„Se duce totul de râpă, nici nu se vede viitorul” (FOTO/VIDEO)

An de an, populația Republicii Moldova continuă să scadă. Cetățenii pleacă din cauza lipsei locurilor de muncă și a unei perspective de viitor, iar în ultimul timp și din cauza unui mediu social nefavorabil. Despre o Moldovă care rămâne tot mai pustie vorbim la acest sfârșit de săptămână.

* * *

Republica Moldova este o țară tânără, dar cu o populație îmbătrânită. Tot mai multe lacăte la uși și la poartă, case părăsite, ulițe pustii și oameni disperați. Unele localități încet-încet, dar sigur, devin pustii. În aproape 30 de ani de când statul a obținut independența, numărul populației a cunoscut o scădere dramatică – de la peste patru milioane la nici trei milioane. Acestea sunt datele oficiale, experții însă spun că, de fapt, ar fi rămas în țară aproape două milioane de populație. Despre moldovenii care-și caută rostul prin lume vorbim cu cei rămas acasă, la Telenești.

– „Cum se prăbușește casa asta, așa și Moldova se prăbușește, că se duce totul de râpă, nici nu se întrevede viitor...”

Europa Liberă: Dar ca să se vorbească în termeni optimiști despre ziua de mâine, cui îi încredințați volanul ca să ducă Moldova pe calea cea dreaptă?

– „Lumea nici nu are încredere în nimeni. De-amu câți ani la rând, îs 28 de când au fost tot alegeri, alegeri, la patru ani, la patru ani... și nu se prea vede nimic. Nici n-a fost, nici nu se face, promisiuni multe și nimic nu se face. Și cam lumea s-a dezamăgit de toate obeșcianiile (promisiunile), cum se mai spune. Pentru ce să aleagă omul acela, dacă el tot numai promisiuni, promisiuni și minciuni, și hoție și din ce în ce mai rău merge? Înspre bine nu știu ce acolo, au mai făcut niște drumuri, aici iaca Dvs. vedeți borta ceea. Chiar am vrut s-o filmez și să arăt cum se remontează drumurile în Telenești, că așa, numai le cârpesc, ca cum cârpesc ochii la lume că azi-mâine o să vă dau ceea și o să vă promit ceea, o să mai ridice oleacă pensia și tot așa mai departe.”

​Europa Liberă: Știți cum se mai zice că salvarea celui care se îneacă e chiar în mâinile lui?

– „Și așa-i drept! Că conducerea tot noi o alegem, tot lumea se duce și-i alege, dar... Trebuie să te duci să votezi, că dacă nu te duci să votezi, apoi încă poate să-ți mai dea cu parul în cap, ori nu-ți dă o îndreptare, te duci la primărie și: „A, n-ai fost la votare? Nu-ți dau”... Lumea trebuie să se ducă de nevoie, trebuie să se ducă să voteze pe care-o fi numai să fie...”

Europa Liberă: Cine merită să ajungă în fruntea Republicii Moldova, ca lumea să vadă calea asta luminoasă pe care să meargă țara lor?

– „Pe care să-l mai alegi ca să fie el Mesia acela care să scape Moldova din tot dezastrul acesta? Nu știu... Eu sper c-o să fie ceva bun, poate s-o face ceva bun, dar nu știu când. Măcar copiii, nepoții să rămână, de-amu noi mergem așa, trăim cu o pasăre acolo, cu o vită... Care au posibilitate, fug după graniță, se duc și fac bani.”

Europa Liberă: V-ați gândit să plecați și Dvs.?

– „Da’ eu mulți ani am fost după graniță, dar de-amu m-am oprit acasă, că...”

Europa Liberă: Unde ați fost, în Rusia?

– „Da!”

Europa Liberă: Dar în Rusia ați câștigat bani?

– „Când da, când nu; când veneam cu buzunarul gol, când veneam cu bani, dar cum zice și cântecul acela „...pâinea cât de rea, tot îi mai bună în țară”. Și normal că-i așa.

De-amu mai bine șed acasă cu o bucățică de pâine, poate nu chiar proaspătă, dar mai bine șed acasă, mai mult nu mă duc nicăieri, m-am mulțumit. 15 ani am umblat pe la Rusia, pe la Moscova, pe la Sankt Petersburg...”

– „Acei care nu pleacă nicăieri, aceia-s săraci, dar care pleacă, trăiesc bine, fac câte-o nuntă câtă-i Moldova de mare. Apoi ce, trăiesc rău ori ce? Pleacă și noi rămânem, casele-s pustii, n-ai cu cine schimba o vorbă.”

Europa Liberă: Și sunt scoase de vânzare aceste case?

– „Dar cine o să le cumpere? Prețul a scăzut...”

Europa Liberă: O Moldovă pustie cui îi e convenabilă?

– „Dacă-i pustie, ea nu-i țară, n-o să se socoată ca țară.”

Europa Liberă: Moldova s-ar fi descurcat fără banii ceia pe care-i trimit moldovenii de peste hotare?

– „N-aș spune...”

Europa Liberă: Banii ăștia au salvat în vreun fel țara?

– „Oleacă salvează. Dar într-al cui buzunar salvează? Că aiști de la conducere, aiștia iau toți banii, băncile amu numai fură, dar nimic folos.”

Europa Liberă: Dvs. unde vedeți Moldova mai aproape, pe ce drum, pe cel al integrării europene sau al apropierii de Rusia?

– „Pe calea europeană, cu Maia Sandu, cu dl Năstase.”

Europa Liberă: Ce ar putea face Maia Sandu și Andrei Năstase, dacă ar ajunge la putere?

– „Întâi alde Dodon, alde Plahotniuc să-i tragă la răspundere, pentru că au adus țara la așa dezastru.”

Europa Liberă: Ia ziceți: de ce pleacă lumea din Moldova, de ce rămâne țara pustie?

