Opoziția din România nu a reușit să debarce guvernul PSD-ALDE prin moțiunea de cenzură inițiată de liberali. Motivarea moțiunii făcea referire la haosul fiscal care riscă să distrugă economia țării. De dimineață, presa era plină de texte critice la adresa coaliției de guvernare și mai ales a liderului ei de facto, Liviu Dragnea.
Ioan Stanomir arată în textul publicat pe contributors.ro că social-democrații își vor continua nestingheriți ofensiva împotriva justiției, un „puci orchestrat cu brutalitate autocratică” și deja anunțat de textul rezoluției adoptat vinerea trecută în reuniunea de partid de la Băile Herculane. Conjunctura favorabilă pentru putere constă mai întâi în neputințele opoziției. În aceste condiții, nu mai rămâne decât reacția cetățenilor, singura „alternativă la acceptarea pasivă a degradării politice dramatice”. „Pluralismul de esenţă europeană şi atlantică este ameninţat, fatal, de acest puci. Rezistenţa este o condiţie a păstrării libertăţii. Jugul autocratic, o dată aşezat, poate fi unul etern”, avertizează comentatorul.
Cristian Tudor Popescu semnează pe site-ul republica.ro o descriere pe înțelesul oricui a ceea ce va fi România dacă legile justiției trec de Parlament în forma propusă de actuala coaliție de guvernare. „Presa și noi, cetățenii, spune el, vom înceta a lua cunoștință despre ce se întâmplă în anchetele unor inși acuzați de fărădelegi. Nu se va mai elibera niciun act în cursul urmăririi penale. Vom afla doar descrierea pe scurt a faptei și încadrarea juridică, dintr-un comunicat în care nu apar numele și prenumele făptuitorului, nici alte date cu caracter personal, chiar dacă persoana în cauză e acuzată, să zicem, de corupție masivă sau violuri în serie”. „Se dorește un soi de justiție pe șest, la secret, paralelă cu presa și populația”. Cristian Tudor Popescu a înțeles: „OUG 13 (din ianuarie) a fost un parfum de tei față de pachetul exploziv al legilor Justiției. Mă întreb și vă întreb: dacă în ianuarie a fost nevoie de 600.000 de oameni în stradă, de câți ar fi nevoie acum pentru a stopa megaticăloșia?”
PSD este partidul care s-a remarcat prin câteva premiere deloc onorante. Constatarea îi aparține Melaniei Cincea, care scrie în revista 22. PSD „a dat primul preşedinte democrat pus sub acuzare pentru infracțiuni contra umanității (Ion Iliescu), primul premier post-decembrist ajuns în închisoare (Adrian Năstase), primul premier pus sub acuzare în perioada mandatului (Victor Ponta) şi primul preşedinte de Cameră a Deputaţilor pus în funcţie în ciuda unei condamnări penale (Liviu Dragnea).
Și totuși, se întreba deja Teodor Tiță în numărul din această săptămână al revistei „Dilema Veche”, care este alternativa pentru conducerea celui mai puternic partid din România? Nu cumva există riscul ca, „actuala structură de putere să fie înlocuită de una și mai toxică, mai lipsită de scrupule și mai încrîncenat-izolaționistă”? Din păcate, jurnalistul e convins că boala României nu se numește Liviu Dragnea, care e doar „un simptom cu mustață al unui proces politic profund viciat”. „Adevărul trist, scrie Teodor Tiță, e că președintele PSD și al Camerei Deputaților e reprezentativ pentru o Românie în care aproape orice regulă e negociabilă, cetățenii se descurcă, nu își exercită drepturi, iar instituțiile nici măcar nu mai pretind că funcționează în interesul public. Liviu Dragnea e rezultatul tuturor micilor cedări din trecut”.
