Istoricul Lucian Boia a lansat la Târgul de carte Gaudeamus un nou volum intitulat „În jurul Marii Uniri de la 1918. Națiuni, frontiere, minorități”, apărut la Humanitas. Într-un interviu consemnat pentru revista 22 de Ramona Ursu și Octavian Manea, Boia spune lucruri interesante referitoare la unitatea națiunii române. Îi dă dreptate ambasadorului american la Chișinău când a spus că Republica Moldova a avut o altă istorie. Așa a fost, timp de două secole, „și sunt secolele care contează”. „Degeaba spui că în Evul Mediu a fost parte a Moldovei, dar nu parte a României, care nu exista. Basarabia cu România a avut treabă doar în perioada interbelică. Experimentul a fost amestecat, nu a ieșit chiar foarte bine. (...) Este un proces istoric care a legat treptat toate ramurile astea ale poporului român, devenind o națiune. Este mult mai corect să vorbim despre această evoluție decât să spunem că totul este perfect unitar de la daci sau că România a existat întotdeauna, ceea ce este o minciună”. Istoricul insistă în schimb pe nevoia de a lărgi contextul în care se discută Marea Unire de la 1918. Nu doar România s-a întregit atunci ca națiune. Dar „dintre statele naționale care au apărut în urma prăbușirii monarhiei habsburgice, România a rezistat cel mai bine”, chiar ciuntită de Basarabia și Bucovina de Nord. Însă Ungaria a pierdut și mai mult, spune Boia. Pe unguri „trebuie măcar să încercăm să îi înțelegem. Au pierdut foarte mult și le este teamă că nu mai rămâne mare lucru din ei. Astăzi au rămas o țară mică și le mai cerem să primească refugiați musulmani”. Interviul jurnaliștilor de la 22 îl provoacă pe istoric și pe teme de politică europeană. El crede că Uniunea Europeană e condamnată să reziste, fiind o construcție cu totul remarcabilă, edificată pe ruinele celui de-Al Doilea Război Mondial repede, în câteva decenii. „Iar dacă ești condamnat să rămâi împreună, trebuie să duci procesul până la capăt, adică Europa să devină până la urmă o mare federație precum Statele Unite ale Americii.”
Comentarii numeroase la reacțiile guvernanților români față de avertismentul sever adresat oficial și public Parlamentului de la București României de Departamentul de Stat al Statelor Unite în privința intenției de a modifica legile justiției. Termenii folosiți sunt „la limita unei somații”, au „un caracter imperativ”, scrie Ioana Ene-Dogioiu pe site-ul ziare.com, și asta pentru că „nu este doar o chestiune de politică internă a României, ci problema unei componente importante dintr-un sistem de securitate internațională: flancul estic al NATO, granița cu spațiul rusesc, teritoriu pe care se află scutul american”.
„Dictează America parlamentului României? Nu. Îi cere să respecte Tratatul de aderare la NATO”, reamintește Ștefan Vlaston pe blogurile „Adevărul”. „America este liderul necontestat al NATO, la care contribuie cu 6% din PIB-ul american, organizaţie menită să asigure securitatea ţărilor membre, printre care şi România. În această calitate, are tot dreptul să ceară ţărilor membre (...) să respecte cu sfinţenie litera şi spiritul tratatelor de aderare la NATO. Tratate care conţin la loc de frunte respectarea statului de drept și a independenţei justiţiei.”
