Linkuri accesibilitate

Săptămâna în-Nobel-ată


... începe într-o zi de luni, 7 octombrie, prin anunţarea câştigătorului (-ilor) Premiului Nobel în domeniul Fiziologiei şi Medicinii (câştigat în 1974 de românul George Emil Palade, la ora acea cetăţean al SUA), pentru a se încheia, fie vineri, 11 octombrie, fie lunea viitoare, 14 octombrie, prin desemnarea laureatului Nobel pentru Pace (un alt cetăţean american născut în România, Elie Wiessel, îl primea în 1986), cea mai aşteptată fiind ziua de joi, 10 octombrie, când se vor acorda – caz fără precedent – două Premii Nobel pentru Literatură (în 2009, fix la douăzeci de ani de la căderea Zidului berlinez, îl lua Herta Müller, născută în Banatul românesc şi stabilită din 1987 în Germania), pe 2018 şi 2019. La bursa pariurilor, românul trăitor în România Mircea Cărtărescu se situează pe poziţia – norocoasă, zic unii! – a treisprezecea, nu lipsesc însă pe lista scurtă nume foarte grele, cum ar fi bunăoară albanezul Ismail Kadare sau cehul Milan Kundera, ca să nu-i amintim decât pe estici.

Nu c-aş fi făcut fixaţie – Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, oricare dintre aceştia merita să-l câştige, cu toţii fiind „în cărţi”! –, totuşi întârzierea cu care Academia Suedeză trece cu vederea una dintre literaturile cele mai vii ale Bătrânului Continent lasă un gust amar. E – ierte-mi-se comparaţia – ca şi cu câştigarea unui turneu de Grand Slam la tenis de cort: poţi să fii foarte bine nr. 1 mondial (mă refer, evident, la Simona Halep de-acum vreo doi ani), dar abia trofeul de la Roland Garros te validează cu adevărat (ce bine că a dat dubla, la Wimbledon). Or, scriitorii români contemporani sunt tot mai prezenţi pe piaţa de carte europeană şi mondială, unii au cules în ultimii ani o recoltă bogată de premii internaţionale – în Germania, Polonia, Spania, Italia, Cehia ş.a. –, ajungând foarte populari în unele ţări, y compris din America Latină.

Ce face România pentru aceştia, după ce că ei aduc un plus de imagine României?! – iată întrebarea, al cărei răspuns – după înlocuirea lui Horia Roman Patapievici, cel care iniţia programul de sprijin financiar al traducerilor în limbi de circulaţie, de la conducerea ICR – este acelaşi ca şi în cazul „sprijinului” (cu ghilimelele de rigoare!) acordat Laurei Codruţa Kovesi în cursa pentru fotoliul de Procuror european. (În paranteză amintesc că politicienii români n-au ezitat niciodată să-şi drapeze imaginea cu numele-blazon al cutărui sau cutărui scriitor în vogă – cine nu şi-l aminteşte pe candidatul la preşedinţie Traian Băsescu lăudându-se că a cetit „romanul” Levantul de Mircea Cărtărescu?!)

Cu puţin înainte de această Săptămână în-Nobel-ată, la Iaşi s-a încheiat cea de-a şasea ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (2 – 6 octombrie), capitala moldavă reunind scriitori & traducători din toată Europa şi de peste Ocean, ceea ce face din FILIT unul dintre marile festivaluri de literatură de pe mapamond. Cine ştie câţi viitori laureaţi Nobel – de ce nu, şi români?! – s-au aflat zile acestea în România (acum câţiva ani, în 2014, Norman Manea îşi prelungea periplul festivalier până în Chişinău; altminteri, ştiu din prima sursă că, de ceva timp, se preconizează o extinderea a FILIT-ului în capitala RM); şi câţi dintre ei vor deveni apoi ambasadori ai literelor române în ţările lor de origine.

Cât despre ziua de joi, 10 octombrie, rezum orizontul de aşteptare al românilor de bună credinţă: Sus, Mircea Cărtărescu! Jos Guvernul Dăncilă!

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG