Noul virus mutant provenit din Africa de Sud, Omicron, a fost deja identificat în cel puțin 13 țări, prima țară europeană care a anunțat săptămâna trecută depistarea unui caz cert fiind Belgia, iar cele mai recente: Spania și Suedia (vezi mai jos despre confirmarea simultană a socialistei Magdalena Andersson ca prim ministru).
«Omicron: lumea se închide în fața noului virus mutant»
Acesta este titlul din Le Monde, care menține pe pagina sa web un live blog în care centralizează totalitatea informațiilor despre pandemie, de pe întreaga planetă, pe măsură ce știrile sosesc și sunt verificate.
Titlu identic și în prima pagină a celuilalt mare cotidian parizian, Libération: «Lumea se baricadează în fața lui omicron». Tabloul general se arată însă mai mult decât deprimant.
În Spania, El Pais scrie că de la introducerea noilor restricții, numărul celor care stau acum la coadă în centrele medicale pentru a primi prima doză de vaccin s-a dublat, mulți recunoscând deschis că o fac pentru a putea intra în continuare în baruri si restaurante.
În Italia, cum avertizează La Repubblica, guvernul a stabilit o amendă de 1.000 de euro pentru oricine urcă într-un autobuz fără să aibă green pass. Dar în Austria se merge și mai departe. Cum o anunță Die Presse, guvernul, care urmărește ca din primăvară să facă vaccinarea obligatorie pentru totalitatea populației, a pregătit o amendă de până la 7.200 de euro pentru cine refuză injecția.
Cum o precizează, cu ceva Schadenfreude, la Moscova, Novaia Gazeta, eventualii recalcitranți austrieci care ar refuza să plătească amenda vor face și patru luni de închisoare.
Până și în Marea Britanie, intră în vigoare începând de astăzi o obligație legală de a purta o mască în magazine și pe transportul public – o măsură care îl face pe jurnalistul de la Daily Telegraph Tim Stanley să dispere. El se lamentează în acest ziar pro-Brexit, The Telegraph, în care chiar Boris Johnson a scris vreme de mulți ani, că asistăm la o invadare a libertăților fundamentale și o distrugere a Angliei și a valorilor sale.
Virusul Omicron, estimează, la Paris, Le Monde, mai face să se întunece și orizontul economic. Cum scrie însă același Le Monde, în SUA Joe Biden dă asigurări că în realitate „nu sunt motive de panică” din pricina acestei noi mutații botezate Omicron și că vechile strategii, învățate de noi de un an și jumătate încoace, vor funcționa în continuare.
La fel, Le Soir, la Bruxelles („capitala Europei”), precizează că deși noua variantă mutantă se arată mult mai contagioasă decât surorile sale asasine anterioare, nimic nu arată încă, deocamdată, că Omicron ar fi de fapt mai periculos.
"Maxwell's Silver Hammer"
Pe acest fundal, presa anglo-saxonă, de ambele părți ale Atlanticului, e fascinată de deschiderea, la New York, a procesului lui Ghislaine Maxwell, fosta iubită și apropiată a magnatului imobiliar american Jeffrey Epstein, prădătorul sexual care s-a sinucis în detenție preventivă în 2019.
Britanica Ghislaine Maxwell, fiica răposatului patron de presă Robert Maxwell, e acuzată că i-ar fi furnizat sistematic lui Epstein fete minore în întregul deceniu 1994-2004. Că ea acționa pentru el ca o „hăitașă” (termen din vânătoare, echivalent cu «rabatteuse», cum îi spune presa franceză).
Presa britanică este, desigur, cea mai interesată de acest caz și de implicațiile lui, mai ales că valurile scandalului din SUA au traversat oceanul și l-au atins și pe prințul Andrew (ducele de York), care refuză să coopereze cu FBI-ul în ancheta privindu-l pe răposatul Epstein și derivele lui sexuale și pedofile.
Pentru moment, din punct de vedere strict legal, prințul Andrew nu este obligat să depună mărturie, deși imaginea familiei regale britanice ar avea de suferit de la un refuz definitiv de a coopera cu justiția din SUA.
Prințul Andrew s-a apărat până acum cu „alibiul pizza” pe care el pretinde că îl posedă pentru noaptea în care e acuzat că ar fi profitat de rețeaua de sclave sexuale minore a defunctului Epstein, prințul afirmă că în noaptea aceea el mânca pizza cu copiii săi.
Vicky Ward, o jurnalistă americană care a scris despre Epstein și care l-a intervievat pe magnatul prădător sexual acum aproape două decenii, își amintește în The Telegraph de niște remarci ale lui total deplasate, off-the-cuff, în timpul interviului, remarci care astăzi, retrospectiv, capătă o cu totul altă rezonanță.