– „Pentru că-i plină țara de hoți, îi plină țara de hoți și de atâta toți leapădă și se duc și au să se ducă și nici urmă n-o să rămână.”

– „Se duce lumea după bani, rămân aici numai bătrânii, dar restul se duc la lucru ca să aducă bani să se întrețină, că aici nu-i de lucru. Mai ales aici, în Telenești, nu-i niciun control, care și ce vor și primarul ce vrea aceea face și toți delaolaltă. Nu-s locuri de lucru, a fost kirpicinîi zavod (fabrică de cărămidă), i-au făcut cruce și au fugit; este sîr zavodul (fabrică de lactate), și-amu șede, puteau acolo să dea locuri de lucru, să facă o fabrică de conserve. Nu! Sunt aici locuri bune care se poate de făcut.”

Europa Liberă: O Moldovă pustie ce viitor are?

– „O Moldovă pustie... o să dispară. Asta conducerea tot face.”

Europa Liberă: Conducerea asta tot dvs. o alegeți.

– „Lumea o alege, dar ei între dânșii împart bogăția. Nu-i nici nimic, niciun viitor, nu se vede nimic. Ce fel de conducere să dea prezidentul afară și-apoi iarăși înapoi să-l primească?! Eu încă n-am văzut nicio țară așa... Dacă-o zis prezidentul așa, apoi să fie așa, dar nu că Plahotniuc și cu toți aiștia ei conduc țara.”

Europa Liberă: Aici, la Telenești, întrebăm lumea de ce rămâne țara lor pustie.

– „Am doi copii și s-au dus în lume. Îs duși. Unu-i în Rusia, unu-i în Germania. Nu-i cu ce trăi, muncesc și dau copeici...”

– „Parlamentul să se gândească să nu-și ia ei mult, dar să dea și la aiști care-au muncit o viață.”

Europa Liberă: Cei care au plecat peste hotare se vor întoarce acasă?

– „Nu! Niciodată!”

Europa Liberă: De ce pleacă lumea peste hotare?

– „Pleacă fiindcă aici nicio speranță n-au la un trai mai frumos. Avem copii care au terminat universitatea, au făcut masteratul, le-au dat de lucru, dar foarte puțină leafă aveau; aveau 5.000 de lei, dar nici măcar 5.000 și de aceea copiii au hotărât să plece peste hotare.”

Europa Liberă: Și unde au plecat?

– „Au plecat care în Germania, care în Irlanda. Ei ne conving și pe noi să lăsăm, că noi încă nu suntem la pensie, dar de lucru nu avem și, iaca, ținem câte ceva pe lângă casă, venim și vindem și suntem nevoiți ca să ne întreținem și pe noi.”

Europa Liberă: Dar de ce doar cu ceea ce creșteți pe lângă casă vă câștigați existența, dar nu mergeți să căutați un job, un loc de muncă?

– „Dar unde să-l căutăm? Suntem la sat, ca să te deplasezi la oraș, îți trebuie iarăși ceva, dar n-ai cu ce.”

Europa Liberă: Dar în sate e posibil de creat locuri de muncă?

– „Nu, nu-i posibil... Cine să le creeze? Ca să avem locuri (de muncă), trebuie cineva să se ocupe, să creeze aceste locuri, dar în sat nu-i posibilitate.”

Europa Liberă: Să facă niște întreprinderi de prelucrare. Iată, Dvs. veniți la piață cu produse lactate, acolo pe loc, dacă s-ar face o mini-întreprindere, nu ar avea de câștigat localitatea?

– „Ar avea de câștigat, dar cine să se ocupe? Cineva trebuie să investească. Și iaca venim aici...”

​Europa Liberă: Și dacă veniți la piață cât câștigați într-o zi?

– „Foarte puțin, fiindcă noi de pe ceea ce câștigăm cumpărăm înapoi – crupe, detergent, gel de vase... Și, iaca, ședem așa și așteptăm de la Dumnezeu poate-om avea sănătate, ca să nu avem nevoia să ne deplasăm la medic. Știți, de-amu noi am pierdut încrederea în Parlament, în ceea ce alegem. Noi singuri nu știm ceea ce alegem, că acei care vin la putere, ei promit oamenilor, ei trebuie să se gândească la populația asta. Noi suntem mai tinere, dar primprejurul nostru îs plecați, majoritatea îs plecați, bătrânii au decedat și am rămas cam puțini.”

Europa Liberă: Și se scot casele la vânzare?

– „Se scot. Dar cine să le cumpere? La sat nu le cumpără nimeni. Câtă cheltuială trebuie la o casă la sat, dar ca s-o dai cuiva e foarte mic prețul, ca s-o vinzi, da. Trăim și noi cu speranța că avem copiii peste hotare. Când era vremea noastră, ne ajutau părinții pe noi, dar amu s-a întors timpul invers, că pleacă copiii și ajută părinții, ca să scăpăm de sărăcie, fiindcă fiecare vrea să aibă un trai mai decent. Tragem nădejde că o să fie așa ceva, dacă nu pentru noi, măcar pentru copii, pentru nepoți.”

Europa Liberă: De ce lumea continuă să plece din Moldova?

– „Pentru că n-au unde lucra, la noi nu-i plătit și tineretul n-o să stea aici la noi, în Moldova, că de hrănit poate să se hrănească, dar mai departe, să cumpere ceva – un televizor sau să facă o reparație, ori să cumpere un apartament sau să-și construiască o casă n-are chip, că banii ăștia nu-i ajung.”

Europa Liberă: Dar o dată la patru ani promit că, dacă ajung la putere, politicienii vor crea locuri de muncă, vor majora salariile, vor opri migrația...

– „Asta numai spun minciuni...”

– „Cine, cine spune așa ceva?”

Europa Liberă: Cei cărora le dați dvs. votul.

– „Asta numai înainte de alegeri, dar după asta au uitat...”

