Istoricul Lucian Boia spune într-un interviu acordat jurnaliștilor de la Contributors.ro că România este un stat mai sudat ca niciodată și că e o falsă problemă că s-ar putea contamina de tendințele secesioniste din Europa. Argumentele le-a expus în cea mai recentă carte a sa, „În jurul Marii Uniri de la 1918. Națiuni, frontiere, minorități”. „Noi avem retorică naționalistă, Slavă Domnului! Dar avem mai puțină recunoaștere în restul lumii. Deci, pentru cine facem toată această desfășurare de argumente naționaliste? Nu ești credibil în afară și, dacă ne uităm să zicem pe sintezele de istorie europeană ce s-au publicat de un număr de ani încoace în diverse țări, vedem că românii și România strălucesc mai curând prin absență. Și nu e vina românilor, nu e vina României, este în bună măsură vina istoricilor (români) care nu ajung să se adapteze timpului de astăzi. Împing în față tot argumente vechi care nu mai au trecere în prezent”. Nu demult a circulat un apel al academicienilor români că România e în pericol, că e pe cale să fie dezmembrată. Greșit, consideră Boia. România a fost una dintre puținele beneficiare de pe urma primului război mondial, iar statul format atunci a rămas sudat, spre deosebire de alte construcții statale precum Cehoslovacia sau Iugoslavia. „În 100 de ani n-a existat nicio tentativă de divizare a teritoriului românesc din partea românilor. Sigur, a existat din afară, în 1940, cu pierderea Basarabiei, Bucovinei, Ardealului de nord, dar asta nu a fost treaba românilor, a fost treaba celor care au răpit României aceste provincii”. Lucian Boia atrage atenția că definirea națiunii e complicată chiar și azi. Sunt cam două modele : „eşti francez fiindcă vrei să fii francez și esti german pentru că te-ai născut german”. În plus, criteriul unității lingvistice nu funcționează pentru toate popoarele, dar la români chiar a funcționat. Unele națiuni nu acceptă ideea de minorități (Franța, de pildă), altele da. Iar Transilvania a devenit şi a rămas parte a României (Mari) pentru că la 1918 era locuită majoritar de români, iar acum proporția în favoarea lor a crescut considerabil.
Au atras atenţia comentatorilor nemulţumirile exprimate public de primarul general al Bucurestiului, Gabriela Firea, după adoptarea prin ordonanţă a noilor măsuri fiscale. O treime din bugetul primăriei capitalei va dispărea. Emilian Isaila scrie pe Ziare.com că ruptura dintre Firea şi Liviu Dragnea îl afectează pe liderul PSD. Gabriela Firea este „membrul de partid cu cele mai multe voturi câştigate într-o confruntare electorală directă după plecarea lui Victor Ponta. Numele Gabrielei Firea a fost vehiculat des ca o posibilă nominalizare pentru alegerile prezidenţiale din 2019”. Daca ea şi alţii din PSD, în cap cu fostul premier Victor Ponta, vor vota alături de opoziţie o moţiune de cenzură a liberalilor, guvernul Tudose va cădea.
În „Dilema Veche”, Stela Giurgeanu consemnează un interviu cu jurnalistul de investigaţie Cătălin Prisacariu, care vorbeşte despre cenzura în presă şi despre starea presei de azi din România. Ultimul loc de unde a plecat este ziarul „România liberă”, dar în cei 20 de ani de presă de investigaţie a trecut pe la „Evenimentul zilei”, „Academia Caţavencu”, „Kamikaze”, TVR Info și B1 TV. Care e mecanismul? „La un moment dat, organizația de presă la care lucrezi are nevoie de un „serviciu“ de la un reprezentat al puterii politice şi te trezeşti cu materiale rămase pe dinafară. Atunci se pune problema dacă accepți sau nu. Însă, dacă accepți o dată, e foarte posibil s-o faci și a doua oară (deci) rămîi sau pleci.” Cătălin Prisacariu arată că presa de investigaţie s-a refugiat în online, dar audienţa scade dramatic, iar susţinere financiară nu gaseşti în ţară. Mai degraba în străinătate, unde dezvăluirile despre cazuri de corupţie interesează mult mai mult decât în România.
