Linkuri accesibilitate

Sloganuri electorale DIY: mod de întrebuințare


Sloganuri electorale DIY: mod de întrebuințare
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:08 0:00
Link direct

În urmă cu exact un an, în octombrie 2019, în campania pentru alegerile prezidențiale din România, candidata Viorica Dăncilă a beneficiat de ceea ce se numește în teatru un „happening", o mică scenetă pusă în scenă astfel încât să pară spontană și improvizată: pe când ea ținea un miting electoral, unui bărbat a părut că i se face rău, iar Viorica Dăncilă s-a repezit să-i acorde primul ajutor, până să vină doctorii, cu lentoarea lor știută.

Desigur, nici un happening, care pune în scenă candidatul într-o lumină favorabilă, nu e de dat încolo, cum se vede că a încercat Dăncilă. Anunța Mediafax cu titlu mare că: “Viorica Dăncilă a acordat primul ajutor unui bărbat căruia i s-a făcut rău la mitingul PSD!”

Se pot imagina nesfârșite puneri în scenă. De pildă, candidatul a fugit de lume, undeva într-o zonă protejată unde nu se face turism, dar iată că un paparazzo pitit îl fotografiază strângând gunoaie lăsate de alții. Când pozele devin publice, candidatul face scandal că i s-a încălcat dreptul la intimitate, la privacy, dar deși micul său scandal deranjează un pic, lumea e admirativă în fața gestului de a strânge mizeria lăsată de turiștii nepăsători care suntem. E limpede că acel candidat nu este o persoană convențională și că e gata să încalce micile regulamente și birocrația pentru binele comun. Până la urmă – un politician și un lider adevărat nu e un om ca toți ceilalți.

Văzând-o pe Dăncilă cum se prefăcea că acordă primul ajutor, mi-am zis atunci pe loc că e bun trucul ăsta, spre deosebire de nepăsătorul Klaus Iohannis, dar că n-ar trebui repetat prea des. Și, într-adevăr, Dăncilă n-a mai făcut-o (a pierdut, oricum), spre deosebire de ceea că făcea Lech Walesa în campaniile sale (câștigate), repetând peste tot același truc.

Walesa repară tot

Publicitarul francez Séguéla, care a inventat pentru Mitterrand în campanie „Forța liniștită”, povestește în memorii și cum sloganul poate fi făcut mai eficace prin teatru și mizanscene. Astfel, atunci când a fost angajat să coordoneze prima campanie electorală a lui Lech Walesa, în Polonia, Séguéla a mers cu electricianul sindicalist din oraș în oraș, iar la primul miting a fost plăcut surprins să vadă cum, în momentul în care s-a stricat microfonul și vocea lui Walesa nu se mai auzea, acesta a scos de undeva o șurubelniță și a reparat pe loc microfonul în uralele frenetice ale mulțimii seduse. Walesa repară tot.

Fostul președinte al Poloniei Lech Walesa pozând cu o cască Euromaidan în cadrul unei ceremonii din Gdansk
Fostul președinte al Poloniei Lech Walesa pozând cu o cască Euromaidan în cadrul unei ceremonii din Gdansk

Când, în aceeași zi, în următorul oraș, Walesa a refăcut sceneta cu microfonul stricat, Séguéla a avut mari probleme să-l convingă pe mustăciosul cu opt copii să nu folosească același truc de fiecare dată, precum plicticoșii care spun mereu aceeași glumă.

Arta sloganului perfect

Unele sloganuri sunt extrem de scurte și simple. „Yes, We Can” al lui Obama. Sau, la referendumul care l-a dat jos pe Pinochet, în Chile în 1988, campania publicitară s-a bazat pe un slogan total negativ: „NO!…” Un NU simplu, repetat pe toate tonurile, o campanie negativă bazică ce până la urma l-a dat jos pe dictator. Asta pentru că cei care au conceput campania bazată pe un simplu NO făcuseră o analiză abilă a unui context politic in care bătrânii votează conservator, iar tinerii nu votează din defetism, lipsa de convingeri si plictis depolitizat.

Sloganul cel mai eficace, rămâne însă cel perfect adaptat la persoană sau partid. Așa a fost cu ecologiștii belgieni în 1999, când sloganul lor de campanie electorală era (și au avut mari câștiguri în procente): „Când e verde – demarezi”.

Forța liniștită

Unul din sloganurile cele mai bine găsite vreodată a fost cel al lui François Mitterrand în 1981: „Forța liniștită” („La force tranquille”, slogan furat fără jenă in 1992 de Iliescu în România în prima lui campanie electorală). In fața „Forței liniștite” a lui Mitterrand, cei doi contracandidați, Giscard d’Estaing și Jacques Chirac, aveau sloganuri ridicole, plate și aproape identice: „Franța are nevoie de un președinte” pentru primul și „Președintele care ne trebuie” pentru al doilea. „Forța liniștită” i-a strivit pe amândoi. Era un slogan inventat chiar de acel publicitarul francez Séguéla, pe care l-am pomenit în istoria cu Walesa, amic cu Sarkozy și care l-a apărat pe bling-bling Sarko zicând că „cine nu are un Rolex la 50 de ani e un ratat”.