– „Să-l luăm chiar pe Năstase. El de unde o să dea? Aiștia mai au bani ceva, dar aceia fură care au bani.”

– „...Mama mea primea 40 de ruble pensie și-și permitea să ia o tonă de cărbuni, lemne, cinci cuburi de tei, își lua un balon (butelie) de gaz, plătea pentru lumină și-i rămânea pentru 90 de pâini și 66 de tocuri de sărnice (chibrituri) lua, dar amu eu am 600 de lei pensie... De atâta că așa au luat din ‘84, stajul (vechimea de muncă) celălalt nu s-a luat nimic, din ’84 am avut numai 10 ani de staj.”

Europa Liberă: V-ați gândit vreodată să plecați din țară?

– „D-apoi eu am fost. Și prin Moscova și numai unde n-am fost. Și ce tolk (folos) din asta? Da’ amu unde să mă duc eu la 66 de ani?”

Europa Liberă: Ce viitor are o Moldovă fără populație, dacă continuă acest exod?

– „Fără populație nu o să fie nimic aici, o să fie pustiu!”

– „O să vândă pământurile și gata, nu rămân din urma noastră nepoții, copiii nu rămân aici, pleacă după hotare, cumpără acolo apartamente, cumpără casă și ei înapoi nu mai vin.”

– „M-am uitat: case pustii, tot pustiu, nici nu le cumpără nimeni, șed pustii, nimeni nici nu se uită, se risipesc. Dacă murim noi, moare și via, se risipesc casele...”

Europa Liberă: Moldovenii sunt capabili să-și ia soarta în mâinile lor și să-și decidă destinul?

– „Nu poate, nu poate, nu le dau voie.”

– „Sunt capabili, dar de sus strânge tot.”

– „Îi asupresc, îi opresc.”

Europa Liberă: Dar cei de sus îs aleși cu votul dvs.?

– „Care îs aleși? Ei se aleg singuri pe dânșii, nu noi alegem! Ei se aleg pe dânșii singuri.”

– „Da, se cumpără... voturile...”

– „Se cumpără, nu se aleg, ei se cumpără! Acum la alegeri câte milioane s-au cheltuit? De ce nu au dat milioanele celea să mărească pensia? Dar ei au făcut gazete, ilustrații și fel de fel fotografii... Cui îi trebuie?

– „Alegeri trebuie de făcut, cum fără alegeri? Trebuie să cheltuiești bani la alegeri, și așa și așa, fără alegeri nu o să existe statul.

Cum o fost alegerile, o fost alegerile, dar văd că nu se pot împăca ei să lucreze toți împreună, partide îs diferite, dar toate trebuie țara să o ridice, să o pună la...”

– „Ei acum se luptă să împartă bogățiile, nu se pot împărți bogățiile.”

Europa Liberă: Dar această dezamăgire mare îi face pe mulți să-și pregătească gențile să plece?

– „Majoritatea da, acei tineri, noi rămânem lângă mormintele părinților noștri și buneilor, dar ăștilalți tineri nu știu, o să mai vină ori nu au să mai vină înapoi.”

Europa Liberă: Dar fără tineret?

– „Fără tineret ca și cum copacul cel bătrân, de-amu se usucă, dar altul nu se pune, și gata.”

– „Dar altul, nu crește altul.”

– „Gata, iaca, așa-i...”

Europa Liberă: Valentina Ursu, Radio Europa Liberă, am ajuns cu microfonul aici, la Telenești, și întrebăm cetățenii pe ce drum merge țara lor, dacă atât de mulți oameni îs gata să plece, să abandoneze țara.

– „Degradăm și na! Care sunt plecați nu au posibilitatea să vină, să ne susțină și care sunt pe loc nu au nici puteri și nici idei și sunt cumpărați și seduși de orice cadouri...”

Europa Liberă: Cum vă explicați exodul acesta al cetățenilor?

– „...Cum ne explicăm... Nimeni de viață bună nu pleacă! Cei care pleacă sunt tentați de legi bune, funcționale, de salarii, chiar de aceeași valoare pe care o are omul, cu toate că el nu este al lor, dar el totuși ceva valorează acolo, peste hotare. La noi în țară omul poate să muncească și 12 ore și poate să fie remunerat prost de tot și de nevoie pleacă. Și care rămân în țară nu sunt așa informați, că ei au grija să muncească cât mai mult ca să-și poată plăti serviciile comunale, să poată ajuta un copil, să poată bucura un nepot când se duce la el...

Și de aici guvernarea se cam folosește de momentul acesta, că oamenii sunt ușor manipulați, seduși, că noi vă facem asta și noi vă dăm asta, până la alegeri, după alegeri se închid toate ușile și nimeni pe nimeni nu știe și lucrează legea pe care o pun ei acolo în aplicație. Și clar că ei nu o să-și facă legi care să lucreze contra lor, dar tot pentru ei...”

Europa Liberă: O Moldovă depopulată ce viitor are? Iată suntem aici pe una din străzile din Telenești, alături de noi - o casă dărăpănată, mai încolo o casă se vinde, mai departe altă casă se vinde.

– „Da, da, da... Și poți să strigi în gura mare că nu iese nimeni, nici măcar să vadă ce se întâmplă în stradă. Și o Moldovă depopulată este o Moldovă moartă, putem spune. Și așa nu s-o știut de noi și nici de acum încolo cred că nu o să se știe, dacă toată populația este plecată.”

Europa Liberă: Cine poate resuscita statul acesta?

– „Da’ cine poate resuscita? Tot puterile statului, dar puterile statului trebuie să fie alese corect de populația care cât de cât gândește la viitor, că adică bunul care este propus înaintea alegerilor, el se termină mâine-poimâine și patru ani pe urmă avem de suferit și suferind alții pleacă, că nu mai pot suferi până la capăt, până or fi alte alegeri și ei pleacă și iarăși rămânem cu bătrânii care mai cred în poveștile cu „Harap-Alb” și iarăși aleg ceea ce nu trebuie.”

