Auditul datoriei Moldovagaz către Gazprom, un audit convenit odată cu înțelegerea din octombrie și care ar trebui să se încheie până la 1 mai 2022, încă nu a început. Rusia spune că suma acestei datorii se ridică, cu tot cu penalitățile pentru neplată, la 709 milioane de dolari, dar Chișinăul crede că suma e mai mică și a insistat mai întâi pe verificarea ei de către o companie internațională independentă. Între timp, expertul în energetică Sergiu Tofilat și colegii lui de la Partidul Schimbării (formațiune extraparlamentară moldoveană) au elaborat o serie de sugestii pentru autorități, despre cum trebuie să se pregătească și ce sarcini să pună în fața auditorilor. Sergiu Tofilat, care a analizat datoriile la gazele naturale în mai multe studii, a explicat într-un interviu pentru radio Europa Liberă, realizat de Liliana Barbăroșie, de ce ar putea fi contestabilă suma pretinsă de furnizorul rus.
Sergiu Tofilat: „Sunt un șir de factori care au contribuit la creșterea artificială a datoriei malului drept, suma pe care o pretinde Gazprom-ul acum de 709 milioane dolari a fost creată artificial. De fapt, dacă analizăm toate fraudele și încălcările care au avut loc, inclusiv favorizate de Gazprom, datoria nu există, de fapt, Gazprom încă ne va fi dator. Noi am pregătit un șir de propuneri pentru caietul de sarcini pentru audit, vorbim de auditul activității Moldovagaz, dar și ceea ce a fost până la crearea Moldovagaz. Și noi l-am divizat convențional în 3 etape, să spunem așa. Prima ține de încălcările care au avut loc până în ‘98, până la fondarea Moldovagaz. În ‘94, Gazprom ne-a impus niște condiții discriminatorii, abuzive, a ridicat prețul la gaz, practic, cel mai mare din Europa, 80 de dolari, plata în avans și penalități de întârziere de vreo 17 ori mai mari decât în regiune, de 0,35% pe zi. Regiunea transnistreană a încetat să mai plătească gazul și ca urmare, iată, numai în ’94 datoria la gaz s-a majorat de la 22 de milioane la aproape 291 de milioane de dolari, într-un singur an, dintre care 100 de milioane -penalități. Asta i-a permis Gazprom-ului prin șantaj să preia controlul asupra gazoductelor magistrale, noi avem 4 gazoducte magistrale: unu-i tronsonul de la nord Ananiev-Cernăuți-Bogorodciani și 3 gazoducte fac parte din tronsonul transbalcanic, prin care are loc tranzitul gazelor. Acest patrimoniu a fost transmis în capitalul Gazsnabtranzit, predecesorul Moldovagaz. De fapt, după documente în capital a fost inclus doar tronsonul de la nord, prin care nu are loc tranzit, celelalte 3 gazoducte din gazoductul transbalcanic cum au ajuns în capitalul Gazsnabtranzit nu se cunoaște nici până în ziua de azi.
În urma subevaluării patrimoniului, a fost prejudiciată Republica Moldova, noi am transmis patrimoniul nostru la un preț de 9 ori mai mic decât prețul de piață și astfel noi am pierdut vreo 400 și ceva de milioane de dolari în perioada respectivă. Ulterior, în 1998, tot acest patrimoniu a fost inclus în capitalul Moldovagaz și s-au mai adăugat rețelele de distribuție, cele de presiune medie și joasă, tot în contul stingerii datoriei. Deci, aceste încălcări la fel trebuie analizate. Spre exemplu, în hotărârea de guvern nr. 1068 din 1998 privind fondarea Moldovagaz era prevăzut că Departamentul de privatizare condus atunci de Vladimir Filat urma să facă în următorul an, 1999, reevaluarea activelor, să vadă care-i prețul lor adevărat de piață și să mai stingă o parte din datorii, lucrul acesta la fel nu a fost realizat. Un alt aspect, care, de asemenea, trebuie analizat de auditori ține de repartizarea veniturilor din tranzitul gazelor; la fel au fost două situații diferite – până în 2000, el se repartiza proporțional consumului de gaz între malul stâng și malul drept și din 2000 până în prezent, el se repartizează 50/50, iarăși între malul stâng și malul drept. Asta contravine practicilor internaționale, fiindcă venitul din tranzit se repartizează proporțional lungimii gazoductului, pentru că tariful la tranzit se calculează anume pe transportarea gazului la distanța de 100 de kilometri și atunci 72 la sută din venituri ar trebui să revină malului drept, că anume atâta din lungime este pe teritoriul nostru și doar 28 la sută malului stâng. Iată din estimările noastre, din 2000 până în prezent, noi am pierdut vreo 250 de milioane de dolari anume prin această condiție abuzivă care este prevăzută în contractul cu Gazprom. Deci sunt subiecte care prezintă potențiale divergențe între acționari, pe de o parte, Guvernul Republicii Moldova, pe de altă parte Gazprom, acționari ai Moldovagaz, mă refer. Și subiectele acestea trebuie calculate și puse în discuție.”
