În capul lui Tăriceanu, justiţia independentă = „stat paralel“. Este titlul comentariului semnat de Ștefan Vlaston pe blogurile Adevărul: „Asistăm la o manevră periculoasă a unor politicieni, în frunte cu preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, aceea de a induce ideea că justiţia independentă înseamnă de fapt un „stat paralel“, care uzurpă atributele singurului stat posibil, acela reprezentat de parlament şi politicienii care-l populează”.
E vorba de o recentă declarație a lui Tăriceanu, care a invocat și „adevărata independență a justiției”. „Care o fi (...)? se întreabă Vlaston. Aceea care îi lasă (pe politicieni) să facă ce doresc, să se afle în permanenţă deasupra legilor, să nu dea socoteală nimănui pentru acte de corupţie şi de fraudare a statului, să ia decizii discreţionar, fără a ţine cont de democraţia şi guvernarea participative? Ca în timpul comunismului?” Actuala putere își pune toate speranțele în adoptarea legilor justiției în forma în care și-o doresc.
Dar, avertizează bloggerul, „Există UE, cu pârghii importante de oprire a unor derapaje grave de la principiile statului de drept, există societatea românească, presa independentă, care au demonstrat în ianuarie-februarie de ce sunt în stare, există corpul profesional al magistraţilor, fără acordul cărora nu văd cum s-ar putea produce schimbări majore în legislaţia referitoare la justiţie”.
Pe același subiect, în editorialul revistei Observator cultural, Carmen Mușat nu pare să creadă în soluțiile antidot ale societății românești. Amintește că formulele „Binomul“, „Statul Paralel“, „Justiţia Paralelă“, „Divizia Presă“ au fost lansate în 2015 de Elena Udrea care se vedea dintr-o dată cercetată penal.
Acum se află pe buzele tuturor politicienilor, indiferent de culoarea politică. „Asistăm din ce în ce mai stupefiaţi, scrie Mușat, la un experiment social tot mai amplu, prin care politicieni corupţi (...), susţinuţi de o armată de mercenari media încearcă să ne convingă că dreptul de a fura trebuie legiferat, că alegerile odată câştigate le conferă învingătorilor dreptul de a se comporta ca stăpâni absoluţi ai prezentului şi viitorului naţiei, fără ca vreo instituţie a statului sau vreun ins oarecare să le ceară vreodată socoteală pentru incompetenţă, pentru abuzuri şi pentru încălcarea legilor”.
În revista 22, Eliza Frâncu discută alegerile din Cehia și Austria pe ideea că „se conturează Europa Bruxelles-ului contra Europa Budapestei şi o revenire la statul-naţiune”.
De asemenea, că „cel mai mare pericol la adresa blocului comunitar nu mai pare a fi nici criza financiară, nici criza demografică, ci propriii politicieni şi cetăţeni”. Jurnalista dă mai multe detalii despre biografia colorată cu destule cotituri și cu suspiciuni penale a câștigătorului alegerilor din Cehia – lider al unui partid populist anti-european și anti-imigrație.
După o prea grăbită relaxare ca urmare a rezultatului alegerilor din Franţa, Olanda și Germania, Uniunea ar încasa lovitura dinspre statele central-europene. „Cehia şi Austria au adus la putere forţe la fel de populiste şi euro sceptice precum cele din Polonia şi Ungaria.
Partidele cu cele mai bune rezultate la urne au fost cele care se opun imigraţiei şi centralizării autorităţii UE, care îşi doresc graniţe închise şi relaţii mai strânse cu Rusia. În plus, atât în Austria, cât şi în Cehia se prefigurează alianţe de guvernare între populişti şi extrema dreaptă”.
