantă pentru români, care, la urma urmei, au avut în persoana lui Leonard Orban (fratele lui Ludovic) un „Comisar European pentru Multilingvism” (2007-2010), singura dată când a existat o asemenea funcție. Funcția fusese creată aproape în derâdere, iar Leonard Orban vorbea prost atunci franceza și engleza. Poreclit la Bruxelles "Stăpânul xeroxurilor" si "Comisarul traducerilor", numirea lui într-o asemenea funcție confirmase bănuiala celor care, ascultându-i discursul ținut pe 12 decembrie 2006 in fata Parlamentului European, in momentul nominalizării sale in funcția de comisar, au auzit un rezumat al ideologiei neoliberale pentru care "multilingvismul e util pentru comerț si pentru întreprinderi". In privința raporturilor interumane si a importanței cunoașterii limbilor pentru turism si arta, comisarul Orban a fost atunci mai puțin locvace.

Uniunea Europeană este o instituție unică în lume prin felul în care acordă un statul egal tuturor limbilor oficiale din țările membre. Astfel Organizația Națiunilor Unite (ONU) folosește doar șase limbi oficiale; NATO – numai două (engleza și franceza). Cu 27 de membri, Uniunea Europeană are 24 de limbi oficiale!

Toate documentele juridice, precum și toate dezbaterile din Parlamentul European, trebuie traduse obligatoriu în cele 24 de limbi.

Jurista poloneză Agnieszka Doczekalska intervievată de Polityka spune că prin folosirea unei limbi uniformizate, vorbită de oameni care deseori o cunosc superficial, s-a ajuns la ceea ce ea numește o Eurish mai degrabă decât English. De multe ori, englezii înșiși au nevoie să li se explice textele redactate în limba lor (sau mai degrabă în Eurish). Printre multele exemple date de ea este verbul to foresee, folosit în jargonul european în fraze precum „regulamentul prevede...”, dar care în engleza propriu-zisă înseamnă „prevede” numai în sensul de a anticipa viitorul! De aici, multe confuzii care duc uneori la procese, deoarece același text poate avea nuanțe diferite de la o țară la alta.

Am spus 24 de limbi oficiale, dar în realitate e vorba de 23 de limbi. Engleza, cea mai folosită, este doar o limbă de lucru. Asta deoarece Irlanda și Malta au ca limbi oficiale în UE gaelica și, respectiv, malteza. Chiar dacă majoritatea populației irlandeze este anglofonă, limba declarată oficială de Irlanda la nivel de UE este gaelica, celta irlandeză, engleza fiind pentru irlandezi în UE doar o limbă de lucru.

Fiecare țară nu poate declara decât o singură limbă, așa încât și pentru Malta limba oficială în UE este dialectul arab numit “malteza”. Asta face că, cel puțin pe plan administrativ, engleza nu mai este acum, tehnic, o limbă oficială a Uniunii Europene, chiar dacă ea rămâne, in mod evident, o limbă de lucru.

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG