„Promovarea drepturilor omului și explorarea istoriei evreiești prin intermediul mass-mediei digitale", aceasta a fost tematica seminarului la care echipa TransHistory a invitat profesorii și reprezentanții ONG-urilor din Republica Moldova și România pentru prezentarea oficială a Ghidului Audio Chișinău de către Centropa și organizațiile sale partenere din Moldova și Germania. O convorbire despre trecutul prezent cu unul dintre organizatori, Sergiu Musteață, profesor la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”.
Europa Liberă: Putem spune că Holocaustul rămâne un capitol profund tragic al istoriei lumii. Dvs. organizați activități care prezintă o varietate de subiecte care îi vor ajuta pe profesori să angajeze tânăra generație într-o discuție despre Holocaust, pentru a dezvolta în continuare o înțelegere a acestui subiect foarte complex. La recentul seminar de instruire pentru profesorii din Republica Moldova și România ați avut mulți participanți, am putea spune că această prezență denotă un interes sporit pentru această tematică.
Sergiu Musteață: „Așteptam să fie în jur de 30 de participanți, dar s-au înscris aproape 100, deci, chiar în ajun de sărbătorile de iarnă, lumea oricum rămâne interesată. Subiectul este sensibil și rămâne în continuare actual, deoarece este vorba de istoria evreilor, doar că de această dată am vorbit nu doar despre Holocaust, dar și despre modul în care noi putem diversifica mesajele noastre în scopul unei mai bune motivații a elevilor sau a oamenilor, care să asculte, să învețe și să tragă concluzii despre aceste evenimente ale secolului XX – sensibile, foarte neplăcute, deoarece...”
Europa Liberă: De ce rămân sensibile?
Sergiu Musteață: „Rămân sensibile, deoarece până mai ieri nu prea s-a discutat, au fost ascunse în perioada sovietică, chiar dacă ele au fost produse în mare parte de regimul nazist, oricum nici sovieticii nu au discutat atât de mult despre Holocaust, l-au neglijat, probabil știind că și ei au produs, la rândul lor, o groază de ilegalități, care au condus spre milioane de victime pe teritoriul sovietic. De aceea, seminarul nostru, dedicat învățătorilor de istorie din Republica Moldova și România, a rămas actual, cu atât mai mult cu cât l-am lansat în perioada de la început de decembrie, când este Ziua Universală a Drepturilor Omului și în acest context sigur că am discutat despre drepturile fundamentale și despre accesul la informație.”
Europa Liberă: Ce ar trebui să le mai vorbească profesorii elevilor la disciplina „Istorie” despre acest capitol?
Sergiu Musteață: „Ar trebui să le spunem lucrurilor pe nume, să nu încercăm să le ascundem.”
Europa Liberă: Astăzi aproape că nu se mai ascund adevărurile...
Sergiu Musteață: „E adevărat, dar știți că lucrurile care par a fi sensibile sau discursul despre victime, discursul despre ură rămâne în continuare umbrit. De aceea, eu aș vrea, și le-am sugerat și colegilor, dar și majoritatea învățătorilor au menționat despre necesitatea de a extinde aceste subiecte în curriculumul școlar, la lecțiile de istorie, și nu doar educația toleranței, educația privind responsabilitățile oamenilor și drepturile oamenilor trebuie dezvoltată pluridisciplinar, și nu doar la cursurile de istorie sau de educație civică, sau cum se mai numesc aceste cursuri.”
Europa Liberă: Dar și în breasla istoricilor se discută în mod diferit despre aceste evenimente?
Sergiu Musteață: „Există și un curent negativist sau negaționismul, care încearcă să neglijeze realitățile trecutului recent atât în zona Holocaustului, cât și a crimelor comise de regimul comunist sau alte regimuri totalitare.”
Europa Liberă: Pe teritoriul Republicii Moldova, cum ați descrie aceste evenimente?
Sergiu Musteață: „Noi am suferit multiplu, regimurile și-au lăsat amprentele, din păcate, cu victime multiple și aceste subiecte trebuie învățate, trebuie asumate, în primul rând. Noi spunem simplu ca să nu le repetăm, deoarece ne uităm că deseori, astăzi, atât discursurile populiste, cât și discursurile care o iau spre o extremă sau alta conduc spre conflicte, iar scopul educației este de a forma o societate cultă, o societate care să fie tolerantă, deci să promoveze acest discurs al toleranței, al înțelegerii, al împăcării și o mai bună atitudine a unui om față de celălalt, indiferent de apartenența lui identitară sau confesională.”
