Linkuri accesibilitate

Gazul lui Putin și originea restaurantelor


Cinci morți într-un atac în Norvegia. Un bărbat înarmat cu un arc cu săgeți s-a dedat unui masacru miercuri la Kongsberg, în sud-estul țării, înainte de a fi capturat de poliție, care nu a exclus motive teroriste. Potrivit canalului norvegian TV2, autorul atacului ar fi un danez de 37 de ani, convertit la Islam, cu antecedente medicale, psihiatrice.

În trecut, Norvegia, una din cele mai pașnice națiuni de pe planetă, a mai fost ținta unor atacuri de extrema dreaptă, cel mai cunoscut fiind cel de acum un deceniu, din septembrie 2011, al lui Anders Breivik, care a făcut 77 de morți.

Mai multe atacuri islamiste planificate au fost, de asemenea, oprite la timp de-a lungul anilor. Atacul de ieri vine "în ajunul formării noului guvern care va veni la putere după ce alegerile legislative de luna trecută au răsturnat partidul conservator, cum o relatează CNN. Liderul laburist Jonas Gahr Støre urmează să preia funcția de prim-ministru astăzi.

Masacre virtuale în «Squid Game»

«Squid Game», foiletonul devenit bombă planetară de pe Netflix, nu e de fapt atât de original, ba chiar ar plictisi pe alocuri dacă n-ar fi violența neașteptată (și uneori gratuită) a scenelor. Sigur, mulți bănuiam asta, dar este altceva când o spune Libération, considerat un reper absolut când este vorba de critică cinematografică în Franța.

(Din pricina unei greve (cum se întâmplă tot timpul) a transportatorilor, nu am primit numărul de ieri al cotidianului francez Libération decât astăzi (împreună cu cel de azi) .

Toată presa a scris deja despre neașteptatul eveniment cultural care este succesul planetar al foiletonului sud-coreean de pe Netflix «Squid Game», un macabru joc de supraviețuire între Hunger Games, Divergent sau Maze Runner, dar pe fundalul unei lumi contemporane ponosite și sărăcite moral.

Până și patronul Amazon, Jeff Bezos, a lăudat seria și strategia Netflix pe contul său de Instagram pe care are 3,4 milioane de abonați (dar care, evident, nu a funcționat luni seara). Süddeutsche Zeitung identifică o serie întreagă de aluzii culturale în structura și imageria foiletonului, de la Odiseea Spațiului a lui Kubrick la filmele lui David Cronenberg, ceea ce face din acest serial un film post-post-modern perfect.

Este o ficțiune foarte grafică și o alegorie a lumii contemporane roase de cupiditate și profit. SZ, pune întrebarea ce tulbură și atrage atât de mult în acest scurt foileton de nouă episoade, pe care unii le pot vedea cu fascinație într-o singură noapte, și ajunge la concluzia că explicația este amestecul de jocuri copilărești și cazne inumane de acolo. De altfel, spune cotidianul bavarez, spectatorul, confruntat cu toate acele alegeri fatale din scenariu, nu poate să nu se întrebe în permanență: oare eu ce aș face?

Ceea ce aflăm însă din Libération și care se revelează o remarcă foarte interesantă pe plan cultural este că serialul respectiv începe să aibă abia acum ceva succes în Coreea de Sud, sub presiunea succesului planetar.

Criza gazului: Putin se prezintă ca fiind soluția

Respingând orice responsabilitate în creșterea record a prețurilor la gaz, președintele rus a declarat că este gata să mărească livrările de gaz, făcând în același timp morală rivalilor săi geopolitici. Potrivit lui Putin, statele europene, cărora Rusia le furnizează mai mult de o treime din necesarul lor de gaze, au făcut până acum „greșeala” de „a se încredere în mâna invizibilă a pieței”, bazându-se pe achiziții în numerar, mai degrabă decât să încheie contracte pe termen lung cu Moscova.