Europa Liberă: Dacă s-a întoarce măcar o jumătate din milionul plecat, lucrurile s-ar schimba?

– „Sigur, sigur, fiindcă populația plecată peste hotare, ei totuși capătă și o experiență și de viață și de a conduce și altfel gândesc, fiindcă ei, aflându-se în populația ceea, acolo, unde lucrează legile, ei s-au deprins că este ceva bun și vor să facă și la dânșii acasă ceva bun. Că la noi așa-i numai, noi, chipurile, trăim după valută, cu toate că noi lucrăm pe niște lei amărâți, dar la noi totul se rezolvă în valută: și aceeași locuință, și aceeași...”

Europa Liberă: Dar dacă nu ar fi remitențele, banii care vin de peste hotare, cum ar arăta Moldova?

– „Ei, cred că ar arăta..., nici nu mai vreau să zic sat uitat, că satul uitat cât de cât mai are o clopotniță și se mai vede că ceva este acolo viu, dar cred că am arăta ca o pârloagă. Știți ce înseamnă o pârloagă? Tot lăsat în paragină. Asta-i! Disperare...

Și noi rămânem numai cu oboseala și cu munca, și cu bolile acumulate în timp, de atâta că o bună parte aptă de muncă și zdraveni la cap, cum am spune noi, care cât de cât judecă că ei nu se pot lupta cu ceea ce avem noi la guvernare, clar că aceia au plecat, fiindcă nu-și văd rostul, că dacă se iese în Piața Națională și cerem, și cerem, și nu suntem auziți, și am ales primar și nu a fost pus în funcție, nu știu, iaca ei nu găsesc soluție cum să mai lupte și clar că plecarea este salvarea. Și trebuie cumva, eu nu știu, bunul Dumnezeu cred că va face o minune cumva să ne întoarcem. Rămân și mormintele pustiite, nu are nimeni grijă și e trist și amar, și e strigător la cer și poate că cineva aude strigătul nostru acolo, sus.”

Europa Liberă: De ce rămâne Moldova pustie, de ce pleacă lumea peste hotare?

– „Off! Mamma mia! De ce? Fiindcă avem o conducere rea, dacă în ogradă bărbatul e rău, apoi și femeia se duce, și copiii se duc, așa-i și în țară.”

Europa Liberă: Conducerea asta e aleasă de dvs., o dată la patru ani mergeți, le dați votul.

– „Foarte bine, foarte bine că-i de noi, dar ei s-au făcut pe urmă nu ca deputați, dar ca hoți.”

Europa Liberă: Dacă ați fi Dvs. tânăr, ați pleca din Moldova?

– „Eu și acum m-aș duce. Mă doare că m-am născut și lucrez pentru chiaburi și mă fură și pe copiii mei îi fură.”

Europa Liberă: Ce-i de făcut?

– „Trebuie de schimbat, de luptat, dar nu în partide multe, dar să facă un partid, să aleagă oameni de treabă. Iaca de ce nu vor acum să facă cum spune Platforma DA, de ce nu vor? Se tem să nu-i aresteze.”

– „Ei îs toți îs buni până îi votezi, dar cum îs votați – toți fac problemele lor.”

Europa Liberă: Dacă s-ar întoarce milionul acela plecați peste hotare, ce s-ar schimba în Republica Moldova?

– „Tot nimic, dacă e cu banda asta, ar lepăda și s-ar duce înapoi. La ce să șezi aici? Ce-ai mai făcut o să cheltuiești pentru dânșii, iaca, nalogurile (impozitele) o să fie mamma mia, o să te usture și... matca.”

​Europa Liberă: Fără banii celor trimiși de peste hotare în acești ani de independență Moldova ar fi avut viitor?

– „Nu prea... și mai ales noi, țăranii, care au copii trimiși, ne mai ajută aceia. Ce am eu? 1.500 (de lei) pensie...”

Europa Liberă: Și cum vă descurcați?

– „Iaca vin și eu la piață cum vine omul acesta, cu leurdă, cu urzică, ca să nu șezi mâhnit acasă mai vii și mai râzi aici de nevoie.”

Europa Liberă: Ce vă doriți cel mai mult?

– „Îmi doresc sănătate și copiii unde-s ei acolo să trăiască măcar ei fericiți.”

Europa Liberă: Dar unde sunt plecați?

– „Prin Italia, prin America...”

Europa Liberă: Fără tineret, fără forță de muncă, fără creiere, Moldova cum se dezvoltă? Cine ajută Moldova?

– „Tot oamenii aceștia care îs duși și care ne mai dau bani și de la noi naloguri (impozite) jupesc bine, și? Ei pot trăi domnește, dar noi ne chinuim.”

* * *

Și totuși, unii interlocutori de la Telenești cred că într-o zi Moldova aceasta îmbătrânită sub povara tristeții că mulți pleacă și o uită va renaște și că cei tineri își vor vedea viitorul acasă, pentru că anume generația lor continuă să plece peste hotare. Dumitru Rău a venit la Chișinău de la Călărași, mulți îl cunosc ca pe un tânăr poet; în capitală are un job și spune că la ai săi 22 de ani alege să rămână acasă, dar că îi înțelege pe semenii care refuză să rămână în țară.

​Dumitru Rău: „Probabil pentru că au o lipsă de motivație sau nu văd diferența aceasta între a pleca pentru a reveni cu un bagaj de cunoștințe și a pleca definitiv. Cred eu că au ei o stare ambiguă, iar această stare persistă, pentru că sunt jertfe ale opiniei publice de multe ori, ale anumitor fenomene, fie ele și politice, economice, în primul rând, politice. Totodată, există valul acesta de exod al tinerilor care oferă ceva, adică au ce oferi și de obicei pleacă, pentru că nu au perspectiva aia de care au ei nevoie sau au nevoie de o mână de ajutor care nu apare la momentul potrivit.”

