Linkuri accesibilitate

Revoluția „de sus în jos” a guvernării PAS


„Republica Moldova a pornit ireversibil pe calea reformelor și a integrării europene”. Este ideea principală pe care am desprins-o din comentariile de presă de după alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021.

Victoria PAS a generat reacții entuziaste în capitalele europene, dar mai ales mari așteptări acasă. Este o mare victorie pentru Moldova, o victorie a președintei Maia Sandu, care își confirmă calitățile de lider și strateg iscusit într-o conjunctură în general defavorabilă. Și un succes pentru Uniunea Europeană, repurtat în vecinătatea sa estică, pentru că va avea în sfârșit la Chișinău un partener sincer, credibil, dedicat reformelor și apropierii de structurile comunitare.

Entuziasmul este dublat însă și de un avertisment: victoria PAS reprezintă ultima șansă pentru Republica Moldova. Premisele sunt încurajatoare: o majoritate parlamentară confortabilă, de 63 de mandate din 101, cum n-a avut niciun partid de dreapta în cei 30 de ani de independență a Republicii Moldova. O guvernare monocoloră, așadar, în care, este de presupus, nu vor mai fi divergențe (majore) și negocieri interminabile, cum se întâmpla în coalițiile „pro-europene” de dinainte, preocupate nu de binele public, ci de împărțirea domeniilor de pradă: a instituțiilor statului și a fluxurilor financiare.

Republica Moldova dispune acum de un trident politic ofensiv – președinția, parlamentul, guvernul – capabil să realizeze o transformare în profunzime a acestui stat mințit, furat, trădat de toate guvernările de până acum. Desigur, nicio putere politică, oricât de bine intenționată, nu e lipsită de tentanții vinovate și nici de riscul unor erori sau decizii neinspirate, totuși în acest caz există un garant: președinta Maia Sandu, dublat de ochiul veghetor al societății civile și al presei independente.

Rezistența la schimbare e foarte mare, sistemul știe să se plieze

Noua putere, odată instalată, va trebui să procedeze la intervenții rapide și radicale pentru curățarea instituțiilor de lestul corupției și al incompetenței. Să nu se încurce în prea multe formalități și proceduri condamnate din start vicierii: experiența celor 5 luni de guvernare alături de socialiști, în 2019, după fuga lui Plahotniuc, trebuie să-i fi fost de învățătură.

Măsuri drastice și hotărâte. În Moldova nu merge altfel. Rezistența la schimbare e foarte mare, sistemul știe să se plieze, să umple orice formă așa-zis legală, la adăpostul căreia să-și continue malversațiunile.

Principalele reforme ar trebui făcute în primele luni, inclusiv în justiție, la procuratură, pentru ca spre sfârșitul mandatului, dacă nu mai devreme, să avem instituții corecte și eficiente în slujba cetățeanului, nu a grupărilor de interese, iar oamenii să simtă beneficiile votului lor din 11 iulie 2021.

Revenind la alegeri. S-au făcut și se vor mai face analize ale succesului electoral obținut de PAS în siajul victoriei de la prezidențiale a Maiei Sandu. Un ingredient al acestei mari reușite a fost punerea în surdină a discursului geopolitic în favoarea unei strategii de campanie orientată spre nevoile imediate durute ale oamenilor, și anume: dreptate și ieșirea din sărăcie. Tocmai această componentă etică, vizionară, a secat energiile partidei pro-ruse, care, lipsită de alte argumente, scosese de la naftalină vechile sperietori: „invazia NATO”, „jandarmul român”, „interzicerea limbii ruse”, adăugând la acestea, mai nou, și „distrugerea familiei tradiționale”.

Oferta electorală, precumpănitor de politică internă, a PAS a venit pe fundalul crizei pandemice pe care guvernările lui Dodon au gestionat-o catastrofal. Meritul campaniei de vaccinare i-a revenit exclusiv președintei Maia Sandu și echipei sale, care au știut să impulsioneze și ministerul de resort din actualul Executiv interimar.

PAS a câștigat pentru că a avut cel mai coerent și mai consecvent mesaj, rezistând presiunilor de a se asocia cu alte partide (s-a prăbușit cu această ocazie mitul „listei de aur”, fluturat de decenii în Basarabia, un fel de dream team național, populat, ca în fotbal, cu vedete orgolioase, dar incapabile să reziste în fața unui adversar cu un joc colectiv bine pus la punct).

Partidul proprezidențial a fost învinuit că „a trădat” unionismul, deși majoritatea moldovenilor cu cetățenie română și a unioniștilor asumați au votat cu PAS, nu cu partidele cu „blazon” unionist, care au luat scoruri foarte mici, rămânând, a câta oară, în afara parlamentului. E un motiv serios de reflecție asupra „naturii” unionismului de azi în Republica Moldova, dacă acest curent politic n-ar trebui să-și primenească „straiele”, să-și armonizeze obiectivele cu realitățile lumii contemporane.

PAS, spuneam, a refuzat să tracteze alți concurenți în această campanie, oferindu-le șansa de a-și verifica aderența în fața propriilor alegători intransigenți. Traseul pe cont propriu a dezavantajat în primul rând Platforma DA, care a ratat intrarea în parlament, însă a ratat, trebuie subliniat acest lucru, și din cauza unor partide inventate, cu sigle și abrevieri similare, care au anihilat multe voturi. Un exemplu, de comparat: PPPDA („Platforma DA”, lider Andrei Năstase) și PP DA („Democrația Acasă”, al lui Vasile Costiuc).

Există însă posibilitatea ca membrii valoroși din partidele proeuropene și unioniste, necalificate în legislativ, să fie atrași în actul guvernării, pentru că va fi nevoie de specialiști capabili și cu experiență în gestionarea diferitor domenii strategice.

Judecând după mesajele de felicitare venite din România și din Occident, Republica Moldova e pe cale să redevină „povestea de succes” a Uniunii Europene, poate în sfârșit una reală, nu butaforică, atunci când a produs dezamăgiri și suferințe. Relansarea „visului european”, în aceste condiții, chiar pare un miracol.

De la Moscova au răsunat reacții diametral opuse, amenințări transparente. „Dacă noua guvernare de la Chișinău va forța apropierea de NATO și de Uniunea Europeană, Rusia va reactiva factorul transnistrean” – au afirmat pe tonalități diferite, dar lipsite de echivoc, deputații din Duma de stat, Kosaciov și Kalașnikov (sic!). Rusia nu acceptă în relația cu Republica Moldova decât un raport de vasalitate, ne vede în continuare ca pe o feudă a ei, rebelă, astfel încât gestionarea dosarului Rusia-Transnistria va fi una dintre marile provocări ale noii guvernări de la Chișinău. Va fi nevoie de răbdare și înțelepciune, dar și de o atenție sporită acordată siguranței naționale în toate aspectele ei: economică, informațională, militară.

În orice caz, odată cu victoria Maiei Sandu și a PAS, sperăm să apună definitiv politica lui „să fim și cu unii, și cu alții”, care a ținut pe loc acest stat, adâncindu-l în sărăcie, corupție și dezmăț politicianist.

Harta Republicii Moldova, colorată în noaptea de 11 spre 12 iulie pe trei sferturi în galben – culorile PAS – „ca un lan de floarea soarelui”, ne sugerează intrarea într-o epocă nouă. După nesfârșite proteste în stradă și alegeri tot mai dramatice, a venit rândul revoluției „de sus în jos”, înfăptuită de o guvernare competentă și incoruptibilă, pe care și-au dorit-o de mult moldovenii.

Vezi comentarii (2)

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG