„Putin a triumfat la summitul G20”, scrie Armand Goșu în revista 22. Referindu-se la aceeași săptămână extrem de importantă pentru politica globală, Iulian Chifu titrează în Adevărul: „Trump joacă Lumea la zaruri cu Putin”. Goșu se ocupă mai mult de semnificația reuniunii la vârf G20 din Germania, în timp ce Chifu încearcă să combine într-o imagine de ansamblu detalii ale Reuniunii Celor Trei Mări, de la Varşovia, și respectiv ale summit-ului G20 de la Hamburg.
Din perspectiva analistului de la 22, Vladimir Putin și-a luat revanșa după precedentul summit G20 de la Brisbane, din 2014, la care Obama și Merkel l-au izolat cu totul. În acest moment, se poate spune – și îl cităm pe Armand Goșu - că după „17 ani de când conduce Rusia, Putin a izbutit să creeze imaginea unei Rusii partener egal al SUA, o veche obsesie a diplomației sale”. Sunt enumerate mai multe momente ale ultimei perioade în care Putin a obținut un anumit tip de atitudine din partea liderului american, spre paguba firavei opoziții din Rusia: „în zilele summit-ului G20, la Moscova erau arestați și bătuți de poliție 30 de tineri susținători ai lui Aleksei Navalnîi, activist anticorupție, care speră să-l poată confrunta pe Putin în alegerile prezidențiale din martie 2018. Tot pentru prima dată în ultimii trei ani, n-a fost menționată la o astfel de întâlnire (G20) Crimeea, anexată de Rusia”. Episodul Trump-Putin la Hamburg a avut totuși un comunicator –ministrul de externe rus Serghei Lavrov, care a anunțat că în întrevederea bilaterală „s-au luat patru decizii: încetarea focului în sud-vestul Siriei, acord pregătit împreună cu Iordania; SUA au numit un nou reprezentant special pentru criza ucraineană, Kurt Volker, pe care Lavrov îl așteaptă la Moscova pentru discuții; securitatea cibernetică; grăbirea procedurilor pentru numirea noilor ambasadori”. Și totuși, concluzia analizei din revista 22 este că deși „au punctat la impresie artistică, Putin și Lavrov n-au obținut nimic”, mai ales în privința Ucrainei.
În ciuda discursului „mesianic, conservator şi profund republican” la Varşovia, scrie Iulian Chifu în Adevărul, pozițiile lui Donald Trump au fost completate de secretarul de Stat Tillerson (care) s-a grăbit să zboare a doua zi (la Kiev) pentru a calma temerile Ucrainei. Trump, arată Chifu, nu are întrutotul mână liberă în deciziile de politică externă. Congresul american tocmai i-a limitat posibilitatea de a hotărî fără acordul forului legislativ, de pildă asupra ridicării sancţiunilor împotriva Rusiei sau declanşarea unui război. Rămân în schimb destule alte măsuri pe care le poate dispune și care pot schimba soarta unei țări precum Ucraina. Pe fondul lipsei de transparență privind întâlnirea celor doi lideri, „potopul de analize care vorbesc despre avantaje oferite gratuit şi arbitrar lui Putin pe toată linia” era de așteptat.
Tot în Adevărul, Cristian Unteanu se întreabă: „Va ceda Vladimir Putin şi va accepta aplicarea Acordurilor de la Minsk şi va renunţa la Crimeea? Va intra Federaţia Rusă într-un proces de negocieri profunde cu NATO în vederea securizării zonei de contact care începe din zona statelor baltice, trece prin Ucraina şi Republica Moldova cu al său Tiraspol pentru a ajunge la Marea Neagră? Să fie semnalul de azi o deschidere spre o asemenea posibilitate?”. Deși „orice este posibil în politică”, mai e de așteptat până să se developeze filmul întreg.