Europa Liberă: Mulți dintre ei sunt copiii care au investit părinții lor, fiind peste hotare, în studii, în primul rând, pentru că majoritatea dintre ei au mers ca să obțină o diplomă. Investiția a fost zadarnică, dacă mersul peste hotare arată că ei lucrează în cu totul alte domenii?

Dumitru Rău: „Și da, și nu. Adică investiția, dacă e să o numim investiție financiară totuși a părinților, aș zice că e un minus pentru ei, în primul rând, și nu atât pentru țară, pentru că cumva ei înșiși muncesc, adună bani, investesc în copii, iar ei optează pentru alte țări. În cazul acesta, putem vorbi despre ce poate oferi al nostru în afară. Avem multe exemple de tineri care au plecat cu un bagaj enorm de cunoștințe încă de aici și s-au dezvoltat în afară și promovează imaginea Republicii Moldova, adică e cumva 50:50. Pe de o parte pierdem, pe de altă parte câștigăm în imagine prin oamenii noștri, însă există totuși o bună parte a tinerilor care pleacă de aici cu un bagaj de cunoștințe, iar acolo găsesc joburi periodice sau lasă învățatul pe planul doi, iar asta cumva e o situație care tinde să se extindă încetul cu încetul și deja feedback-ul oferit de ei cumva îi afectează și pe cei care încă învață sau abia cunosc cuvântul migrație ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Se zice că cei mai debusolați tineri sunt în mediul rural. Mergi și tu la sat, știi, cunoști bine situația de acolo. De ce ei sunt cei mai vulnerabili, să zic așa, în fața greutăților?

Dumitru Rău: „Poate pentru că există totuși situația asta financiară încă precară pentru unele familii.

De fapt, o bună parte a tinerilor de la noi din sate au capacitatea asta de a analiza mult mai bine decât acei din mediul urban, pentru că ei au cumva un bagaj de sarcini în plus față de cei din oraș, evident și cei din mediul urban au o multitudine de sarcini pe capul lor – proiecte, evenimente, ș.a.m.d.; cei de la sat sunt mai restrânși – lucrul de acasă, un club de muzică sau de dans ceva, un eveniment o dată în câteva luni și cumva ei au mai puțină activitate sau se simt un pic sedentari și evadarea asta ar însemna pentru ei o schimbare de mediu, o schimbare de zonă de confort și, probabil, de asta ei devin mai vulnerabili, adică pentru ei mediul din afară pare cu mult mai atractiv decât pentru cei din mediul urban.”

Europa Liberă: Dacă satele ajung să fie nepopulate, e și vina tinerilor, că nu se reîntorc în mediul rural.

Dumitru Rău: „Evident, da...”

Europa Liberă: Statul a încercat prin politici, așa cum spun cei de la putere, atractive să trimită tinerii specialiști în sate, în localitățile rurale, în primul rând profesorii, doctorii, dar nu sunt măguliți tinerii de aceste oferte. E prea puțin, care e explicația? Sau până nu o să fie o dezvoltare a satelor cu o infrastructură bună, e greu de presupus că tinerii se vor întoarce?

Dumitru Rău: „E cumva tare complexă situația aceasta să o analizezi, pentru că și acelui medic, și acelui profesor tânăr specialist, da, i se oferă o resursă financiară, putem să zicem considerabilă, într-o oarecare măsură, la început pentru a-și asigura hrana, locuința, tot ce are el nevoie pentru o perioadă relativ scurtă de timp, pentru că mai târziu el deja devine cetățean al satului respectiv, trăiește cu oamenii de acolo, muncește cot la cot cu ei. Da, există părerea asta că de ce eu să plec la sat, las’ să se ducă altul și tot așa în lanț...”

Europa Liberă: Adică, nu e un prestigiu că mergi să profesezi în sat?

Dumitru Rău: „Eu cred că și-a pierdut deja din valoare să fii profesor la sat sau să fii medic, deși jurământul acesta de medic sau promisiunile astea pe care ți le face un profesor sunt mult mai valoroase decât le face un manager sau le face un șef de departament ș.a.m.d. Dar cred eu că birocrația asta sau numărul de sarcini la care este supus la urma urmei și acel profesor, și acel medic, și acel pompier, polițist ș.a.m.d. îi știrbește din pofta asta de a mai lucra, adică sistemul e construit în așa fel, încât îl debusolează, îl bagă în ceață și mai tare și în loc să-l conecteze cu sistemul mai tare îl îndepărtează.”

​Europa Liberă: Și atunci, cu bună-știință satele sunt lăsate să îmbătrânească?

Dumitru Rău: „Eu cred că da, pentru că îs conștienți de faptul că, dacă eu plec și nu revin, ograda rămâne pustie la propriu; vecinul dacă se uită peste gard și vede că nu-i nimeni, pleacă și el, până satul rămâne un fel de detroit moldovenesc la propriu. Poate este și valul acesta de urbanizare sau migrația asta internă, în primul rând. Oamenii au dorința asta de a veni la oraș; la oraș există perspectivă, la oraș există proiecte de dezvoltare, există licee mai puternice, deși nu cred în acest mit, există profesori buni și în sate. Mai există și chestia asta că orașul oferă o doză de confort mai bună pentru locuitori – ai acces la sănătate mai rapid, la anumite servicii mult mai rapid...”

Europa Liberă: Și o carieră, probabil, o faci mai ușor?

Dumitru Rău: „Adevărat. Cumva ești conectat cu mai multă lume, îți faci cunoscuți aici, te conectezi într-un sistem deja pregătit să lucreze, pe când la sat ești lăsat pe banca doi și aștepți să vină cineva să-ți propună, adică nu prea ai opțiuni. Ceea ce observ eu este migrația internă de la mediul rural în mediul urban. Vin motivați aici cumva sau vin fără tentația asta de migrare în afară și aici deja orașul îi călește și le deschide ochii și mai târziu deja ei devin demoralizați și în mediul urban și pleacă în afară.”

