Expertul ucrainean Serghei Gherasimciuk atrage atenția asupra faptului că Republica Moldova intră pe o cale periculoasă, cea în care s-ar îndepărta tot mai mult de partenerii săi occidentali și ar putea fi și ușor influențată de Federația Rusă.
Europa Liberă: Serghei, buna ziua! Stăm de vorbă la Kiev și vreau să vă întreb, în primul rând, cum se văd de la Kiev evoluțiile de la Chişinău, în particular nerecunoașterea alegerilor locale?
Serghei Gherasimciuk: „În primul rând, trebuie să subliniez că nu a existat o reflectare foarte amplă în presa de aici a acestor evenimente. Evident că cei care se ocupă de subiect au urmărit cu atenție alegerile și acești experți au subliniat că victoria lui Năstase a devenit o mărturie a faptului că în Republica Moldova în principiu sunt posibile alegeri în care nu va câștiga nici candidatul pro-prezidențial, nici cel pro-democrat, ci va câștiga un reprezentant al opoziției din afara sistemului, a opoziției extraparlamentare. Acest lucru nu a fost perceput ca un indicator pentru toată Republica Moldova, pentru că stările de spirit din capitală sunt adesea diferite de cele din restul țării. Dar totuși acest lucru a fost interpretat drept un semnal pozitiv.
În ceea ce privește decizia instanțelor de judecată de anulare a alegerilor, aceasta a fost una neașteptată, atât pentru experții, cât și pentru diplomații noștri. Mai ales acum, după ce instanța supremă a spus că decizia este definitivă și rezultatele au fost anulate, cred că subiectului i se va acorda mai multă atenție, inclusiv în contextul faptului că Republica Moldova și așa este în vizor, având în vedere apropierea alegerilor parlamentare. În acest context, situația de la Chişinău va fi urmărită cu atenție de experții de la Kiev, având în vedere că e o situație de conflict și tensionarea acesteia poate avea un impact negativ asupra alegerilor parlamentare care vor urma.
Pe de o parte, vedem o linie clară de divizare dintre reprezentanții Partidului Democrat și opoziția care este reprezentată de Sandu și Năstase. Pe de altă parte, în cadrul acestor tensionări nu putem exclude consolidarea electoratului socialiștilor și a președintelui Dodon. Rezultatele alegerilor parlamentare viitoare și așa erau imprevizibile, iar acum cu atât mai mult – apariția acestei „lebede negre” a alegerilor pentru primăria Chişinău aduce și mai multă incertitudine.”
Europa Liberă: Sunteți expert de politică externă. Din experiența Dvs. vă amintiți situații în care alegerile nu ar fi fost recunoscute de către instanțele de judecată?
Serghei Gherasimciuk: „Foarte de departe această situație amintește de Ucraina din 2004, când președintele Iușcenko, în cel de al doilea tur al alegerilor, a pierdut inițial, dar au urmat procesele în instanța de judecată care a constatat că alegerile au fost falsificate. Și Curtea Supremă a Ucrainei a stabilit că va avea loc un al treilea tur de scrutin care nu este prevăzut nici de Constituție, nici de legea cu privire la alegerea președintelui. Dar totuși, atunci instanța de judecată a considerat necesar să intervină. Însă în această situație decizia a fost în favoarea candidatului de opoziție. Adversarul acestuia, pe atunci primul-ministru Ianukovici, era reprezentant al puterii.”
Europa Liberă: Ieri împreună cu colegii cu care am venit la Kiev am trecut prin centrul orașului, pe Maidan, și ne aminteam de evenimentele care au avut loc acolo în 2014. Cum credeți, la nivelul societății din Republica Moldova există potențialul protestatar care a existat la Kiev în 2014?
Serghei Gherasimciuk: „Eu știu că de cele mai multe ori colegii din Moldova se tem să facă paralele cu situația din Ucraina și cu Maidanul, la fel cum se tem și colegii noștri din Armenia. În orice țară post-sovietică cuvântul Maidan este aproape tabu pentru că presupune un șir de evenimente care au urmat după Maidan.
Dacă e să comparăm acești indicatori, putem vedea că aceleași curbe care erau specifice Ucrainei anului 2013 sunt practic copiate la indigo pentru Moldova anului 2017...
