Scriind despre alegerile generale din Germania, care se vor ține pe 26 septembrie, la o săptămână după cele din Rusia (19 septembrie), Washington Post conchide, pe o neobișnuită notă de regret, că asistăm la sfârșitul „sfârșitul erei Merkel”.
Marele cotidian din SUA face un bilanț al celor 16 ani în care lidera creștin-democrată, născută și crescută dincolo de Cortina de Fier, a condus Germania (și de multe ori chiar Europa) și oferă o impresionantă galerie de fotografii istorice comentate, inclusiv cea celebră, din 2018, în care Angela Merkel, cu pumnii pe masă, îl înfruntă pe Donald Trump, uitându-se la el așa cum o învățătoare severă, dar bună psiholoagă, s-ar uita la un elev recalcitrant.
Dar am intrat acum adânc în amurgul erei Merkel. În mai puțin de două săptămâni, germanii vor alege un nou guvern, iar Merkel va fi pentru prima oară cu totul absentă de pe scena politică. Partidul ei, creștin-democrații de centru-dreapta, ar putea, pentru prima dată într-o generație, să se regăsească în opoziție în absența carismaticei șefe.
Moștenirea ei complexă este de altfel deja revizuită și, cum o scrie același Washington Post într-o analiză, i se reproșează deja lipsa de viziune și faptul că s-a arătat complezentă în fața ascensiunii Rusiei și Chinei și că a păstrat tăcerea în fața dezastrului din Afganistan.
Din nou bani pentru Afganistan
O nouă conferință a donatorilor pentru Afganistan a ridicat luni mai bine de un miliard de dolari în ajutoare de urgență, pentru a pune capăt crizei umanitare ce a izbucnit după victoria neașteptată a talibanilor. Banii promiși de donatori nu vor merge însă direct la talibani, ci vor fi administrați, pe cât se poate, de ONU și de ONG-uri și alți partneri care încă operează la fața locului. Separat, secretarul de stat al SUA Antony Blinken a promis în fața Congresului luni că va trimite 64 de milioane de dolari ca ajutor imediat în Afganistan, ocolind însă buzunarele talibanilor.
De altfel, în fața unui Congres foarte pornit împotriva lui, luni 13 septembre, Blinken “a apărat și explicat cât a putut condițiile retragerii din Afghanistan” și a “dat vina” în totalitate pe Donald Trump, rezumă Politico.
Astăzi, Antony Blinken va fi nevoit să se justifice și în fața comisiei pentru afaceri externe din Senat.
Parlamentul European, în acest timp, se reunește din nou săptămâna aceasta la Strasbourg în ședință plenară, căutându-și reperele, după o a doua vară de Covid și un an și jumătate în care clădirile și instalațiile de acolo au fost practic toate închise și nefolosite.
O Comisie Europeană din ce în ce mai nemulțumită a scos luna trecută SUA de pe lista țărilor sigure pentru europeni în această perioadă de pandemie, câteva guverne UE introducând chiar noi restricții suplimentare impuse americanilor. Vicepreședintele Comisiei Europene, Margaritis Schinas, și-a anulat recent o călătorie planificată în America, ca protest față de lipsa reciprocității. Însărcinata cu afacerile interne ale UE, Ylva Johansson, a protestat la rândul său față de omologul ei american Alejandro Mayorkas, în timpul călătoriei sale la Washington, în timp ce ambasadorul UE la Washington, Stavros Lambrinidis, a numit regulile stricte cărora le sunt supuși în continuare călătorii europeni în SUA „desuete” (“outdated”), mai ales că ratele de vaccinare ale Europei sunt mult mai ridicate decât în unele țări care nu fac obiectul restricțiilor SUA.
Dar oficialii UE sunt pesimiști cu privire la vreun posibil progres. Unul dintre motive este acela că, politic, Biden nu vrea să fie perceput ca fiind prea relaxat în ceea ce privește măsurile de precauție cu COVID, după ce a promis atât de insistent în campanie că va fi un președinte care va lua pandemia în serios.
Orbán și jaful Ungariei
Revista lunară de studii politice Le Monde Diplomatique (nicio legătura cu cotidianul Le Monde) publică în numărul său pe luna septembrie o vastă anchetă, intitulată brutal "Jaful Ungariei", despre felul in care Viktor Orbán își consolidează puterea printr-o serie de fundații private care au preluat controlul universităților, alături de un patrimoniu de multe miliarde de euro.
Printr-o gigantică falsă privatizare, Viktor Orbán prăduiește sistematic statul maghiar in profitul apropiaților săi, in vreme ce își extinde influența în instituțiile culturale și universitare ale țării.
Un exemplu flagrant, scrie Le Monde Diplomatique, este felul in care a fost și este favorizată familia Tombor. Oamenii de afaceri András Tombor și tatăl sau Balázs, care au fondat Mathias Corvinus Collegium, au creat o fundație care a primit gratuit din partea statului un important patrimoniu imobiliar si pachete de acțiuni in câteva din cele mai importante întreprinderi ale statului: nu mai puțin de 10% din giganticul trust de petrol si gaze Mol, dar și din compania farmaceutica Ghedeon Richter. Doar in decursul anului 2020, fundația a primit cadou de la stat un ansamblu de active de 500 miliarde forinți (1,4 miliarde euro). Este mai mult decât bugetul anual cumulat al tuturor celorlalte 27 de universități din Ungaria.
Nu e de mirare ca această fundație a prietenilor lui Orbán a cumpărat, cu banii de la stat, un port de agrement pe lacul Balaton si hoteluri mai peste tot in Ungaria.
De altfel, practic toate universitățile din Ungaria au trecut sub controlul direct sau indirect al guvernului, care impune o agendă din ce în ce mai conservatoare în învățământul superior, pe fundalul unei ideologii oficiale axate pe naționalism și creștinism.
Com încheie Le Monde Diplomatique: „Orbán caută să creeze o elită națională conservatoare, care i-ar permite să rămână la putere chiar și după ce nu va mai guverna.”