Europa Liberă: Tu ca tânăr ai avea anumite soluții pentru ca să fie redresată situația, să nu se mai vorbească despre sate triste, sate depopulate și, per ansamblu, despre un sat Republica Moldova depopulat?

Dumitru Rău: „E tare greu să vorbești de soluții care să meargă, pentru că soluții teoretice există, poți la urma urmei să jertfești o parte din bugetul statului pentru o perioadă de timp, să deschizi anumite ferme, să trimiți acolo pentru o perioadă specialiști din afară care să-i instruiască pe ai noștri, pentru că ai noștri chiar au o lipsă de experiență din toate punctele de vedere...”

Europa Liberă: Sondajele de opinie arată că majoritatea respondenților, atunci când vorbesc de ce trebuie să aleagă calea pribegiei, spun că ar fi șomajul sau lipsa locurilor de muncă, iar în ultimul timp mai degrabă un salariu bine plătit, motivant pentru un tânăr ca să accepte jobul, dar apar și altele: corupția, neîncrederea în clasa politică, neîncrederea în viitorul statului Republica Moldova.

Dumitru Rău: „Cetățeanul trebuie și este obligat să-și asume o parte din vina tuturor acestor lucruri, pentru că, la urma urmei, corupția începe de la cetățean, aceeași rată a șomajului începe de la cetățean, de la dezinteresul lui de a lucra. Am văzut că bursa muncii oferă câteva mii de locuri de muncă, lipsește nivelul de profesionalism din ei sau lipsește experiența de lucru.

Aici e și vina instituțiilor, pentru că impun din start necesitatea de a avea experiență de lucru, dar nu ai –culmea! – unde să ți-o faci. Mai este și nivelul acesta de percepția a salariului...”

Europa Liberă: Ce salariu i-ar trebui unui tânăr să spună că este mulțumit și că rămâne în Republica Moldova?

Dumitru Rău: „Am să încerc să judec după mine. Deci, statisticile spun că pentru situația actuală din Republica Moldova un salariu de 10-12 mii de lei ar fi arhisuficient să-ți achiți taxele, să-ți permiți un nivel cât de cât OK de trai, să trăiești în rând cu lumea; eu cred că un salariu de 6.000+ pentru cei de vârsta mea ar fi acceptabil, dar apare întrebarea: „Ce oferi tu pentru acești 6.000+”? Pentru că o bună parte din tinerii care aplică la joburi, haideți să le zicem, joburi de oficiu, nu au un nivel de experiență sau dacă până acum se căuta nivel de experiență, în ultimul timp eu personal simt cum companiile sau instituțiile care angajează, în primul rând pun accent pe nivelul de integrare în echipă și cum poți să lucrezi tu în echipă cu ceilalți. Dacă înainte trebuia să ai un CV bun și o diplomă cu notă mare, mai târziu s-a pus accentul pe experiență de lucru și acum eu simt că se pune accentul pe modul în care tu te integrezi într-o echipă, modul în care tu poți soluționa problema companiei, indiferent dacă tu ai experiență sau nu, dacă o soluționezi, cu atât mai bine ș.a.m.d. Eu sunt un exemplu din acești tineri. Eu nu am experiență, spre exemplu, în domeniul în care lucrez, însă cumva echipa respectivă a văzut potențial în mine și după o perioadă de lucru a zis că „uite, vezi, fără experiență, nu ai studii în domeniul respectiv, însă te-ai integrat bine în echipă”.”

Europa Liberă: Tu acum ce faci?

Dumitru Rău: „Eu acum lucrez într-o companie de consultanță financiară.”

Europa Liberă: Dar specialitatea ta care este?

Dumitru Rău: „Specialitatea mea este „relații internaționale”, deci total opus. Eu fac social media, adică exact ceea ce nu ne învață la facultate, dar dacă tinerii noștri ar pune accent nu atât pe ce responsabilități cere jobul respectiv, ci pe capacitatea lui de a improviza, de a se integra în echipă, de a comunica, de a fi mai îndrăzneț, hai să zicem, eu cred că rata șomajului ar scădea semnificativ.”

Europa Liberă: Am reținut și păreri ale tinerilor care spuneau că, dacă ar curge sânge proaspăt în clasa politică, poate că mai mulți tineri s-ar identifica cu politicieni care le-ar apropia interesele. Este adevărat? Și de ce nu se implică tinerii în viața politică?

Dumitru Rău: „Probabil că dezinteresul acesta față de politică sau fraza aia: „Politica nu-i pentru mine” predomină între tineri. Trebuie să recunoaștem că o bună parte din tineri nu au scopul acesta de a se identifica cu personalități din politică, de a face politică, sunt orientați cu totul spre altceva, primesc plăcere din ceea ce fac în alte domenii, însă cei care o fac și susțin că există nevoie de sânge proaspăt în politică trebuie să le aducem aminte cumva că politica, la urma urmei, înseamnă interes și chiar dacă aducem sânge nou există pericolul acesta de demoralizare sau de decepționare în anumiți tineri, chiar dacă sunt tineri cu experiență, tineri foarte buni, cum avem și în Parlamentul actual.

Sunt unii deputați tineri care au o experiență în spate destul de costisitoare și valoroasă, însă există o bună parte din tineri care nu văd în ei exemplu, adică se pun față în față cu ceea ce a făcut tânărul acela până a ajunge politician. Și când vezi un CV de câteva pagini cu experiență peste experiență, tânărul acesta își pune întrebarea: „Dar când o să reușesc eu să ating performanțele lui pentru a ajunge mai târziu să pot candida pe o listă de partid?” Evident, și eu visam la asta cândva...”

Europa Liberă: Și? Gata, a murit visul?

