Cele mai multe dintre comentariile de azi se ocupă de scandalul SIPA, serviciul secret care a funcționat în cadrul Ministerului de Justiție până ce a fost închis în 2006 de fostul ministru Monica Macovei. În arhiva SIPA se găsesc rezultatele supravegherii magistraților, a celor cu mai mult de 15 ani vechime, observă avocatul Daniel Fenechiu, citat în Adevărul.
Povestea acestei arhive teoretic sigilate și depozitate la Direcția Penitenciarelor este prezentată pe larg de Ondine Gherguț în revista 22. De ce a fost readusă pe tapet această chestiune tocmai acum: pentru a induce „ideea că după 2006, deciziile instanțelor/parchetelor ar fi fost viciate prin amenințări/șantaj folosindu-se de documente din arhiva SIPA. Se pun astfel sub semnul întrebării marile condamnări date în acești ani, cât și eventualele condamnări primite de cei ale căror dosare se află în instante sau la DNA. Demonstrația finală: marii noștri penali sunt nevinovați. Coincidență sau nu, personajele care se afla la sursa noului scandal (...) sunt vizate in diverse dosare”, spune Ondine Gherguț.
Scandalul SIPA a fost declanșat de directorul publicației Evenimentul zilei, Dan Andronic, aflat în anchetă penală. Andronic a acuzat-o în cadrul anchetei pe Monica Macovei și pe fostul ei consilier, judecătorul Cristi Danileț, că s-ar fi folosit de date din arhivă. Cristian Câmpeanu reamintește în 22: „SIPA a fost un serviciu inventat de PSD [...] a fost condus de foști securiști și a făcut poliție politică pentru a ține Justiția sub controlul politic al PSD cu scopul de a proteja corupția generalizată a sistemului Năstase-Stănoiu. Acesta este Sistemul care sufocă România de 27 de ani. Monica Macovei a desființat SIPA punând capăt practicilor de poliție politică, nu le-a perpetuat”.
Fostul ministru de justiție Cătălin Predoiu, care a ocupat portofoliul în perioada 2008-2012, acordă un interviu la ziare.com și povestește cum a găsit arhiva: sigilată, dar neinventariată, deși obligația ministerului fusese stipulată într-o ordonanță de guvern, deja caducă. Nu s-a putut clarifica cine să o inventarieze, cine are dreptul și specializarea să o facă, nefiind în același timp și motivat să folosească ce găsește acolo.
În interviul cu pomenit Cătălin Predoiu sunt evocate trei soluții posibile, mai bine zis aproape imposibile în clipa de față: „Unii considerau că arhiva trebuie transferată la Arhivele naționale, dar problema era din nou inventarul. Cine să îl facă? A doua era să o transferăm la CSM, pe care însă nu am agreat-o pentru că nu știm ce e în arhiva aceea și nu știam dacă nu cumva există acolo informații dincolo de sistemul judiciar, pe care CSM nu știe și nu are căderea să le gestioneze. A treia soluție a fost să o topim, dar dacă (?) acolo erau și documente care țineau de personalul care lucrase la SIPA, de exemplu cărți de muncă, care ulterior să fie invocate de titulari în procese civile? Și, din nou, nu poți să topești o arhivă fără să știi ce e în ea”.
Chit că ar fi „doar o capsă sfârâită”, cum susține Cristian Câmpeanu, bomba detonată recent de Dan Andronic, a reușit să facă multă vâlvă, i-ar presa scrisă încă n-a reușit să descurce toate ițele
