La început de an se fac tot felul de predicții. Ar trebui să fie mai bine, ne spunem noi, am suferit destul în pandemie, am acumulat suficientă experiență pentru a avea mai mult spor în 2022.
Și nu poți îngrădi speranța, cea care ne ține în viață și ne motivează să cutezăm, chiar dacă știm că pragul dintre ani e mai degrabă simbolic, frontiera nu este etanșă, iar emoțiile noastre exprimă o năzuință, nu o realitate. Deși, cine știe?...
„Obiectiv vorbind”, anul 2022 nu are cum să fie radical diferit de precedentul. Evoluțiile salutare, deznodămintele pozitive se pot produce în anumite circumstanțe pentru care va trebui de muncit foarte mult, oricum nu totul depinde de voința noastră. Intrăm în al treilea an de pandemie, dar măcar avem certitudinea că boala poate fi înfrântă printr-o imunizare în masă. Virusul e foarte inventiv, face noi mutații și efortul medical ar trebui însoțit de o mai intensă campanie de informare și educație. Or, deocamdată rezistența la vaccin, scepticismul, teoriile conspirației sunt prea puternice ca să ne facă să credem că vom reveni prea curând la normalitate.
Dar la care normalitate? Pandemia nu pare să ne fi adăugat mai multă înțelepciune, mai multă grijă față de semeni și față de mediul ambiant, nu ne-a adus mai multă pace și liniște sufletească, așa cum ne-am iluzionat în perioada primului lockdown că se va întâmpla. Dacă privim în jurul nostru, patimile distructive dau în clocot. Dorința de cucerire, de supunere a indivizilor și popoarelor e copleșitoare. Evul Mediu trăiește în plină postmodernitate.
Amenințând cu invadarea Ucrainei, Vladimir Putin își joacă cartea supraviețuirii regimului său, pentru că, altfel, de ce-ar face-o? Nu are destule teritorii, nu are imense resurse naturale? De ce ține în corzi o lume întreagă? De ce insistă pe o nouă Yalta, adică pe o altă împărțire a sferelor de influență, care să facă imposibilă aderarea fostelor republici sovietice la Uniunea Europeană și la NATO? De ce le refuză libertatea alegerii?... Sunt întrebări retorice, dar ele trebuie puse. În pornirea sa revanșardă, Rusia folosește cu cinism șantajul energetic – a se vedea creșterea prețurilor la gaze din ultimele zile pe piața europeană. Campania de dezinformare, trolling-ul, fakenews-urile, discreditarea, operațiunile speciale de corupere a unor politicieni sau oameni de presă din străinătate vor completa și în 2022 „războiul hibrid” al Moscovei împotriva Occidentului.
Pentru 12 ianuarie a.c. au fost anunțate discuții între Statele Unite, NATO, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte, și deocamdată e greu de spus cu ce se vor solda ele. La cel fel de compromis pot ajunge cele două tabere, dacă valorile, concepțiile, principiile lor sunt flagrant divergente?
Republica Moldova are toate motivele să aștepte cu îngrijorare discuțiile ce vor urma, pentru că în chestiune este și destinul ei, visul ei de libertate și modernizare. Moldova resimte în chip direct presiunile Rusiei, care s-a trezit, subit, că vrea negocieri asupra statutului Transnistriei. Nu este exclus ca insistența Moscovei să sporească în contextul actualei confruntări geopolitice din regiune. De aceea înțelept este ca Moldova să nu se lase atrasă în capcana unor negocieri după regulile și gustul rușilor, să nu intre pe un teren complet defavorabil, având ca fundal exercițiile de tragere ale soldaților ruși din GOTR și ale milițiilor separatiste.
Pe plan intern, în Republica Moldova se va acutiza rezistența structurilor „statului captiv” în fața reformelor inițiate de actuala guvernare. Este secvența noastră, autohtonă, din același „film” al confruntării dintre Estul despotic și Lumea liberă, occidentală. În zona reformelor în justiție e nevoie de mai multă fermitate, întrucât alți factori, cum sunt scumpirile la produse și servicii, induse de criza energetică, sapă la temelia actualei puteri.
Tabăra de stânga, pro-rusă, dă semne de regrupare și pare să-și fi găsit în persoana primarului Ion Ceban un nou lider, mai adaptat realităților, după degringolada lui Dodon și a PSRM. Fostul premier Ion Sturza anunța recent într-o postare pe Facebook despre strategia „exilatului” Platon, care caută să înjghebe o opoziție împotriva președintei Maia Sandu și PAS, un război în care ar putea să reapară în prim-plan Natalia Morari, fosta jurnalistă anticorupție, refugiată la Londra pentru a fi, cum a scris presa, „alături de tatăl copilului ei”. În acest punct lupta politică din Republica Moldova tinde să capete accente de thriller.
Inamicii reformei și orientării proeuropene vor mobiliza toate resursele – bani murdari din offshore-uri, materiale compromițătoare, mărturii false. Va fi speculată orice decizie a guvernării cu potențial inflamator. O face, neobosit, fugarul Shor, care deplânge „genocidul social” pe care l-ar fi provocat actuala putere mărind vârsta de pensionare, după ce coaliția Dodon-Shor-Plahotniuc din fostul parlament a decis în noaptea de 16 decembrie 2020 să o reducă. O manevră populistă cu țintă electorală.
Diversiunea constă în ocultarea realității
Ieșirea lui Shor e un exemplu tipic de dezinformare și manipulare, menită să stârnească nemulțumiri, emoții, și să facă uitate isprăvile penale ale celor care nu mai pot de grija moldovenilor, după ce nu s-au sfiit să-i jefuiască. Diversiunea constă în ocultarea realității. Ești îndemnat să ignori faptul că numărul persoanelor care contribuie la fondul de pensii în Republica Moldova este în continuă diminuare și există riscul ca în câțiva ani să nu mai aibă cine să cotizeze. Or, fondul de pensii depinde de starea economiei. Nu poți avea dezvoltare economică, inclusiv investiții străine, noi locuri de muncă, fără a redresa actul de justiție, fără a combate corupția din instituțiile și întreprinderile de stat. Aceste măsuri pot încetini exodul oamenilor care au capacitatea să contribuie la fondul social în Republica Moldova și, într-un viitor mai bun, vor crea premise pentru o scădere justificată a vârstei de pensionare.
Sunt aspecte interconectate ce trebuie explicate cu răbdare, competență și perseverență. Sper ca în 2022 guvernanții să-și îmbunătățească radical prestația în domeniul comunicării publice și atunci va crește și sprijinul popular pentru reforme.