Dumitru Rău: „Nu, n-a murit visul. Eu am pus accent pe plăcerea ce mi-o oferă activitatea mea. Dacă faci o activitate de dragul banilor, bine, de dragul banilor e OK, se înțelege, ai un scop, vrei să faci bani, dar alții doar ca să obțină un statut și să aibă o poziție în societate, eu cred că e total greșit. Eu, de exemplu, o fac pur financiar, însă există și doza asta de plăcere de la activitatea pe care o faci și când vezi că rodul muncii tale chiar trebuie în societate.”

Europa Liberă: Cerința oamenilor din Moldova profundă, pentru că deseori atunci când mă aflu și discut cu oamenii din provincie, crezul lor e că Moldova poate fi salvată doar de tineri, în primul rând, de tinerii care au fost școliți peste hotare, de tinerii care au acumulat experiență în Statele Unite, în Germania, în Marea Britanie, în alte țări. E justificată această cerință a vârstnicilor că ar trebui să se reîntoarcă și la cârma țării să se afle mai mulți tineri?

Dumitru Rău: „Au dreptate că tinerii pot să schimbe situația. În altă măsură, un pic e greșită concepția asta că, vorbind de pe tabăra tinerilor din afară, vii cumva deconectat de sistemul moldovenesc, ești conectat acolo cu sistemul Marii Britanii, Americii, Germaniei ș.a.m.d., de unde sunt ei...”

Europa Liberă: Da, dar acolo în străinătate conduc proiecte, administrează sume enorme de bani? Moldoveni, la ei mă refer...

Dumitru Rău: „Da, și eu am văzut exemple de tineri care operează cu sume enorme în cadrul companiilor internaționale ș.a.m.d., însă ei lucrează cu cei din afară; când vine vorba de a lucra moldoveni cu alți moldoveni cot la cot, există o percepție greșită despre cum trebuie să lucrezi cu moldovenii, pentru că unii din afară probabil pentru asta au și plecat, pentru că lipsea această stafidă a relației între moldoveni și moldoveni, adică e mai ușor să lucrezi cu cei din afară și pe propria experiență, chiar e mai ușor să lucrezi cu cei din afară, pentru că ei cumva au idei fixe, știu ce vor, își stabilesc obiective înainte de a începe o activitate. La noi chestia asta încă nu s-a așezat foarte bine sau apa încă e tulbure. Da, vii cu un bagaj de experiență bogat, însă nu ai unde să-l aplici sau cel puțin e cum ai veni într-un depozit de hârtie și vii tu cu anumite cărți sau vii tu cu anumite rețete despre cum să fabrici hârtie când ea-i deja fabricată.

Adică trebuie adaptată chestia asta sau trebuie să avem o capacitate bună de a alege anumiți tineri pentru anumite filiere. Exact ca și în politică – dacă are o experiență bogată în domeniul financiar în afară și el vine aici, dar, din păcate, sistemul îl transferă pe agricultură sau pe mediu, nu știu, e doar o chestie de politică de poziție sau de funcție și, respectiv, interesele nu prea se intersectează și se tergiversează așa, patru ani, și apoi din patru în patru și situația rămâne cam aceeași.”

Europa Liberă: Ar trebui să apară oricum minți lucide care ar fi capabile să facă această schimbare sau cel puțin să ajusteze realitățile la condițiile pe care le văd în Occident?

Dumitru Rău: „Da, pentru că generațiile care au rămas încă din Uniunea Sovietică, generația anilor ‘90, ‘95 au doza asta de nostalgie pentru URSS, mai au încă o doză de nostalgie pentru anii de atunci... există o bună parte a moldovenilor din afară cu experiență bogată pentru care Republica Moldova s-a oprit acolo în anul în care ei au plecat și când revin încoace, deci ei au un șoc cultural, hai să zicem, adică ei nu credeau, de exemplu, că o clădire respectivă poate fi restaurată atât de bine și viceversa unele sectoare arată atât de prost. Adică, ei au nevoie de o perioadă de a se adapta, dar cumva statul nu motivează chestia asta sau trebuie să recunoaștem că remunerările pe care ei le au în afară nu se compară cu remunerarea pe care au s-o aibă ei aici, chiar dacă aduc un plusvaloare țării și cumva contribuie la schimbarea situație de acum care va da roadă peste ani de zile mai departe, nu instant.”

Europa Liberă: Tinerii, în general, preferă să trăiască azi și pentru acum?

Dumitru Rău: „Da, e un materialism de acesta, la zi, pentru că un tânăr care a dus o perioadă lipsă de mai multe lucruri se bucură de lucrul acela aici, acum l-am obținut, îl folosesc, și atât. Pe când există o mică parte a tinerilor, tineri în minoritate, hai să zicem, care privesc lucrurile pe perioade lungi de timp înainte. Spre exemplu, dacă astăzi am aplicat la un proiect, el va contribui al dezvoltarea peste câțiva ani a unui proiect. Sunt foarte mulți tineri care vor cât mai repede, cât mai eficient și cu cât mai puține resurse, cu cât mai puțin timp cheltuit și de aici și dezinteresul pentru anumite joburi. Nu există perspectivă.”

Europa Liberă: Asta înseamnă lenevie, lipsă de atitudine? Cum se explică?

Dumitru Rău: „Eu tind să cred că da. E o lenevie nejustificată, e un fel de demoralizare de asta fără a fi argumentată de către ei. Chiar și o bună parte a oamenilor care pleacă nu argumentează de ce totuși pleacă, adică pentru că în politică sunt probleme, că în instituții sunt probleme, dar la concret nu pot nuanța niște lucruri sau nu le pot identifica, sunt prinși în febra asta de plecare, chiar dacă, cred eu că aici, în Republica Moldova, poți să faci mult mai multe lucruri decât poți să faci în afară.”

Europa Liberă: Și cum vede Dumitru Rău viitorul Republicii Moldova în următorii 10 ani, 20 de ani?

