Analistul politic Ion Tăbârță, expert IDIS Viitorul, despre rolul contingentului militar rusesc din stânga Nistrului și a formațiunilor paramilitare transnistrene în contextul tensiunilor de securitate în jurul Ucrainei, despre viitorul negocierilor pentru reglementarea transnistreană și eficiența politicii „pașilor mici”.
Europa Liberă: În legătură cu tensiunile din jurul Ucrainei, în ce măsură în contextul actual factorul transnistrean poate conta într-o anumită evoluție mai puțin fericită din regiune?
Ion Tăbârță: „În situația dată cred că separatismul transnistrean, regimul militarizat de acolo este un pericol mai degrabă pentru Ucraina decât pentru Chişinău. Dar acest lucru nu însemnă că el nu poate reprezenta pericol militar direct și pentru Republica Moldova.
Federaţia Rusă a eșuat în anii 2014-2015 să formeze așa-numita „Novorosia”, care în planurile strategilor de la Kremlin urma să fie un fel de centură care să unească Delta Dunării și Federaţia Rusă. Însă, oricum, Federaţia Rusă are o influență foarte mare în nordul Mării Negre prin intermediul așa-numitului „triunghi geopolitic”: regiunea Donbas, peninsula Crimeea și regiunea transnistreană.
Problema pentru Federaţia Rusă este că ei nu au acces direct la regiunea transnistreană, cum au în cazul separatismului controlat de ei în regiunea Donbas. Și nu este exclus că, într-adevăr, în cazul unor ostilități militare să avem provocări aici, în apropierea regiunii transnistrene, în apropierea Republicii Moldova, mai exact în regiunea Odesa. Pericolul este să nu avem o tentativă a Federaţiei Ruse de a provoca un nou separatism teritorial, în Basarabia de sud, în regiunea Odesa - și anume, să fie realizată această joncțiune directă cu regiunea transnistreană, în așa fel încât regiunea transnistreană să aibă acces direct la mare pentru ca Federaţia Rusă ulterior să nu mai depindă de Ucraina sau de Republica Moldova în a comunica cu regimul separatist de la Tiraspol sau în a realiza o fortificare militară a regimului de acolo.
În acest context pentru Republica Moldova principalul pericol îl reprezintă, desigur, raioanele din sud, din unitatea administrativ-teritorială Gagauz-Yeri. Nu este exclus, dacă Rusia va declanșa un astfel de scenariu, să fie din nou acutizat separatismul din UTA Găgăuzia și aceste raioane să fie provocate să se alipească la viitorul teritoriu separatist nou-creat de către Federaţia Rusă sau de către geo-strategii militari de la Kremlin. Nu trebuie să uităm de referendumul organizat în UTA Găgăuzia în 2014, în contextul referendumului din Crimeea. Atunci s-a încercat să se meargă pe un astfel de scenariu, însă din anumite motive acesta a eșuat. Și foarte bine desigur că a eșuat.
Acum, pericolele sunt directe, atât pentru Ucraina, cât și pentru Republica Moldova. În cazul în care vor izbucni noi ostilități militare între Rusia și Ucraina, atunci nu este exclus ca Federaţia Rusă să deschidă un front aici, în regiunea Odesa și, desigur, cu conexiuni directe cu Republica Moldova și cu regiunea transnistreană.”
Europa Liberă: Dle Tăbârță, dar Rusia întotdeauna spune că trupele din regiunea transnistreană sunt prea puține pentru a provoca sau a menține un conflict, că acestea sunt pentru a păzi depozitele de la Cobasna. Credeți că acest factor poate fi luat în calcul de Rusia și să folosească și altfel aceste trupe?