Sigur, e mai greu pentru candidații independenți, care își pot permite să surprindă în marginea convențiilor, sperând să adune ceva procente. Exemple sunt nenumărate, de la acel lord britanic care avea ca simplu mesaj electoral „Vote for Me!”, fără o promisiune, fără un angajament serios sau credibil, până la Partidul Internet din Ucraina, ai cărui membri au candidat la alegerile parlamentare deghizați în personaje din Războiul Stelelor.

Să ne amintim și savuroasa glumă din 2016, cu inexistentul Partid Liberal Muncitoresc din România, care ar fi avut ca slogan: „Vino în PLM”! să-ți faci un viitor. La starea de inteligență din politica românească, unii ar putea chiar lua în serios un asemenea îndemn.

E o întreagă artă în găsirea sloganului electoral perfect. O artă și o știință, un amestec de sociologie, politologie și cunoaștere a psihologiei maselor.

Trebuie să fie scurt, să fie percutant, să fie de neuitat. Nu e de mirare că în perioadă pre-electorală sunt angajați scriitori și publicitari, trebuie un pic din ambele, un slogan electoral ține de publicitate, dar și de poezie, de literatură. E ca titlul unui roman. A găsi titlul just al unui roman e uneori la fel de greu ca a-l scrie.

****

Campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 1 noiembrie a fost, în opinia multor analiști politici, una, în general, anemică, monotonă şi nu neapărat din cauza pandemiei. A fost, cu mici excepţii, „săracă” în sloganuri sonore şi care să-i implice pe cei cărora le sunt adresate, adică pe cetăţeni.

În goana după voturi, pretendenții la fotoliul prezidențial nu au ezit să facă promisiuni populiste şi chiar ireale, care depășesc prerogativele președintelui într-un stat unde forma de guvernare este parlamentară. Încercările concurenţilor de a da ton acestei campanii nu au fost prea multe. Candidații au evitat în mare parte să-şi arunce reciproc săgeți prea ascuțite, mai ales favoriții cursei care au boicotat dezbaterile electorale televizate, observă activistul civic Valeriu Paşa de la comunitatea WatchDog:

În turul doi vom avea dinamică mult mai mare, campania va fi mai animată

„Adevărata campanie electorală începe abia în turul doi şi va prinde mult mai multă dinamică. Asta a fost un gen de preselecție în care candidaţii, în special cei de bază au evitat să intre în polemici prea mari, să participe la dezbateri, adică au încercat să țină un ritm cât mai calm al campaniei electorale astfel încât să-şi păstreze șansele evidente de a trece în turul doi. Cei cu șanse mai mici au încercat să iasă în evidență, parțial le-a reușit. În turul doi vom avea dinamică mult mai mare, campania va fi mai animată.”

Printre cei care au încercat să iasă în evidență sunt, în opinia lui Valeriu Paşa, liderul Platformei DA Andrei Năstase şi cel al Partidului Nostru Renato Usatîi. Ultimul a avut cea mai neordinară campanie electorală fiind surprins, între altele, la volanul unui tractor spălând străzi în municipiul Bălţi, aducând la o dezbatere televizată o machetă a candidatului independent Igor Dodon sau încercând să saboteze o întrunire electorală a oponentului său.

Valeriu Paşa consideră că actuala campanie electorală are totuşi câteva elemente ce o diferențiază de celelalte:

„Premiera mare a acestei campanii este că se vorbeşte cu argumente, dovezi despre imixtiunea externă. acest lucră mă bucură pentru că este un fenomen care a existat dintotdeauna, dar nu s-a bucurat de atenţia publică. De data aceasta, prin aceste investigații jurnalistice am avut ocazia să vedem nemijlocit cum se întâmplă aceste lucruri. Al doilea element este fenomenul propagandei şi dezinformării. Sunt foarte multe conspirații, ştiri false, zvonuri, afirmaţii neverificate. Sunt mai multe decât în campaniile precedente, dar cu impact mult mai mic. Se pare că societatea a devenit mult mai rezistenţă la aceste dezinformări.”

Analistul politic Ion Tăbîrţă
Analistul politic Ion Tăbîrţă

Analistul politic Ion Tăbîrţă de la Institutul Viitorul nu împărățește opinia că actuala campanie a fost una anemică, deşi s-a mutat masiv pe online, inclusiv din cauza pandemiei:

Trebuie să luăm în calcul că acum sunt alte strategii de comunicare

„În linii mari candidații au fost activi, au fost vizibili, însă această vizibilitate a fost pe rețelele de socializare. Trebuie să luăm în calcul că acum sunt alte strategii de comunicare. Am văzut candidaţii activi şi în teritoriu. Ei nu prea au fost prezenţi la televiziuni, au ales alte strategii. Nu aş putea spune că această campanie a fost lipsită de prezență.”

În ultima săptămână de campanie cei opt pretindeți la fotoliu prezidențial şi-au intensificat activitățile de campanie, a constat misiunea Promo-LEX de observare a scrutinului. Numărul de activităţi electorale practic s-a dublat, au crescut însă şi încălcările admise de candidaţi, cum ar fi folosirea resurselor administrative sau implicarea bisericii în campanie.

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis

Mai mult

AntiNostalgia 2 – privind spre viitor

Radio Europa Liberă organizează al doilea sezon: din nou filme documentare, dezbateri și mulți invitați din țară și din străinătate pentru a discuta despre lecțiile trecutului ca șansă de a modela un viitor diferit. Un dialog între generații, la care toată lumea este binevenită

XS
SM
MD
LG