În România, unul din subiectele care țin capul de afiș al presei este al pensiilor speciale – considerate de unii drept o culme a creativității în materie de jecmănit bugetul de stat.
Dezbaterea despre limitarea pensiilor speciale ale celor cu grade militare nu are loc pe baza unor principii democratice, ci mai degrabă prin prisma calculelor economice. Echitatea și moralitatea nu sunt motivele principale. Guvernul a amânat azi adoptarea Ordonanței de urgență privind pensiile speciale din pricina faptului că documentul nu a primit toate avizele necesare. Se poartă încă discuții între reprezentanții ministerelor de profil și sindicaliști.
Principalul partid de guvernământ, PSD se află în impas. Anul trecut, guvernul condus de Dacian Cioloș a dat o ordonanță de micșorare a pensiilor speciale, astfel încât acestea să nu mai fie 80% din salarii, ci doar 60%, păstrând însă grila sporurilor imense obținute de militari și magistrați. Ordonanța a fost respinsă de PSD și, ca atare, privilegiile au rămas neschimbate.
Pensiile militarilor s-au mărit succesiv în 2012 și 2015 prin proiecte ale social-democraților, dar acum ele nu mai pot fi plătite, în contextul în care guvernarea PSD a mărit salariile bugetarilor și pensiile generale, iar veniturile la bugetul de stat au fost supraestimate. Legislația privind pensiile militarilor a fost făcută în așa fel încât, ținând cont de sporuri, există înalți ofițeri care au pensiile mai mari decât salariile celor activi, ceea ce a dus la plecarea în masă, mai cu seamă a celor cu grade mari, chiar dacă au vârste cuprinse între 40 și 50 de ani. Sporurile care li s-au adăugat prevedeau inclusiv calcularea orelor suplimentare și a condițiilor de risc cumulate în ani lucrați peste anii reali de muncă. Există astfel pensii care ajung la opt mii de euro sau chiar mai mult.
Odată cu anunțarea Ordonanței de limitare a pensiilor militarilor, numărul celor care și-au depus dosarele de pensie a crescut foarte mult, astfel încât doar anul acesta au ieșit la pensie 3000 de ofițeri din Ministerul de Interne și aproape o sută de generali de la toate instituțiile de forță, ceea ce însemnă jumătate din numărul total al generalilor activi din România.
În dezbaterea publică s-a discutat mult despre intenția PSD de a scăpa de generalii care ar fi servit în perioada președinției lui Traian Băsescu. Nu e clar dacă aceasta a fost intenția sau dacă a fost pur și simplu o măsură populistă prin care social-democrații au vrut să-și atragă de partea lor instituțiile de forță. Indiferent care a fost motivația promovării legislației care a mărit peste măsură pensiile militarilor, situația a devenit critică atât pentru bugetul de stat cât și pentru siguranța națională. Ministerul Apărării nu a spus câți oameni au plecat din sistem și nici serviciile secrete nu au dat vreo cifră, dar după cum arată decretele publicate pe site-ul președinției, unde apar doar generalii care s-au retras, e posibil ca structurile de forță să fi rămas fără profesioniștii pregătiți în ultimii 20 de ani cu sprijinul NATO, în așa fel încât ei să corespundă standardelor Alianței.