Ion Tăbârță: „Evident. În regiunea transnistreană există aceste trupe, care reprezintă așa-numitul contingent de pacificatori – acel Grup Operativ de Trupe Ruse (GOTR) care nu are un statut legal și care ei spun că păzesc depozitele de la Cobasna, dar nu sunt doar aceste trupe. Noi avem acolo un regim militarizat care acționează ca un tot întreg – trupele ruse, pacificatorii ruși, armata paramilitară a regiunii transnistrene. Ei pot ridica ușor un contingent de vreo 10 mii de persoane. Și totodată trebuie să luăm în calcul că dacă aceste trupe vor fi activate, ele nu vor acționa de unele singure. Va fi și o lovitură a Federaţiei Ruse undeva în regiunea Odesa, ca să fie realizată o joncțiune între trupele ruse care vor ataca regiunea Odesa cu cele care se află în regiunea transnistreană. Până la urmă, va fi un atac din două direcții, nu cred că doar cei din regiunea transnistreană vor declanșa de unii singuri operațiuni militare. Nu, trupele de aici vor face parte dintr-o operațiune strategică militară a Federaţiei Ruse.
Până la urmă, scopul Federaţiei Ruse este să întărească un regim separatist aici, în partea sud-estică a Europei sau sud-vestică a Ucrainei, să fortifice un separatism de proporții mai mari. Pentru că separatismul din regiunea transnistreană este unul la dimensiuni relativ mici pentru planurile geopolitice ale Federaţiei Ruse în nordul Mării Negre.”
Europa Liberă: Cum credeți că va fi anul 2022 în reglementarea transnistreană? Care sunt lucrurile pe care trebuie să pună accentul Chişinăul? Vedeți vreo posibilitate de reluare a negocierilor în formatul 5+2? Și mediatorii au fost cam nevăzuți în ultima perioada…
Ion Tăbârță: „Așteptăm să vedem cine va fi noua persoană în Guvernul Republicii Moldova care va răspunde de reglementarea transnistreană. Autoritățile, partidul de guvernământ ne tot asigură că de pe o zi pe alta vom avea o persoană desemnată.
Iar la următoarea etapă eu cred că autoritățile de la Chişinău trebuie să-și elaboreze strategia din care va reieși care va fi abordarea relației cu Tiraspol, cum va fi abordată problematica în cadrul formatului oficial de negocieri 5+2. Și un moment foarte important este că trebuie de fortificat capacitățile Biroului de reintegrare, pentru că acestea sunt destul de reduse.
Politicile de reintegrare să fie unele adecvate, bine închegate și să aibă un scop bine definit…
A fost creată acea comisie parlamentară pentru coordonarea deciziilor legate de reglementarea transnistreană, dar nu este foarte clar scopul ei. Sau pur și simplu Parlamentul sau anumiți deputați din Parlament au vrut să ia cumva sub aripa lor reglementarea transnistreană? Atunci din start este o greșeală.
Cred că trebuie suplinite capacitățile Biroului pentru Reintegrare pentru că este nevoie de politici clare ale Chişinăului în relația cu Tiraspolul. Și aceste politici să fie unele adecvate, bine închegate și, principalul, să aibă un scop bine definit.”
Europa Liberă: Chişinăul spunea că ar prefera pe viitor în primul rând să revină la coșul politic și, în al doilea rând, mai spunea că ar fi benefică în situația actuală mai mult menținerea unui status-quo decât mișcarea într-o direcție neclară.
Ion Tăbârță: „Bine, dacă ne ducem la statutul politic, deja status-qvo-ul automat de schimbă.
Politica celor trei coșuri, scopul lor din așa-numita politică a pașilor mici era să apropie gradual reglementarea transnistreană – rezolvând problemele cetățenilor, rezolvând problemele drepturilor omului, rezolvând problemele de securitate. Și în așa mod noi trebuia să ne apropiem de reglementarea politică.
Însă am văzut foarte bine că noi ne-am împotmolit în coșul legat de aspectele umanitare. Noi nu am rezolvat problemele esențiale – nu am rezolvat problema drepturilor omului, nu am rezolvat problema securității regiunii și nu am identificat soluții pentru statutul regiunii transnistrene.
Pentru a se ajunge la o reglementare politică, aceasta trebuie pregătită. Însă pentru aceasta trebuie de abordat o serie de subiecte care ar face posibil ca lucrurile să fie schimbate. Regimul de acolo trebuie de scos din această zonă de confort în care se află. Și anume în această direcție trebuie să acționeze autoritățile noastre.