Europa Liberă: Să amintim că, în vara anului 1941, pe teritoriul actual al Republicii Moldova existau 49 de lagăre de concentrare și ghetouri, iar în regiunea transnistreană - 189. Din Arhiva Națională, dosare importante au trecut oceanul, pentru că au ajuns la Muzeul Holocaustului din Statele Unite ale Americii.
Sergiu Musteață: „Datorită oamenilor care sunt preocupați de aceste subiecte, chiar în primii ani de după independență, deci, anii 2000 au fost rodnici în sensul acesta și cea mai mare parte care se referă la documentele privind Holocaustul pe teritoriul Basarabiei în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, copiile acestor documente au ajuns la Yad Vashem, în Israel, și la Muzeul Holocaustului. Și, paradoxal, dar astăzi mai ușor ajungi la copiile acestor documente în Israel și în Statele Unite decât la Chișinău.”
Europa Liberă: De ce?
Sergiu Musteață: „E de vină rigiditatea sau birocrația, sau în continuare nedorința de a deschide toate arhivele pentru publicul larg.”
Europa Liberă: Mai e ce să studieze istoricii despre Holocaust?
Sergiu Musteață: „Mai sunt multe aspecte și cartea Dianei Dumitru, care a apărut acum doi ani, demonstrează o multitudine de aspecte mai mult decât sensibile referitoare la atitudinea sau la modul în care s-a comportat populația locală în perioada în care evreii au fost ridicați, au fost ținuți în ghetouri, după care deportați spre Transnistria, deținuți în lagăre. Drumul acesta, povara și comportamentul oamenilor care, bineînțeles, nu că lasă de dorit, ci este unul ilegal, inuman. Și ea a scos în evidență, pe de o parte, oameni care au sărit în ajutor și, pe de altă parte, oameni care au profitat de această situație nedreaptă față de evrei.”
Europa Liberă: Ați vorbit vreodată cu supraviețuitori?
Sergiu Musteață: „Am vorbit când am fost la Yad Vashem și m-am mai întâlnit de câteva ori, dar, bineînțeles, în mare parte sunt copii ai Holocaustului, care la fel au suferit destul de mult. E o temă aparte, li s-a furat copilăria, li s-a furat acea fericire și acești oameni bineînțeles că sunt nedreptățiți din mai multe puncte de vedere. Zilele trecut am fost și la o evaluare și lansare a unui proiect legat de memoria Holocaustului, realizat de către profesorii și elevii Liceului „Da Vinci”, care au fost la Auschwitz anul trecut și au împărtășit experiența lor. Copii care n-au de unde să știe cum a fost, dar îi întrebi, acolo unii chiar și-au pierdut cunoștința, alții au fost foarte afectați de această realitate. Și este un muzeu astăzi, dar ne imaginăm că atunci era mult mai groaznic. De aceea, memoria noastră și, mai ales, comemorarea victimelor regimurilor totalitare trebuie să fie un element care să atragă populația, să atragă oamenii, ca să înțeleagă mai bine ce se poate întâmpla când se derapează de la un discurs normal și firesc. Și politicienii de astăzi ar trebui să fie precauți în ceea ce înseamnă aceste discursuri de ură la care deseori apelează.”
Europa Liberă: Tocmai am vrut să vă întreb - politicienii învață aceste lecții ale istoriei?
Oamenii aceștia au învățat sau n-au învățat suficient de bine și lecțiile istoriei nu și le-au asumat
Sergiu Musteață: „Din păcate, nu toți. Cu părere de rău, observăm în ultimii, să zicem, 10-15 ani că discursul acesta extremist a căpătat pe alocuri, în unele state europene, popularitate. Și nu este vorba doar de spațiul est-european, vorbim și de Austria, și de Germania, mai recent, și România. Și în acest context, bineînțeles că ceva s-a întâmplat în anii ‘90-2000 că oamenii aceștia au învățat sau n-au învățat suficient de bine și lecțiile istoriei nu și le-au asumat. De aceea astăzi speculează pe anumite realități istorice, care sunt sensibile și pot conduce la noi conflicte, ceea ce nu este de dorit. Noi am așteptat ca secolul XXI sau, cel puțin, începutul acestuia să fie un secol al umanității, un secol al bunei înțelegeri, dar, din păcate, vedem că lucrurile derapează. Și cât nu este târziu trebuie să le oprim. Meseria istoricului sau meseria pedagogului este de a atenționa societatea, de a educa tânăra generație, dar de a arăta din deget și clasei politice care a uitat de unde a pornit.”
