Numeroase țări participă la Euro 2024 într-un context tulbure acasă, în frunte cu unele dintre favorite, precum țara gazdă, Germania, sau precum Franța.
La organizatori, partidul de extremă-dreapta AfD s-a clasat pe doi la europarlamentare. În Olanda, Belgia sau Austria formațiuni similare înregistrează o ascensiune puternică.
La Paris, președintele francez Emmanuel Macron a dizolvat Parlamentul, după ce partidul naționalist al lui Marine le Pen a câștigat alegerile europarlamentare din 9 iunie.
Georgia, calificată în premieră la Euro, a fost marcată în ultimele săptămâni de proteste masive față de legea agenților străini, iar Slovacia a avut parte de un șoc pe plan politic după ce premierul Robert Fico a fost victima unei tentative de asasinat.
„În acest moment, în Europa există o derută politică, o bulversare - aș spune - și o reideologizare care dispăruse, din fericire, în deceniile de după al Doilea Război Mondial”, spune profesorul de relații internaționale Valentin Naumescu.
Această tendință vine „la pachet cu o polarizare și cu o radicalizare aferentă, între conservatori sau ultra-conservatori și progresiști”. „Din păcate, acest clivaj se adâncește, nu pare să se încheie curând”, avertizează diplomatul.
O competiție europeană sportivă precum Euro 2024 are forța de „a însenina” bătrânul continent, mai crede expertul în politică externă. Mai mult decât o competiție muzicală internațională, precum Eurovisionul, marcat de largi proteste în acest an.
„E un bun moment al Europei, s-ar putea să arate bine lucrurile, să arate o bucurie, a sportului, a tribunelor, să mai uităm un pic de problemele politice, de bulversarea aceasta politică, ideologică”, explică el.
Sunt toate șansele ca rivalitățile să rămână pe teren, mai spune profesorul Naumescu, deoarece „în momentul ăsta în Europa nu avem rivalități între state, o dușmănie politică între ele, ceea ce e un mare lucru, e o mare șansă a Europei, ci poziționările contrare sunt mai degrabă pe plan intern”.
Rusia a fost descalificată din meciurile preliminare ale competiției după ce a declanșat invazia pe scară largă în Ucraina.
România împotriva Ucrainei, doar la fotbal
Interesul pentru cea mai importantă competiție europeană de fotbal inter-țări s-a dovedit uriaș.
Au fost înregistrate peste 50 de milioane de cereri pentru cele aproximativ 2,7 milioane de bilete puse în vânzare. Sunt programate 51 de meciuri, între 14 iunie și 14 iulie, ziua finalei.
Aproximativ 30.000 de fani români, inclusiv dintre cei aflați în străinătate, sunt așteptați la cele trei meciuri din grupe ale României la Euro 2024, iar Federația Română de Fotbal a lansat și un ghid pentru cei care călătoresc în Germania cu mașina.
Calificată la Euro 2024 din postura de echipă neînvinsă în grupa preliminară, România debutează în competiție în fața Ucrainei, care are jucători la echipe de top de pe bătrânul continent.
În ciuda rivalității din dreptunghiul verde, România sprijină Ucraina să se apere împotriva Rusiei, în războiul declanșat pe 24 februarie 2022.
Meciurile României la Euro. Care sunt șansele?
Naționala condusă de Eduard Iordănescu speră să iasă din grupa E în urma meciurilor pe care le dispută cu:
- Ucraina - 17 iunie, la ora 16:00
- Belgia - 22 iunie, ora 22:00
- Slovacia - 26 iunie, ora 19:00.
„Chiar dacă Ucraina s-a calificat la Euro în urma unor meciuri de baraj, sunt destul de clar peste noi ca valoare. Există această empatie față de faptul că sunt în război, dar majoritatea jucătorilor evoluează în străinătate și o fac la formații de top”, spune editorialistul Alin Buzărin, unul din cei mai experimentați jurnaliști sportivi.
Mudryk, de la Chelsea, Zinchenko de la Arsenal, Dovbyk de la Girona - revelația din prima ligă spaniolă - și portarul Lunin de la Real Madrid valorează zeci de milioane de euro fiecare și sunt apreciați de fani la nivel internațional.
Jucătorul cu cea mai bună cotă din lotul României este Radu Drăgușin, transferat la începutul anului, cu 25 de milioane de euro, de Tottenham Hotspur. A jucat însă destul de puțin, mai degrabă pe final de sezon, la echipa engleză din Premier League.
După ce a fost una din puținele echipe care s-a calificat la Euro fără să fie învinsă, selecționata tricoloră a fost singura care nu a marcat în meciurile de pregătire de dinainte de startul competiției: 0-0 cu Bulgaria, respectiv Lichenstein.
„Deocamdată cam atât putem, să ne calificăm la un turneu final, de 24 de echipe”, spune Alin Buzărin, ironizând faptul că formatul competiției europene a crescut cu patru echipe față de ediția precedentă.
„Avem noroc de o grupă mediocră, în care noi s-ar putea să fim totuși sub-mediocri”, mai spune jurnalistul.
Care sunt șansele ca România să iasă din această grupă?
„Dacă reușim să obținem două eșecuri decente cu Ucraina și Belgia, putem aborda meciul cu Slovacia cu șansa de a obține un loc 3 calificant*. Oricum, ne trebuie o victorie”, afirmă Alin Buzărin.
*Se califică mai departe, în optimile de finală, primele două echipe din fiecare grupă, alături de cele mai bune patru echipe de pe locul trei.
O ieșire din grupe ar fi o reală performanță, însă ce îl îngrijorează pe Buzărin este că în 16 meciuri disputate la turneele europene finale, România a rămas cu o singură victorie, istoricul 3-2 contra Angliei de la Euro 2000.