Dacă e să vorbim despre potențialul protestatar, mie îmi este greu să dau aprecieri în ce măsură acesta există sau nu în Republica Moldova. Dar aș vrea să vă spun despre alți câțiva indicatori pe care i-am analizat recent. În cadrul unei cercetări pe care am făcut-o, am comparat situația din Ucraina și din Republica Moldova la câteva capitole, pentru perioada 2010-2017. Am analizat curba indicatorilor economici, a indicelui satisfacției sociale a populației, am analizat curbele stabilității politice – sunt indicatori pe care le măsoară organizații internaționale importante precum Banca Mondială, organizațiile din cadrul ONU. Și dacă e să comparăm acești indicatori, putem vedea că aceleași curbe care erau specifice Ucrainei anului 2013 sunt practic copiate la indigo pentru Moldova anului 2017.
Adică, dacă e să analizăm exclusiv în baza acestor grafice, vedem practic o situație identică, doar că deplasată în timp cu patru ani. Iată de ce pot spune, în baza acestor studii, că da, Moldova acum este într-o situație foarte vulnerabilă. Și nu atât din perspectiva situației politice interne, cât a riscurilor de interferențe politice externe.
Pentru că toate aceste curbe au dus la faptul că Ucraina a dezvoltat niște puncte vulnerabile care au fost folosite de forțele rusești în sensul a ceea ce se numește metode neliniare de influență. Adică o populație nemulțumită din punct de vedere social este mai simplu de provocat la proteste, asupra unei țări slabe din punct de vedere economic este mai ușor de exercitat presiuni prin pârghii economice. Într-o țară politic instabilă este mai simplu de infiltrat și de susținut figuri politice loiale.
În plus, un alt aspect care este acum, la fel ca și în 2014, punctul vulnerabil al Ucrainei, dar și al Republicii Moldova, este nivelul corupției. Nivelul corupției este unul mare, asta nu este un secret. Iar un nivel ridicat al corupției permite nu doar politicienilor să corupă alți politicieni, acesta permite și forțelor politice externe să corupă politicieni și să-i aducă la putere. Iată de ce, dacă e să luăm în calcul tot acest complex de indicatori, vedem că Republica Moldova este acum într-o situație foarte delicată.
Poate că până în 2014 nu aș fi riscat să vorbesc despre aceste lucruri pentru a nu fi considerat paranoic. Dar anul 2014 m-a învățat că e mai bine să fii considerat paranoic decât să nu vorbește despre riscurile care ulterior se pot materializa. Iată de ce spun că acum în Republica Moldova există aceste riscuri.
Aceste riscuri există și nu se știe cum va evolua situația și trebuie să se țină cont mereu și de contingentul rusesc care se află foarte aproape de Chişinău, și de poziția pro-rusească a președintelui, care în cazul unor proteste de masă se poate adresa, așa cum a făcut la timpul lui Ianukovici, după sprijin și susținere Federaţiei Ruse. Noi trebuie să ținem minte că dacă în Ucraina anexarea Crimeii s-a făcut în 2014, atunci Republica Moldova are deja de mulți ani un teritoriu anexat care de facto nu este controlat de Guvernul Republicii Moldova. Și toți acești factori pun Republica Moldova într-un rând cu Ucraina. Și alegerile vor fi catalizatorul care va arăta dacă sistemul politic moldovenesc va putea face față tuturor acestor provocări.”
Europa Liberă: Din punctul dumneavoastră de vedere, cum pot evolua relațiile dintre Republica Moldova și partenerii occidentali după acest episod cu anularea alegerilor? Republica Moldova era în așteptarea unei asistențe financiare și politice din partea UE. Anularea rezultatelor alegerilor schimbă ceva?
Serghei Gherasimciuk: „Uniunea Europeană și Occidentul în general s-a pomenit într-o situație destul de delicată. Pe de o parte, trebuie să luăm în calcul faptul că războiul comercial dintre UE și SUA ia amploare, sunt tensiuni între statele membre ale NATO și rezultatele neclare ale summitului NATO care se apropie – toate acestea vorbesc despre faptul că Republica Moldova acum nu este nici pe departe în centrul atenției. Iar anul 2019 va fi și mai problematic, pentru că va avea loc rotația în Comisia Europeană, vor fi alegeri în Parlamentul European. Pe acest fundal, Republica Moldova nu va fi în atenția colectivă și Occidentului, i-ar fi mai comod dacă situația pur și simplu s-ar liniști. Dar, din păcate, potențialul politicienilor moldoveni este insuficient pentru a satisface solicitările UE.
