În România și în Republica Moldova a primit avizele cuvenite proiectul „Români, petreceți Prutul”, care va consta în desfășurarea unui uriaș tricolor peste Prut, de la Vaslui până la Fălciu, pe malul moldovenesc, duminică, în ajun de Anul Nou, scrie Evenimentul zilei. Ideea aparține Platformei Unioniste Acțiunea 2012 și e văzută ca o deschidere festivă a anului centenar al Marii Uniri.
Două comentarii, apărute unul pe ziare.com, celălalt pe blogurile Adevărul, încearcă să definească profilul anului 2018. Petrișor Peiu crede că va fi anul marilor investiții al căror ton a fost deja dat de Statele Unite ale Americii, cu proiecte gigantice care vor fi anunțate de Casa Albă luna viitoare: reabilitarea și modernizarea infrastructurii de transport și energetice americane;
infrastructură nouă energetică, adică terminale de lichefiere a gazelor naturale și terminale portuare pentru exportul unor cantități uriașe de gaze. Uniunea Europeană încearcă și ea să țină pasul, observă comentatorul de la ziare.com. „De fapt, proiectul politic al integrării Estului fost comunist (...) este un uriaș proiect de investiții în infrastructura de transport (coridoarele trans-continentale), energetică (politica energetică comună, cu crearea pieței unice), (proiecte) de alimentare cu apă și canalizare și chiar de infrastructura de comunicații”. Polonia e în fruntea plutonului, urmată de Ungaria, care și-ar propune proiecte de natură „să izoleze România de infrastructura strategică energetică dirijată de la Budapesta”. Până și Bulgaria are în plan o șosea de coastă care să lege litoralul bulgar de cel românesc. Numai România face excepție, scrie Petrișor Peiu. A rămas blocată în unicul proiect, politic, al actualei puteri: „schimbarea administrației de stat și a companiilor naționale cu soldații Partidului, creșterea salarizării rețelei politice de administratori și renunțarea la orice ambiție de infrastructură mare”.
În Adevărul, Cristian Unteanu lansează ideea că 2018 va fi anul în care se va vedea mai clar cine vor fi „viitorii protectori”. Reașezarea raportului de forțe la nivel global, crede jurnalistul, s-ar face nu prin revenirea la un sistem similicolonial, ci la ceva vechi, acomodat cu corectitudinea politică a secolului XXI: protectoratele. „Formula protectoratului (...) nu presupune pentru Statul Protector niciuna dintre obligaţiile care decurgeau din statutul colonial (asigurarea administraţiei, construcţia de infrastructuri strategice, prezenţa de trupe - poliţie şi armată - şi asigurarea de ajutor în caz de catastrofe naturale etc.), dar poate adăuga, fără mari costuri, un nou teren de vânătoare, în orice caz extinderea spaţiului de influenţă directă”. Așa ceva ar viza Rusia, folosindu-se de fondul unificator al ortodoxiei. La fel Turcia, pe tărâmul Islamului, al cărui lider visează să fie, și, mult mai interesant, împreună, Rusia și Turcia, într-o alianță care alătură două elemente coagulante de tip religios. De unde toate astea? „Toţi vor să profite (inclusiv Uniunea Europeană) de vidul de putere lăsat de Marele Protector de până acum, odată cu retragerea SUA din spaţiul Asiei de sud-est, de relaţia din ce în ce mai antagonică a americanilor cu principalele state occidentale din UE, cearta care se amplifică cu China, de ostilizarea vizibilă şi fără precedent a lumii musulmane faţă de politicile Washingtonului şi de reapariţia unui climat de Război Rece în relaţia SUA-Rusia”.