Europa Liberă: Și iată, uitați-vă, în octombrie, când s-a ajuns la un nou acord pe 5 ani privind consumul de gaze, s-a semnat și un protocol între partea rusă și partea moldovenească, iar un punct din acel protocol zice: „E rațional să se facă acest audit”. Dvs. în ce măsură credeți că e real cu o problemă atât de stufoasă și atât de dificil de rezolvat, e real să se tragă linie acum?
Sergiu Tofilat: „Lucrul acesta este absolut necesar de făcut, altfel noi nu putem stabili valoarea reală a datoriei la gaz a malului drept, deci asta trebuie făcut. Alta e problema că termenul fixat în protocol, 1 mai 2022, este un termen foarte scurt pentru un volum atât de mare de lucru și noi am recomandat împreună cu colegii de la Partidul Schimbării ca în afară de aceste puncte care trebuie incluse în caietul de sarcini, termenul trebuie prelungit cel puțin până la sfârșitul anului 2022 și lucrul acesta trebuie făcut la un alt nivel, în cadrul Comisiei mixte interguvernamentale moldo-ruse, care să aibă și împuterniciri respective, pentru că dl Spânu a semnat un protocol de negociere, dar el și-a asumat angajamente care nu țin de minister și asta un pic depășește atribuțiile pe care le are el ca ministru.”
Europa Liberă: Și asta este una din recomandări: trebuie de prelungit termenul. Alte recomandări, haideți să mergem pe ele acum, mai recomandați Dvs. ca să se evite situații de conflict de interese când de audit s-ar putea ocupa companii care au afiliere cu Moldovagaz. De ce această sugestie?
Sergiu Tofilat: „Conflictul de interese poate să apară atunci când auditorii mai au contracte cu Gazprom sau cu subdiviziunile sale din Federația Rusă, din Uniunea Europeană și atunci când tu primești bani de la un client de-al tău, tu nu poți să fii totalmente obiectiv, deci este important ca auditorii să divulge informația ce contracte au ei cu Gazprom și cu subdiviziunile sale din regiune. Nouă ne trebuie să avem un raport de audit obiectiv și atunci practicile internaționale prevăd gestionarea riscului unui potențial conflict de interese. De aceea, noi trebuie să identificăm dacă el există și să vedem cum gestionăm acest risc.”
Europa Liberă: Ce companii? Iată, Dvs. aveți în vizor pe cineva care ar putea face un audit absolut independent? Sunt așa entități care să fie agreate și de Chișinău, și de Moscova?
Sergiu Tofilat: „Eu aș porni de la o altă premisă. Pornim de la cum spun englezii worst case scenario, de la cel mai rău scenariu posibil, că noi vom merge în arbitraj. În arbitraj, te reprezintă o echipă de juriști. Deci, eu aș prefera să discut cu potențiale companii de asistență juridică, de drept comercial internațional, nu știu, consultanții care i-au ajutat pe cei de la Naftogaz, cei care i-au ajutat pe cei de la PGNiG, ei să ne spună ce materiale trebuie, cum ar trebui să fie structurat acest audit și ce companii au expertiză în domeniul acesta. Nu știu, poate să fie cineva din Big Four, PricewaterhouseCoopers, Deloitte Touche Tohmatsu ș.a.m.d., pot să fie alte companii specializate de tipul Kroll sau ceva de genul acesta, dar care au experiență anume în pregătirea materialelor pentru litigii comerciale, deci trebuie să ne documentăm un pic, ca să înțelegem cine ar putea să facă lucrarea aceasta.”