Dar Năstase și Sandu nu sunt suficient de puternici din punct de vedere organizatoric, din câte înțeleg, și nu este cazul să vorbim despre faptul că ar putea lua acum majoritatea în Parlament...
Este evident că poziția dlui Dodon din start vorbește despre faptul că el nu poate fi privit drept politician pro-occidental. Rămâne Partidul Democrat de guvernare și opoziția extraparlamentară. Dar Năstase și Sandu nu sunt suficient de puternici din punct de vedere organizatoric, din câte înțeleg, și nu este cazul să vorbim despre faptul că ar putea lua acum majoritatea în Parlament. O comparam la un moment dat, cumva huliganic, pe Maia Sandu cu Dayeniris Targarien (eroina principală din filmul Urzeala Tronurilor - n.a.) care călărește dragonul – o persoană drăguță, un politician adecvat, dar care din păcate nu are resursele necesare.
Plahotniuc se declară pro-occidental, dar ne putem îndoi atât de sinceritatea lui în ceea ce privește atașamentul față de valorile europene, cât și de stabilitatea pozițiilor lui, pentru că este foarte probabil că el, ca politician experimentat și care își urmărește scopurile, va încerca să găsească orice fel de aliați pentru a se menține la putere.
În plus, chiar dacă, teoretic, s-ar putea crea o coaliție dintre Plahotniuc, Sandu și Năstase, nu este clar cât de viabilă ar fi aceasta. Iar dacă o astfel de coaliție nu va fi viabilă și va exista și o opoziție dinspre președinte și fracțiunea socialiștilor asta va aduce Moldova într-o situație de instabilitate.
Ce e cel mai trist în asta este că lipsa perspectivelor de a avea o coaliție stabilă și propriile probleme ale Occidentului pot duce la faptul că Republica Moldova pur și simplu va cădea de pe agenda Bruxellesului, Berlinului, Washingtonului.
Ucraina, din acest punct de vedere, este totuși într-o situație ceva mai bună, pentru că, așa cum se spune în Occident, „to big to fail”, adică este prea mare pentru a fi lăsată să eșueze. Este totuși o țară de 40 de milioane de oameni și un teritoriu foarte mare, o țară prea mare pentru a nu i se atrage atenția. Pentru că o eventuală criză în Ucraina ar avea un impact negativ asupra tuturor vecinilor. În timp ce Republica Moldova poate fi pur și simplu uitată, în speranța că cei doi vecini – Ucraina și România – vor amortiza cele mai negative scenarii.”
Europa Liberă: În acest context cred că poate fi amintit și scenariul unirii Republicii Moldova cu România. Se vorbește foarte mult despre acest scenariu mai ales în situații de criză, în sensul că unirea ar fi o ieșire din situația creată.
A se miza pe faptul că România va alipi Republica Moldova și astfel problemele moldovenești se vor soluționa este cel puțin naiv...
Serghei Gherasimciuk: „Și în România se spunea la un moment dat că o soluție bună pentru România ar fi încoronarea repetată a regelui Mihai și revenirea lui pe tron. Este o poveste frumoasă despre cum va veni cineva bun și puternic și va soluționa toate problemele noastre în locul nostru. Același lucru este și cu unirea. A se miza pe faptul că România va alipi Republica Moldova și astfel problemele moldovenești se vor soluționa este cel puțin naiv.
În primul rând, nu este clar ce-i de făcut cu Transnistria. Pentru că eu nu împărtășesc optimismul președintelui Dodon care a spus că Transnistria va fi fie moldovenească, fie ucraineană. Transnistria nu va fi a Ucrainei, pentru că Ucraina nu are nevoie de această problemă. Și este puțin probabil ca în viitorul apropiat Transnistria să fie reintegrată în Republica Moldova.
În al doilea rând, uneori este comparată unirea dintre Republicii Moldova și România cu reunificarea celor două Germanii. Dar România, din păcate, nu este acum în situația în care ar putea investi acele miliarde pe care le-a investit Germania de Vest pentru a putea aduce la nivelul său Germania de Est. Și în pofida acestor investiții și a faptului că reunificarea Germaniilor a avut loc mulți ani în urmă, până în prezent se mai simte un anumit dezechilibru dintre cele două părți ale țării. Iată de ce eu nu sunt adeptul pedalării temei unirii. Înțeleg că în anul centenarului tema nu poate fi lăsată fără atenție, dar mie mi se pare că aceasta nu este decât un mit frumos.”