Nicușor Dan dă trei motive pentru retragerea sa din Uniunea Salvați România (USR), dar nu explică de ce nu a încercat să folosească toate pârghiile statutare pentru a-și impune punctul de vedere. Ales președinte al USR în urmă cu două săptămâni, Nicușor Dan avea ca obiectiv principal păstrarea coeziunii interne și strângerea partidului în jurul subiectelor comune, prin ignorarea celor care nasc dispute. De aceea decizia conducerii USR de a se poziționa împotriva referendumului anti-gay, care a creat o opoziție puternică în partid și tinde să provoace și alte dezordini, a dus la demisia lui Dan.
USR s-a transformat în partid acum un an după ce a funcționat ani de zile ca asociație civică militantă pentru conservarea arhitecturii capitalei României și protejarea spațiilor verzi. Nemulțumiți de partidele tradiționale, mulți s-au îndreptat spre Nicușor Dan care patronase organizația neguvernamentală atât de activă în București. Astfel că în USR se regăsesc ideologii contrare. Conservatori, liberali, progresiști, socialiști, oameni care n-au mai făcut politică s-au adunat sub umbrela acestui partid, socotind că pot schimba lucrurile odată ajunși în Parlament. Formațiunea nu are ideologie, doar principii. Și de aceea, după votul de aseară al Biroului Executiv al USR care a decis că partidul se va opune referendumului anti-gay, Nicușor Dan și-a dat demisia. Hotărârea conducerii partidului este bazată pe ideologie, nu pe obiectivul USR de a rămâne împreună pentru a produce schimbarea.
Votul a fost, pe de altă parte, la limită, doar 11 din cei 21 au votat împotriva schimbării Constituției, care așa cum este acum nu interzice explicit căsătoriile homosexuale. Enumerând motivele demisiei sale, Nicușor Dan a spus că (i) disputa dintre cine apără tradițiile și cine nu, riscă să lase în plan secund problema cine fură și cine nu, iar peste 20 de ani să se fure din nou sub pretextul apărării tradiției; (ii) în al doilea rând, liderul USR a subliniat că partidul a fost votat şi de oameni care sprijină referendumul şi de oameni care nu-l sprijină și că Uniunea Salvați România trebuie să se adreseze şi unora şi altora; (iii) apoi, Nicușor Dan mai amintește că a promis ferm în fața alegătorilor săi că în partid este loc pentru toată lumea, şi pentru progresişti, şi pentru conservatori, şi că nu va exista o decizie a partidului în contradicţie cu sentimentele lor intime, importante, identitare. Progresiștii și conservatorii au lucrat foarte bine împreună până acum, dar prin decizia conducerii USR, unii dintre ei au fost considerați de mâna a doua, mai spune Nicușor Dan.
Tabăra progresiștilor și liberalilor a câștigat în fața conservatorilor, iar Nicușor Dan, el însuși un progresist, a plecat din partid, fiindcă n-a putut să păstreze formațiunea unită, crezând că o primă breșă ideologică o va atrage pe următoarea și tot așa până ce USR se va face bucățele.
Pe de altă parte, nu e pentru prima dată când Nicușor Dan se află în contradicție cu partidul pe care l-a creat. În martie, s-a declarat împotriva primirii fostului premier Dacian Cioloș în USR, argumentând că brand-ul Cioloș e mai bine definit decât cel al partidului și că ar limita imaginea USR la performanţă guvernului Cioloş, cu toate compromisurile ei. Pe urmă, în aprilie a declarat că cei mai mulți membri ai Uniunii Salvați România îl doresc pe fostul premier în partid și că acesta are ușile deschise, dar că acest lucru „nu înseamnă că i se va oferi automat o funcție de conducere”.
Prin demisia sa, înainte de a încerca să consulte Consiliul Politic pe tema familiei sau chiar să convoace un Congres al Uniunii Salvați România, Nicușor Dan sugerează că partidul își va găsi o orientare ideologică chiar cu prețul fratricidului. În plus, i se vor deschide larg porțile fostului premier tehnocrat, care are nevoie de un partid trambulină pentru a reveni în politica mare.