Europa Liberă: Autoritățile, deocamdată, au făcut altceva - au dat sarcină Curții de Conturi să auditeze companiile acestea din domeniul energetic. La ce bun?
Poate este cazul mai întâi să schimbăm conducerea acestei instituții
Sergiu Tofilat: „Iată asta-i bună întrebare, pentru că noi vedem o abordare un pic confuză din partea autorităților, pe de o parte, este protocolul negocierilor semnat de ministrul Spânu, unde este prevăzută auditarea, verificarea acestor datorii și de această licitație pe contractarea auditorilor se ocupă Ministerul Finanțelor, pe de altă parte, este proiectul de lege prin care este împuternicită Curtea de Conturi s-o facă. Eu, deocamdată, am mai multe semne de întrebare: de ce sunt două acțiuni diferite și care-i finalitatea primei, și care-i finalitatea celei de-a doua acțiuni? În ceea ce ține de auditul Curții de Conturi, aici sunt câteva aspecte la care m-aș referi. Primul, haideți să începem de la: dar avem noi suficientă încredere în actuala conducere a Curții de Conturi? Mă refer aici la dl Lupu și la dl Chetraru, care au deservit regimul lui Plahotniuc, în cazul dlui Chetraru mai este și un conflict de interese, căci are rude care activează în sectorul gazelor. Poate este cazul mai întâi să schimbăm conducerea acestei instituții ca să avem, într-adevăr, o atitudine obiectivă, în al doilea rând, mi-e greu să spun care este nivelul de pregătire al specialiștilor și, mai ales, de remunerare, care este motivația lor, pentru că atunci când tu ai specialiști plătiți cu 7-8 mii de lei și el semnează o hârtie sau ascunde alta și-și face salariu pe 10 ani, este destul de complicat să te aștepți la un rezultat obiectiv. Și iarăși nu este clar de ce s-a mers pe lege specială, de ce nu s-a modificat legea de bază a Curții de Conturi? Spre exemplu, dacă noi vrem să facem audit după anul 2022, de exemplu, în 2023, în 2024, iarăși să facem o lege specială nouă? Nu-mi este clar, deci la partea de comunicare totuși rămân lacune. Regretabil, dar asta este.”
Europa Liberă: O altă recomandare e ca concluziile acestui raport de audit să fie făcute neapărat publice. Credeți că ar putea să nu fie?
Sergiu Tofilat: „În principiu, majoritatea spectrului larg de probleme despre care discutăm, noi le-am expus deja în studiile publicate, deci nu este ceva nou și eu cred că ar fi cazul și ar fi necesar ca, cel puțin, concluziile raportului de audit să fie făcute publice, ca noi să putem înțelege pe cât de corect și obiectiv au fost făcute lucrările și ce au constatat auditorii, pentru că este una să identifici problemele, să cuantifici care a fost prejudiciul cauzat prin acțiunile abuzive și alta este să ai și documente probatorii, dar asta este foarte important, pentru că noi, după ce tragem linia și stabilim care-i valoarea datoriei, care-s încălcările ș.a.m.d., noi avem două căi ca să clarificăm subiectul cu datoria la gaz. Prima este să avem o înțelegere amiabilă cu Gazprom, să negociem și să spunem: „Uitați-vă, asta-i poziția noastră, ce acceptați și ce nu acceptați?”. Dacă pe cale diplomatică, amiabilă nu se găsește consens, înseamnă că noi trebuie să fim gata să mergem în arbitraj internațional, asta deja în afara contractului Moldovagaz cu Gazprom, asta deja vorbim de un litigiu între acționarii Moldovagaz, asta-i jurisdicția Republicii Moldova, toate instanțele de judecată, după care, în baza tratatelor bilaterale sau legislației internaționale să mergem într-un audit în Stockholm sau în Londra și acolo trebuie să prezinți probe, nu-i suficient să ai câteva studii efectuate, trebuie să ai și documente și de asta este important să fie făcut un audit calitativ și la fel este important să înțelegem cine se ocupă de selecția companiei de audit, deci care persoane, ca să știm dacă ele sunt competente, dacă ele înțeleg problema, iarăși dacă nu există vreun conflict de interese ceva și aici, să nu fie niște foști angajați de la Moldovagaz sau mai știu eu ce. Și trebuie să vedem cine își asumă, acesta este un lucru foarte responsabil și important.”
