Pentru moldoveni, 1 decembrie este începutul Anului centenar al Marii Uniri. O unire în care Maia Sandu, liderul Partidului Acțiune și Solidaritate, nu crede deocamdată – rezultă din declarația reluată de site-ul Stiripesurse.ro. Maia Sandu a ținut să-și precizeze poziția în contextul în care fostul președinte al României Traian Băsescu a susținut că „aderarea Republicii Moldova la UE nu este fezabilă și cea mai sigură cale de acces a Republicii Moldova este Unirea cu România”. Stiripesurse.ro notează că poziția de acum a lui Maia Sandu diferă oarecum de aceea pe care o avea în 2016, când spunea că în cazul unui referendum pe tema unirii ar vota „da”.
Pentru Lulea Marius Dorin, militant unionist în România, unirea nu este numai de dorit, ci și de așteptat cât de curând. În articolul publicat pe blogurile Adevărul, el se arată convins că în 2018 atitudinea favorabilă Unirii în Republica Moldova va depăși 50% din opţiunile cetăţenilor.
Comentatorii de presă din țară sunt mai degrabă demoralizați în privința viitorului României. „Centenarul găseşte o societate românească mai divizată ca oricând între cei care susțin valori europene, care vor o Românie stat de drept parte a lumii democratice și captivii celor care le întrețin supraviețuirea precară în schimbul susținerii necondiționate”, scrie Ioana Ene-Dogioiu pe site-ul Ziare.com. Și Mihai Maci reamintește pe Contributors.ro că nu există democrație reală în afara prosperității. „Omul care prosperă trăieşte efectiv beneficiul libertăţii şi, prin gândul şi fapta lui, înţelege perfect care e rostul păstrării şi al amplificării ei. (...) priveşte cu încredere viitorul (...). De aceea e oricând gata să apere libertatea şi să fie prezent, în persoană sau cu resursele lui, acolo unde se discută aceasta. Dar săracului ce i se poate cere? (...) Ce e viitorul pentru el? Un singur lucru: disperarea de a-şi vedea copiii scăpaţi din iadul la care el e condamnat pe viaţă. Pentru asta e dispus să lucreze ca un ocnaş, să mintă, să înşele şi să fure(...)”. În opinia acestui comentator, în România lui 2018 „societatea (...) s-a împărţit între suprafaţa subţire şi gelatinoasă a celor ce se pot mişca (politicieni, afacerişti veroşi – conectaţi la banul statului – şi interlopi ce taxează la lumina zilei) şi marele underground al unei lumi ce se descompune lent, dar inevitabil”.
Singurul care își propune, în numele lucidității, să vadă partea plină a paharului este Sorin Ioniță. Pe Contributors.ro, de asemenea, el argumentează cu cifre și grafice progresul rapid şi consistent al unei întregi regiuni, Europa de Est, care tinde să ajungă din urmă „nucleul dur al lumii libere şi prospere”. Polonia și România se află în fruntea plutonului, „umăr la umăr”, consideră Ioniță. „România e astăzi de 3-4 ori mai prosperă decât Ucraina sau Republica Moldova, deşi în 1989 pornisem cam din aceeaşi poziţie de PIB/cap, lucru complet dat uitării. De unde se vede că influenţa UE contează enorm, şi nu doar sub formă de fonduri structurale: dacă ar fi doar fondurile UE n-am fi ajuns aici, pentru că le folosim catastrofal de prost”.