​Dumitru Rău: „În următorii 10 ani... adică o să rămână aceeași Republică Moldova, cu aceiași oameni, un pic sper și tind să cred că părerea vizavi de Republica Moldova, situația din țară ș.a.m.d. o să se schimbe un pic spre bine, o să creadă lumea într-o situație mai bun ă a țării; peste 20 de ani, sincer, nu știu, tot ce se întâmplă în jur a luat-o pe un val de acesta al sinusoidei un pic în jos, adică totul devine negativ, totul devine pesimist cumva, nu există o doză bună de motivație pentru oameni, pentru cei care încearcă să facă ceva. Mai e și specificul acesta moldovenesc de a ignora sau de a nu promova ceea ce produce un moldovean – fie că scrie cărți, fie că face muzică, fie că face nu știu ce –, noi pe noi ne demoralizăm și noi pe noi ne lovim peste față fără a vedea, de fapt, realitatea lucrurilor.”

Europa Liberă: Crezi că, dacă ai fi în fruntea Republicii Moldova, ar fi în puterea ta să schimbi multe din ceea ce crezi că merită a fi schimbat?

Dumitru Rău: „Nu! Privesc foarte sceptic. Chiar dacă aș fi, nu știu, pe poziția de președinte, de președinte de Parlament ș.a.m.d., eu nu cred că aș schimba lucrurile, pentru că un proces sau un fenomen în Republica Moldova nu depinde de un om. Avem politica de grup, iar o părere de mute ori poate fi combătută de alte 20 de păreri și eu mă văd cumva taxat foarte mult de alți politicieni, lăsat la o parte, dat la o parte, exclus din sistem de facto, dar nu de jure și cumva ar trece patru ani și situația nu s-ar schimba, însă cei care m-au ales, m-ar trece la carnetul de întrebări, iar eu nu aș putea să le argumentez de ce nu am făcut chestia asta sau nu m-ar înțelege.”

Europa Liberă: Dar dacă ar apărea modele pentru societate, ele ar putea să miște înainte statul?

Dumitru Rău: „Da, pentru că suntem o societate care se orientează spre modele, avem cultura asta a exemplelor, vedem pe cineva, vrem și noi, iar dacă o să vedem exemple pozitive, grupurile astea de oameni care îi urmăresc în fiecare zi, care tind să fie ca ei o să înceapă a gândi altfel, o să-și schimbe percepția lucrurilor un pic, o să vadă că ei gândesc un pic altfel decât modelele lor. Iar dacă modelele lor vor gândi corect sau cel puțin vor gândi critic, analizând anumite situații, o bună parte a societății se va schimba și va lua atitudine.”

Europa Liberă: Geopolitica influențează mersul lucrurilor din Republica Moldova și chiar decide viitorul acestui stat?

Dumitru Rău: „Cred că printre primele 3-4 noțiuni care aveau cea mai mare influență în Republica Moldova suntem un stat situat între două baricade. Bine, aș putea spune trei, dar la general suntem între două baricade mari – Uniunea Europeană, spațiul euroasiatic, cu anumite influențe din partea Rusiei ș.a.m.d. Da, pentru că țara noastră-i împărțită în mai multe tabere și-i mai ușor să împarți și să conduci, decât să încerci să schimbi tot grupul acesta și să-l educi de sine stătător, fără influențe din afară.

Chiar dacă vorbim despre Uniunea Europeană, o bună parte a oamenilor aleg Uniunea Europeană, dar nu știu pentru ce o aleg, din păcate, alții care aleg Federația Rusă iarăși nu știu pentru ce o aleg; sunt oameni care au argumente, și argumente bune, aș zice eu, chiar și în favoarea Federației Ruse, chiar și în favoarea Uniunii Europene. Și rămânem la nivelul de ce facem.”

Europa Liberă: Și încotro, Moldova?

Dumitru Rău: „Acest quo vadis, de fapt, permanent îl demotivează pe moldovean sau ăl lasă pe banca de așteptare cât poate el de mult. Noi putem să așteptăm, noi avem calitatea asta de a sta cu mâinile în sân și aștepta pe cineva să vină sau, probabil, asta este o consecință a istoriei sau așa s-au așezat astrele, din păcate, cu soarta Republicii Moldova, fiind parte a unui sistem aproape 100 de ani, sovietic, evident. Dar și pe parcursul istoriei tot timpul am fost sub cineva, adică niciodată nu am fost noi cei cu inițiativa, nici măcar după independență noi nu am luat atitudine, trebuia Uniunea Europeană să vină să ne arate: „Uite, cum trebuie să fie educație, da fapt, uite cum trebuie să arate o școală sau un raport”, din partea Federației Ruse: „Uite, așa trebuie să arate marfa voastră sau nu așa trebuie să arate marfa voastră” și tot timpul noi suntem cei care luăm notițe în permanență, dar niciodată nu trecem la partea practică. Tot timpul noi notăm, tot timpul noi ascultăm sfaturi, pentru că acesta-i specificul, dar eu cred că într-un moment dat poți să faci din asta profit pentru țară, pentru că, la urma urmei, sunt țări exact ca Republica Moldova; avem exemplu Estoniei. Poporul ei e mai doborât ca al Republicii Moldova a fost, a avut mai mult de suferit fiind în apropierea Federației Ruse, dacă vorbim despre anume segmentul acesta de sovietism. Dar unde e Estonia acum și unde e Republica Moldova acum?”

Europa Liberă: Așa se zice, contează educația, contează cultura, contează mentalitatea...

Dumitru Rău: „...Sau cum îți așterni, așa dormi și exact asta face moldoveanul – nu se gândește la cum va dormi, ci se gândește acum, la prezent, niciodată la viitor. Chiar dacă există o bună parte a oamenilor care tind să pronunțe cuvântul de viitor și perspective ș.a.m.d., eu cred că și ei, în privat, sunt niște oameni care gândesc la prezent.”