Europa Liberă: Unii cred că se vor împotmoli părțile, iată, în timpul acestor negocieri. Îmi amintesc un articol al unui expert din exterior care zicea că următoarea criză ar putea apărea în mai 2022, aluzie tocmai la această înțelegere pe datorii. Dvs. – mai degrabă înțelegere amiabilă sau mai degrabă împotmolire, arbitraj internațional?
Sergiu Tofilat: „În opinia mea, noi, Republica Moldova, avem suficiente argumente destul de convingătoare ca să găsim o înțelegere amiabilă cu Gazprom, totul depinde de pregătirea și atitudinea celor care negociază. Aici evident că trebuie să fii foarte bine pregătit, să înțelegi ce argumente ai și să vezi care-i planul B, de aceea spun că este foarte important să ne pregătim de un eventual litigiu cu Gazprom-ul în arbitrajul internațional, pentru că am ferma convingere că Gazprom nu va fi foarte entuziasmat să meargă pe calea unui arbitraj. În primul rând, este experiența Naftogaz Ucraina, care a câștigat un arbitraj contra Gazprom-ului de aproape 3 miliarde de dolari, este experiența operatorului din Polonia, PGNiG, la fel a câștigat un arbitraj de 1,5 miliarde euro cu Gazprom-ul, dar în ceea ce ține de relațiile noastre cu Gazprom-ul este problema datoriei malului stâng. Cu alte cuvinte, finanțarea separatismului prin livrarea gazelor pe datorie, iar finanțarea separatismului poate avea consecințe destul de grave pentru Gazprom, pentru că totuși vorbim de un holding, de o companie publică, acțiunile lor se listează la burse, ei se creditează în bănci internaționale, în bănci străine și faptul că o companie de așa talie finanțează un regim neconstituțional ar putea avea consecințe destul de grave pentru ei, inclusiv în plan financiar. Și atunci, știți cum, când capitalizarea ta, când valoarea companiei va scădea cu câteva miliarde și tu aici vorbești de o sumă de 700 de milioane, alegerea cred că va fi destul de simplă pentru ei.”
Europa Liberă: Revenim pe final la datorie. Până ajung autoritățile de comun acord, dacă se va ajunge la asta, să tragă linie sub această datorie, v-aș propune Dvs. să tragem linie și să spunem: cam cât e real din acea datorie și cât se datorează unor lucruri care n-ar trebui puse pe seama Chișinăului?
Sergiu Tofilat: „Moldovagaz ar putea recupera sau urmează să recupereze datoria complexului termoenergetic, ea era în jur de 140 de milioane de dolari, cam jumătate a fost stinsă, vorbim de vreo 70 de milioane.”
Europa Liberă: Acum, cu aceste 74 de milioane?
Sergiu Tofilat: „Da, da, direcționate către Energocom, exact. Deci, Energocom-ul a stins o parte din datoriile complexului termoenergetic, deci vreo 70 de milioane de dolari ar mai putea recupera Moldovagaz sau urmează să recupereze, mai corect, de la Termoelectrica și CET-Nord, însă iarăși revenim la încălcările care s-au făcut pe partea de acumulare artificială a datoriei. Potrivit estimărilor noastre, vorbim de vreo 950 de milioane de dolari, o creștere artificială a datoriei și, apropo, asta fără fraudele care au avut loc la Moldovagaz, deci potențial vorbim despre un miliard de dolari. Ceea ce pretinde Gazprom-ul de la noi este suma de 709 milioane de dolari, dintre care vreo 250 de milioane, dacă nu greșesc, îs penalități și vreo 450 îs datoria de bază, deci, practic din datoria de bază de 450 de milioane nu rămâne nimic și încă Gazprom-ul ne va rămâne dator cu peste jumătate de miliard. Asta dacă găsim toate documentele, demonstrăm toate cifrele și avem un raport de audit super-calitativ și argumentat.”