UE încearcă să-și diversifice furnizorii și sursele de energie, atât pentru a-și reduce emisiile de carbon, cât și pentru a-și reduce dependența de Moscova. Putin spune însă că gazul ar fi o sursă cheie în reducerea emisiilor de carbon. El a spus că Rusia va atinge pragul neutralității, al nepoluării, în 2.060, în special datorită gazului său („aurul albastru”), presupus a fi mai puțin poluant în comparație cu cărbunele sau petrolul. „O schimbare în abordare”, estimează Le Soir, la Bruxelles, deoarece până acum Moscova a fost foarte ambivalentă în chestiunea cauzelor încălzirii globale și ambiguă cu privire la soluțiile naționale spre o economie mai ecologică”.

Washingtonul lasă să planeze o amenințare militară asupra Teheranului în caz de eșec diplomatic

În timpul unei întâlniri, miercuri 13 octombrie, la Washington, cu omologul său israelian Yair Lapid, ministrul american de externe, Antony Blinken, a spus că administrația Biden este gata să abordeze „alte opțiuni”, în cazul în care negocierile nucleare cu Iranul eșuează. Inclusiv folosirea forței.

Este pentru prima dată când Statele Unite răspund în mod clar avertismentelor israeliene în legătură cu Iranul. Confruntată cu blocarea dosarului nuclear iranian, administrația Biden a sugerat miercuri că s-ar putea ajunge la o opțiune militară împotriva Iranului în cazul unui eșec al diplomației în a împiedica Teheranul să fabrice arma atomică, relatează Times of Israel.

“O abordare mai dură”

Dinspre partea americană, remarcile lui Antony Blinken "arată o schimbare în atitudine din partea administrației Biden, pe măsură ce speranțele se estompează cu privire la posibilitatea unei relansări a acordului nuclear", analizează Washington Post.

Potrivit experților, „progresul Iranului în îmbogățirea uraniului apropie țara de posibilitatea capacităților nucleare. Sa-ar putea atinge un punct unde vor fi ireversibile”.

Această „linie mai dură” a SUA s-a remarcat anterior și în remarcile făcute de Robert Malley, reprezentantul special pentru negocierile cu Iranul, notează cotidianul american. Întrebat într-un podcast produs de Carnegie Endowment for International Peace, el a insistat la rândul lui asupra necesității de a avea la îndemână alte opțiuni în caz de eșec diplomatic.

Restaurant – a (se) „restaura”

În sfârșit, revista lunară de studii culturale și geopolitice Le Monde Diplomatique (care nu are nimic de-a face cu cotidianul Le Monde), abordează chestiunea artei culinare și cea, foarte subiectivă, a clasificării restaurantelor până șa a ajunge și la această aberație culturală care e găsirea „celui mai bun restaurant din lume”.

Le Monde Diplomatique le furnizează data precisă a trecerii spre mâncarea contemporană și gastronomia de azi: 1641, anul în care s-a tipărit la Paris Le Cuisinier françois, al numitului La Varenne. Cartea stabilește compoziția și modalitățile de gătire și pre-gătire a multor feluri de mâncare modern, folosind ingredient de azi – care atunci erau rare – și rupând cu tradiția frusta a Evului Mediu.

Cât despre restaurantele propriu-zise, ele au apărut în timpul Revoluției Franceze, când mulți dintre bucătarii marilor familii aristocratice care fugiseră din țară s-au regăsit fără slujbă și au nevoiți să-și ofere serviciile burghezilor înstăriți, în stabilimente speciale în care aceștia își puteau reface („restaura”) forțele, de unde: restaurant și restaurateur.

Noma's land: „cel mai bun restaurant din lume”

În sfârșit, să amintim că cel mai bun restaurant din lume a fost din nou desemnat anul acesta Noma, în Copenhaga. Noma, restaurantul albanezului macedoneano-danez René Redzepi, a mai fost numit cel mai bun restaurant din lume în 2014, 2012, 2011 și 2010.

Din Le Figaro aflăm că numele Noma, este doar un joc de cuvinte, o fuziune între «nordisk» (nordic) și «mad» (hrană, mâncare).

  • 16x9 Image

    Dan Alexe

    Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, poliglot, eseist, romancier și realizator de filme documentare. 

Vezi comentarii

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG