Cum o analizează în detaliu Die Welt, Berlinul a avertizat Moscova să nu ia măsuri de represalii împotriva presei germane acreditate în Rusia, așa cum se anunță că s-ar putea întâmpla, după ce YouTube a închis canalul în limba germană al Russia Today.
Jandarmul Internetului rusesc, Roskomnadzor (despre a cărui activitate intensă de cenzură a internetului am mai scris aici, vorbind despre Gulagul digital), a amenințat la rândul sau ca ar putea sa blocheze YouTube în Rusia.
Incidentul permite cotidianului rus de opoziție Novaia Gazeta să-și promoveze pe față propriul său canal de YouTube... cât încă mai poate. În acest timp, ministerul justiției a pus miercuri site-ul Mediazona, precum și organizația Zona Prava, pe lista organizatiilor calificate drept “agenți străini”.
Nato, Erdogan și Putin: un dans în trei
La München, Süddeutsche Zeitung descrie, decriptează și analizează întâlnirea de la Soci, miercuri 29 septembrie, dintre Vladimir Putin și Recep Tayyip Erdogan, care au discutat despre gaz și Siria, dar mai ales despre armament și bateriile suplimentare de rachete S-400 pe care Turcia, deși membru în NATO, dorește să le cumpere din Rusia, în ciuda opoziției Washingtonului.
Am mai scris aici despre această adevărată criză în NATO pe care o declanșează insistența Turciei de a cumpăra rachete rusești. Dacă Putin ar fi dorit să slăbească alianța militară occidentală, NATO, din interior nu s-ar fi comportat altfel. Dar reunoștința lui Erdoǧan față de Putin este mai veche, în ciuda faptului că Rusia oprimă tătarii din Crimeea, al căror apărător declarat este Erdoǧan.
Momentul în care Erdoǧan a decis că nu se poate baza pe sprijinul aliaților săi din NATO și s-a întors spre Putin a fost în vara anului 2016, când Erdoǧan a scăpat nevătămat din eșuatul puci militar care a făcut circa 270 de victim. Putin l-a sunat atunci imediat ca să-l consoleze și să-l încurajeze. Și să arate public că se solidarizează cu el.
Occidentalii în schimb, liderii din NATO, organizația militară din care Turcia face parte de șapte decenii, au tăcut inițial, au așteptat rezultatul puciului și au sunat abia după ce a devenit clar că Erdoǧan a scăpat și nu va fi răsturnat și înlocuit.
Deși Turcia și Rusia sunt inamici istorici și au fost întotdeauna în tabere adverse, încă de pe vremea defunctelor lor imperii, calculul lui Putin a funcționat. De îndată, Erdoǧan a călătorit la Moscova unde a semnat un contract pentru o conductă de gaz între cele două țări prin Marea Neagră.
Presa turcă, in special cea de opoziție, sugerează ca supărarea actuală a lui Erdoǧan vine din aceea că el nu a reușit sa fi primit de către Joe Biden, săptămâna trecută, în marginea adunării generale a ONU, la New York.
Plăci tectonice în diplomație
In Germania, cum o remarcă la Londra The Guardian, Angela Merkel l-a felicitat pe liderul socialist Olaf Scholz, al cărui partid a câștigat cel mai mare scor in alegerile de duminica trecută, Merkel complicând in asta sarcina candidatului propriului ei partid, Armin Laschet, care încă nu se recunoaște învins.
În acest timp, ministra franceza a apărării (sau mai degrabă "a armatelor", cum a rebotezat Emmanuel Macron ministerul Apărării, Ministère des Armées), Florence Parly, a avertizat Mali ca s-ar putea izola cu totul pe scena internaționala daca face apel la compania rusa de mercenari Wagner pentru a menține un minimum de securitate in țară după retragerea trupelor franceze.
"Mali calcă in picioare sângele soldaților francezi morți dea lungul ultimilor opt ani in lupta împotriva jihadiștilor", a spus Florence Parly.
Franța duce, într-adevăr, de opt ani un război împotriva jihadiștilor în această zonă a Africii sub-sahariene și a încercat, până acum fără succes, să atragă în asta NATO și UE.
Elon Musk vs. Jeff Bezos: ridicola rivalitate între cei mai bogați oameni ai lumii
Ca si cum ne-ar arunca deodată pe o alta planeta, The Guardian analizează rivalitatea ultra-bogaților ultra-ridicoli. Astfel, pentru prima data averea lui Elon Musk, patronul firmei Tesla, a depășit-o pe cea a lui Jeff Bezos, patronul Amazon, pana acum cel mai bogat om din lume. „Cum sărbătorește Elon Musk asta?” întreabă The Guardian. Ei bine, arătându-se cât mai pueril cu putința.
Fiecare dintre cei doi vrea sa colonizeze spațiul si alte planete si fiecare cântărește circa 200 miliarde dolari.
Poate ar trebui, spune The Guardian, cotidianul stângii intelectuale londoneze, să-i taxăm cum se cuvine, ca să se potolească.
Enigma George Enescu
În sfârșit, Le Monde are în paginile sale de cultură din numărul datat de astăzi, joi 30 septembrie, un mare articol, combinat cu o analiză culturală, despre „enigma George Enescu”, „muzicianul român genial și blestemat care n-a cunoscut succesul meritat”.
Opera «Oedipe» a lui Enescu este jucată acum în Paris, iar Le Monde amintește că Enescu a fost cel pe care violoncelistul Pablo Casals l-a numit „cel mai mare geniu de la Mozart încoace”.
Articolul încearcă să deslușească de ce un asemenea geniu a rămas marginal în muzica contemporană și cum se face că o operă precum «Oedipe» e atât de rar jucată.
Articolul nu o spune, dar o pistă pe care am explorat-o deja ar putea fi aceea că libretul operei lui Enescu refuză în mod remarcabil orice compromis cu psihanaliza, care domina deja peisajul intelectual al vremii lui Enescu, prin insistența pe mincinosul “complex al lui Oedip”.
Această absență a spectaculosului joc cu psihanaliza, atât de plăcută modernității noastre, ar putea explica – cel puțin parțial – pentru ce această opera monumentală rămâne atât de puțin jucată, ba chiar uitată, opera unui creator exceptional despre care articolul din Le Monde amintește că “viața lui, demnă de un roman, s-a sfârșit în mizerie, morală și fizică, la Paris, în noaptea de 3 spre 4 mai 1955”.
