Pe site-ul stiripesurse.ro, un articol comentează în marginea sondajelor de opinie din Republica Moldova. Maia Sandu nu reușește să crească în ochii alegătorilor, care o creditează la maximum 22%, deși la alegerile prezidențiale a obținut peste 47%. Maia Sandu nu ar avea fler politic. Nu a reușit să impună nicio temă de dezbatere și a făcut mai multe greșeli. Există și cauze obiective – nu are suficientă prezență pe televiziuni, este cumva victima jocurilor politice ale actualilor guvernanți, dar un adevărat politician găsește soluții. Între greșeli e amintită și nefericita declarație de la Congresul Partidul Acțiune și Solidaritate, unde a spus că Marea Unire de la 1918 s-a făcut forțat. „Cu toată bunăvoința, cu toată simpatia pentru lupta ei, Maia Sandu nu poate fi câștigătoare în arena greilor din politica moldoveană”, notează stiripesurse.ro.
În Adevărul, Răzvan Voncu revine la ideea că actualul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, este nefrecventabil pentru statele occidentale. Nici măcar la Kiev și la București nu a fost invitat. Chestionat de presă asupra acestui amănunt, Dodon ar fi spus că deocamdată a trimis în ambele capitale o listă de teme de abordat. „Nu e exclus (...) ca, la un moment dat, Kievul chiar să studieze lista trimisă de Dodon şi să-i facă o invitaţie”, scrie Voncu, amintind că democraţii ucraineni sunt mult mai sovietici decât ucrainenii sovietici care au pus mâna pe teritoriile ce alcătuiesc, astăzi, statul artificial Ucraina”, dar Bucureștiul e altceva: e capitala unui stat membru al Uniunii Europene și al Alianței Nord-Atlantice. Cu siguranță că „Preşedintele României nu se va întâlni niciodată cu omul de paie al lui Plahotniuc. Om de paie care, în stil de colhoz, a azvârlit cu noroi în România ori de câte ori a crezut de cuviinţă”.
Editorialul României libere constată azi lipsa de reacție adecvată a puterii de la București față de mâna întinsă de președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker. „Bucureștiului i s-a oferit ocazia să joace o carte importantă în UE, dar a refuzat-o sau nu poate face nimic, fiindcă guvernul e, la rândul lui, gripat de tot felul de interese de grup”. „Nu există planuri despre ce vrea să facă România pentru a se înfige în miezul chestiunii europene și nici despre cum se va descurca dacă va fi lăsată să aștepte sine die la ușile Spațiului Schengen sau la porțile Zonei Euro”. Nici la problema pusă la București de președintele Franței, Emmanuel Macron (situația muncitorilor detașați) președintele Klaus Iohannis și premierul Mihai Tudose nu au știut să răspundă favorabil cerând în schimb sprijin pentru aderarea la spațiul Schengen, de pildă.
În comentariul său din același cotidian, Silviu Sergiu livrează un posibil motiv al refuzului unor state europene, precum Olanda: în 2005-2006, Olanda a cerut sprijinul autorităților românești pentru interceptarea unui important transport de droguri. Românii s-au implicat, transportul a fost oprit și confiscat, dar cantitatea de droguri a fost dijmuită la București. De atunci, scrie Silviu Sergiu, Olanda se opune cu vehemență în chestiunea Schengen.