Forța grupului, clamată de selecționerul Edi Iordănescu și de jucători, pare să fie singurul atu al României, spre deosebire de țări vecine, precum Ungaria sau Serbia, care au și ele jucători la echipe din campionatele importante de pe continent.
Cât de departe se ține fotbalul de haosul politic?
Valorile democratice de pe continent au fost incluse și în politicile organizațiilor sportive europene. La ediția din acest an, de exemplu, UEFA a anunțat un întreg sistem pentru apărarea drepturilor omului, în special împotriva discriminării și abuzurilor de orice fel.
Valorile promovate de la nivelul central al UE sunt amenințate în multe dintre statele membre de un val de contestare și nemulțumire, explică Valentin Naumescu.
Profesorul de relații internaționale dă ca exemplu Franța, o țară care se confruntă pe plan intern cu o criză politică, după ce președintele Emmanuel Macron a decis să dizolve Parlamentul, urmând să aibă loc alegeri anticipate.
Asta după ce partidul de extremă dreapta al lui Marine le Pen, Rassemblement National (RN) a câștigat alegerile europarlamentare în țara sa.
„A fost o decizie surprinzătoare și nu neapărat necesară. Poate fi o strategie de a permite preluarea guvernării de către RN, mizând pe o erodare a acestei guvernări în următorii trei ani, în perspectiva viitoarelor alegeri prezidențiale, știind că acelea sunt principala miză în Franța”, explică el.
Valentin Naumescu adaugă că sistemul electoral francez, în două tururi, defavorizează în general partidele cu tentă extremistă, în caz că nu obțin peste 50% din voturi în primul tur.
În Germania, partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut al doilea loc după alianța de centru-dreapta CDU-CSU, care „va câștiga probabil și viitoarele alegeri federale”, consideră Naumescu.
Procentul de 16% obținut de AfD la europarlamentare este asemănător cu cel înregistrat de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), la care se adaugă însă partidul senatoarei Diana Șoșoacă, SOS, care a depășit pragul de 5% pentru intrarea în Parlamentul European.
„Vorbim de aproximativ 20 de procente câștigate de aceste formațiuni, dar m-aș uita la cele 80 de procente strânse de partide care, în ciuda unor figuri mai mult sau mai puțin frecventabile, au o orientare pro-occidentală”, mai spune profesorul universitar.
Specialistul în politică externă subliniază că marile pericole în acest moment nu vin din politica europeană, întrucât cele mai mari trei grupuri politice - PPE, S&D și Renew - au suficiente voturi încât să formeze o majoritate.
În schimb sunt țări în a căror politică internă tendințele recente stârnesc neliniști, spune Valentin Naumescu. Austria, Țările de Jos și Belgia sunt exemple elocvente, spune el.
Trei țări, multe îngrijorări
În Austria, Partidul Libertății (FPO), considerat de extremă dreapta, a obținut în premieră cele mai multe voturi la europarlamentare și este cotat cu prima șansă la alegerile federale (alegeri parlamentare) care vor avea loc la final de septembrie.
„Vor avea șansa de a forma coaliția de guvernare și să dea premierul, este clar un semnal de alarmă. S-ar putea să fie mai rău decât cu conservatorii (conduși de cancelarul Karl Nehammer, n.r.), sau să facă o alianță directă, ceea ce s-a mai întâmplat în trecut”, afirmă Valentin Naumescu.
Al doilea caz este cel al Belgiei, unde simultan cu alegerile europarlamentare au avut loc alegeri federale, câștigate de o formațiune de dreapta și una de extremă dreapta.
„Au obținut împreună 40% din voturi, în Belgia se negociază dificil formarea guvernului, rămâne să vedem, dar s-ar putea să se ajungă la un guvern eurosceptic.”
În al treilea rând, în Olanda urmează să fie instalat noul guvern, după aproximativ șase luni de negocieri, a adăugat analistul.
„Liderul Geert Wilders și partidul lui de extremă dreapta PPV (câștigătorul alegerilor, n.r.) au format o coaliție de patru partide, au desemnat și premierul, urmează să anunțe și miniștrii.”
- Te-ar putea interesa și: Olanda ar putea fi condusă de centriști și extrema dreaptă, cu un fost șef de spionaj ca premier
Noua coaliție - dar în special formațiunea lui Wilders - este cunoscută pentru poziția dură anti-imigrație, însă aceasta ar putea glisa și spre alte teme, atrage atenția Naumescu.
„Mă întreb cum se vor poziționa aceste țări, Olanda, Austria, la proiectul de lărgire a Uniunii Europene, știind că Republica Moldova și Ucraina speră să devină membre până în 2030. Sunt destul de rezervat că asta va fi posibil în condițiile actuale”, adaugă el.
Diplomatul mai spune că acest curent contestatar - alimentat de oameni activi, aflați în câmpul muncii - la adresa proiectului european a fost alimentat și de ineficiența politicilor naționale, fiind mai ușor de găsit un țap ispășitor în organismele de la Bruxelles.
Potrivit expertului, soluția va fi recâștigarea de teren de către partidele cu orientare centristă, întrucât inclusiv istoria secolului XX a arătat că polarizarea ideologică, fie de stânga, sau de dreapta, duce la anti-reacții.
El subliniază că măcar nu sunt dușmănii între state, la nivel european: „Rivalitățile politice sunt mai degrabă interne, între pro-europeni și anti-europeni, între conservatori și progresiști, dar nu între Franța și Germania, sau Franța și Italia”, conchide specialistul.
Articol preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