Sindromul Stockholm… feminin
În acest timp, în Suedia, Parlamentul a ales-o din nou pe social-democrata Magdalena Andersson ca șefă a guvernului, pentru a doua oară în numai câteva zile.
“Aplauzele deputaților au fost la fel de frenetice ca săptămâna trecută”, se felicită tabloidul Aftonbladet, apropiat de social-democrați. “S-a rupt digul”, plusează, entuziast, Dagens Nyheter, de tendință liberală.
Toate cele trei țări scandinave membre în UE, Suedia, Finlanda și Danemarca, au acum guverne socialiste sau social-democrate conduse de femei.
În cazul Suediei, este chiar prima oară că șeful guvernului e o femeie, la exact un secol de când femeile au primit dreptul de vot.
Cum dă Netflix peste cap peisajul audiovizual mondial
Cu 213 milioane abonați în întreaga lume și mijloace financiare colosale, Netflix este pe cale de a lăsa cu totul în urmă televiziunile și rețelele de distribuire și exploatare a filmelor în sălile de cinema.
Cum o analizează Le Monde într-un dosar etalat astăzi pe două pagini complete de ziar, Netflix a depășit toate așteptările (chiar și pe ale sale proprii) cu serii precum foiletonul spaniol La Casa de Papel, sau, mai recent, seria sud-coreeană Squid Game (despre care am mai scris aici, cf. foto).
Platformele mondiale, scrie Le Monde, cheltuiesc enorm în fiecare an pe producții cinematografice: 17 miliarde de dolari (15 miliarde de euro) a zvârlit Netflix în 2021, potrivit patronului fondator, Reed Hastings. Acolo unde canalele de televiziune naționale nu cheltuiesc, în fiecare an, decât sume de nivelul sutelor de milioane de euro pentru cinema și audiovizual.
Buldozerul Netflix nici nu este măcar singur în asta. Amazon, care consacră deja mai mult de 10 miliarde de dolari pe producții cinema în lume, a cumpărat astfel, în luna mai, prestigiosul studio hollywoodian centenar Metro Goldwyn Mayer (MGM) pentru suma de 8,45 miliarde de dolari.
Scoop exclusiv în Telegraph: viitoarea Notre-Dame va fi un decor «Disney-woke»
În sfârșit, același Daily Telegraph mai oferă un scoop, o exclusivitate jurnalistică, și anume: interiorul celebrei catedrale Notre-Dame din Paris, răvășită de foc în urmă cu doi ani, în 2019, riscă acum, conform planurilor de restaurare aprobate, să fie refăcut într-un stil foarte kitsch și artificial, ca un soi de parc de atracții catolic, sau un coșmar woke revăzut de Disney.
În realitate, însă, așa cum am scris și publicat aici chiar în ziua incendiului (15 aprilie 2019, scriam despre asta în vreme ce catedrala ardea), întreg acel acoperiș de la Notre-Dame care a ars, împreună cu impozanta turlă, „săgeata” (flèche), nu data de fapt decât din sec. XIX și nu făcea parte din edificiul istoric. Turla înaltă și ascuțită, ca și toate acele celebre statui de monștri din streașină (gargouilles) care fac bucuria turiștilor amatori de exotism gotic, au fost adăugate abia la refacerea clădirii, în sec. XIX, de către arhitectul Eugène Viollet-le-Duc.
Ziaristul de la The Telegraph ignoră asta, se vede, atunci când se indignează, el nu știe că întregul proiect al lui Viollet-le-Duc, care a dus la Notre-Dame așa cum a văzut-o toată lumea până în 2019, a fost de fapt foarte contestat la vremea lui de arhitecți și istorici.
Mulți găseau că săgeata prea înaltă dezechilibra armonia clădirii istorice, care avusese inițial alt tip de săgeată, mult mai mică, în vreme ce alții găseau celebrele statui de monștri grotești și de efect ieftin… aproape Disney, doar că ei nu anticipau atunci desenele animate cu Quasimodo.
Așa încât The Telegraph se răzvrătește poate degeaba. La urma urmei, mai nimeni nu citește azi romanul lui Victor Hugo și cam toată lumea cunoaște povestea cu Notre-Dame doar din filmul lui Disney. De aceea, deși romanul lui Hugo se numește simplu Notre-Dame de Paris, am cunoscut personal distinși intelectuali care cred că titlul e Cocoșatul de la Notre-Dame... pentru că așa se numește filmul pentru copii și adolescenți.