Dacă vom forța acum statutul politic, putem ajunge în situația anului 2003, când Voronin, la fel, a forțat și ne-am pomenit peste noapte cu Memorandumul Kozak, care ar fi însemnat o transnistrizare a Republicii Moldova.
Și nu trebuie să uităm și de factorul rusesc aici. Federaţia Rusă are două scopuri majore în legătură cu regiunea transnistreană. Și nume – menținerea prezenței militare în regiune și doi: prin intermediul regiunii transnistrene să poată influența politica Chişinăului sau să aibă un anumit drept de veto. Și de fapt acestea erau două condiții de bază prevăzute în Memorandumul Kozak. Pentru că armata rusă primea din partea Chişinăului acceptul să rămână încă 20 de ani pe teritoriul Republicii Moldova, iar prin intermediul camerei superioare a parlamentului bicameral practic Tiraspolul, împreună cu Comratul, puteau bloca orice decizie a Chişinăului, inclusiv orice decizie de a se mișca pe vectorul pro-european de dezvoltare.”
Europa Liberă: Dle Tăbârță, dar la Tiraspol am auzit voci tot mai dese în ultimul an care spun că Moscova nu mai susține la fel de bine Transnistria, cei de acolo spun că se simt abandonați de Rusia.
Ion Tăbârță: „Nu prea este clar ce suport acordă Rusia. Suportul pentru regiunea transnistreană din partea Rusiei este mai mult unul simbolistic și ideologic. Noi nu avem investiții economice masive ale Rusiei în regiunea transnistreană.
Economic, regimul de la Tiraspol și regiunea transnistreană sunt susținute de malul drept și de statele UE…
Ba dimpotrivă, exportul regiunii, în proporție de 70 la sută, este spre malul drept al Republicii Moldova sau spre Uniunea Europeană. Economic, regimul de la Tiraspol și regiunea transnistreană sunt susținute de malul drept și de statele Uniunii Europene. Inclusiv prin faptul că malul drept cumpără energie electrică de la centrala de la Cuciurgan și produse metalurgice din intermediul MetalFeros de la Râbnița. În plus, mai avem și anumite scheme de corupție care mențin regimul.
Din punct de vedere economic, regimul de acolo nu este menținut de Federaţia Rusă. Ba mai mult, o anumită perioadă, cred că și acum, existau anumite cercuri, mai ales militare, din Federaţia Rusă care făceau bine-merci business pe contul regiunii transnistrene. Bine, acest business acum s-a subțiat după ce Ucraina a impus restricții clare la frontieră. Însă businessul cu armament al regiunii transnistrene era coordonat de către generali din Federaţia Rusă. Și Igor Smirnov, fostul lider transnistrean, anume din aceste motiv a fost scos, pentru că la un moment dat a început să ia comisioane prea mari.
Iată de ce ceea ce spun cei din regiunea transnistreană, ce spune mass media de acolo este o manipulare și o denaturare a evenimentelor. Iar Chişinăul, din păcate, face prea puțin pentru a combate această propagandă, face prea puține acțiuni concrete.”
Europa Liberă: Deci, pe final, anul 2022 – un an în care vedeți progrese remarcabile în reglementarea transnistreană, sau lucrurile se vor menține la fel ca în prezent?
Ion Tăbârță: „Totul va depinde de capacitatea noastră. De capacitatea și profesionalismul viitoarei echipe de la Chişinău care se va ocupa de problematica transnistreană.”
Europa Liberă: Deci, Chişinăul este cheia?
Ion Tăbârță: „Chişinăul este cheia. Dacă noi vrem să mișcăm acum lucrurile și să ne mișcăm pe o traiectorie dorită de către Chişinău, atunci totul va depinde de ce vom face noi și, să o spunem direct, de gradul de profesionalism, de responsabilitate și atitudine a viitoarei echipe de aici, de la Chişinău, care va reprezenta statul Republicii Moldova atât în relația cu malul stâng, cât și în formatul oficial 5+2 referitor la problematica transnistreană.”
