Evenimentul principal al weekendului a fost, desigur, încoronarea regelui Charles, povestită, decriptată și comentată în detaliu de presa de pe întreaga planetă (cu o audiență globală de 4 miliarde, cum estimează, în Italia, La Repubblica).
Sigur, presa britanică, până și cea de stânga, precum The Guardian și The Observer, a scris în general pe un ton reverențios, chiar dacă în The Observer comentariul principal califică ceremonia drept “comică dar și magnifică” (ludicrous but also magnificent).
Pe continent, mai ales — cum ne puteam aștepta — în Franța și Italia, presa a putut ironiza pe marginea felului principal de duminică, pentru un Big Lunch regal și popular, fel de mâncare ales personal de regele Charles și de Camilla: o quiche cu spanac, ceva vegetarian, găsit de mulți cumplit de banal. Unii, precum incorigibili francezi, au scris ironic: “o biată turtă”.
Libération (care oferă un întreg dosar despre încoronare) găsește că nu e nimic acolo care să-i schimbe opinia despre bucătăria britanică,
Scrie Libération: «Britanicii adoră rețetele cele mai puțin plauzibile. Puiul cu curry Queen Elizabeth (Coronation Chicken), servit la încoronarea din 1953, a sfidat orice logică, devenind un triumf absolut. Creat de bucătarul unei școli franceze de bucătărie din Londra, era un pui rece cu cremă de curry servit cu o salată de legume crude (un clasic în departamentul de delicatese, costă 2,65 lire, 3 euro tăvița la magazinul Marks & Spencer). Varianta de casă, de culoare galben strălucitor, amestecă maioneză, frișcă, mirodenii, stafide și – ca fantezie complet inutilă – mango. Cum zic englezii: «Bonne a-petite!»
Agenți care nu mai sunt foarte secreți
Săptămânalul francez Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă, are în ultimul său număr un întreg dosar despre revenirea serviciilor secrete.
În acest număr special, revista se contrează pe revenirea spionilor în Europa în urma războiului din Ucraina. De la Stockholm la Lisabona, trecând prin Oslo, Berlin și Praga, arestările și expulzările diplomaților ruși (și ale colegilor lor occidentali ca represalii din partea Moscovei) sunt tot mai numeroase. Un fenomen care va dura, potrivit presei europene.
În aprilie, Norvegia a expulzat 15 "diplomați", altfel zis jumătate din personalul diplomatic rusesc din Oslo. Un record care reflectă o tendință cât se poate de reală: spionii revin, și nu doar pe internet.
Jurnalistul și politologul Michael Jonsson evoca recent în Politico anii 2020 ca fiind „deceniul spionajului” pe vechiul continent, comparând situația cu ce a fost în anii 1980 în SUA. La fel scrie și un articol din Politiken, care deschide dosarul de săptămâna aceasta din Courrier International.
Politiken citează pe larg articolul expertului suedez menționat mai sus. În anii 1980, în Statele Unite erau revelate în medie șapte până la opt condamnări pe an pentru spionaj. Unele cazuri majore au marcat în mod deosebit: Jonathan Pollard, Aldrich Ames... Trei decenii mai târziu, în Europa, 42 de persoane au fost condamnate pentru spionaj între 2010 și 2021 (dintre care 37 pentru spionaj în folosul Rusiei), precizează Michael Jonsson. Față de una sau două condamnări în urmă cu zece ani. Comparația vorbește de la sine.
În Suedia, recent, scrie cotidianul danez Politiken, „un cuplu de ruși a fost ținta unei arestări spectaculoase, suspectat că ar fi o celulă sub acoperire, aproape ca în serialul The Americans”.
Candidatura Suediei la NATO a întărit paranoia Moscovei, consideră Politiken, care citează raportul anual al Säpo. „Acțiunile regimului rus sunt imprevizibile, iar acesta nu ezită să-și asume mari riscuri”, mai ales în recrutarea agenților, detaliază raportul: „Agresiunea împotriva Ucrainei a dus la nevoia crescută a Rusiei de tehnologii pentru a-și menține capacitatea militară”.
Mai la sud, Portugalia a devenit, de asemenea, un teren favorit pentru serviciile secrete iraniene, chineze și ruse. Asta ne arată o investigație fascinantă a săptămânalului Expresso. Deja în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Lisabona „era epicentrul spionilor din întreaga lume”, amintește revista portugheză. Istoria pare să se repete.
În Germania e o cu totul altă poveste. Și rezumatul pare scos dintr-un un roman foarte prost. BND, serviciul federal de informații, s-a făcut cu totul de râs în lumea spionajului. În cauză, orbirea sa față de invazia Ucrainei, dar mai ales scandalul în care a fost implicat unul dintre agenții săi, care era de fapt cârtița serviciilor rusești. „Vicecancelarul federal, Robert Habeck, a aflat abia în seara zilei de 23 februarie 2022 dintr-un dosar de informații american – și nu german – că războiul va izbucni peste noapte”, dezvăluie Der Spiegel într-un articol care batjocorește BND.
Pe deasupra, șeful BND se afla la Kiev în acea faimoasă zi de 23 februarie, adaugă săptămânalul. „Ceea ce, evident, el nu anticipat a fost că războiul avea să izbucnească în mijlocul vizitei sale. […] Bruno Kahl a plecat a doua zi cu un convoi de mașini și curând s-a trezit blocat în coloana de refugiați. I-au trebuit treizeci și șase de ore ca să ajungă în siguranță de cealaltă parte a graniței poloneze.” Când spionajul se transformă în uriașă dezamăgire...
Atentat în Rusia: Zahar Prilepin în „stare gravă”
Pentru a rămâne în domeniul spionilor: agenția rusă Interfax, citând surse medicale, anunță că scriitorul Zahar Prilepin rămâne într-o “stare gravă”, deși între timp el a publicat totuși un mesaj pe canalul său Telegraf.
Scriitorul rus, susținător înfocat al ofensivei militare din Ucraina, a fost grav rănit sâmbătă, 6 mai, în explozia mașinii sale în apropiere de Nijni Novgorod, la cca 400 km de Moscova.
Acțiune revendicată de formațiunile partizane ale tătarilor ucraineni din Crimeea, dar pentru care Kremlinul acuză Washingtonul și NATO că ar fi instigatorii.
Scriitorul în vârstă de 47 de ani, evacuat rapid cu elicopterul, a fost „pus în comă artificială după operație”, dar viața lui nu ar fi în pericol, relatează El País. Șoferul lui, în schimb, a mort în atentat.
„Autoritățile ruse anunță că au arestat deja un suspect care ar fi mărturisit atacul și pretinde că lucrează pentru serviciile secrete ucrainene”, informează sceptic Wall Street Journal.
Ministerul rus de Externe s-a grăbit să acuze Kievul și aliații săi. „Responsabilitatea pentru aceasta și alte acte teroriste nu revine numai autorităților ucrainene, ci și sponsorilor lor occidentali, în primul rând Statele Unite”, acuză ministerul, citat de agenția Tass.
„Romancier extrem de talentat”
„De la începutul invaziei Ucrainei, cel puțin două figuri publice care sprijineau războiul au murit în atacuri separate”, amintește El País. În urmă cu o lună, „un dispozitiv exploziv l-a ucis pe bloggerul paramilitar separatist Vladen Tatarski [numele real Maxim Fomin] într-o cafenea din Sankt Petersburg”, în timp ce în august 2022, jurnalista Daria Dughina, fiica ideologului pro-Kremlin Aleksandr Dughin, a murit în explozia mașinii sale.”
O serie de atacuri pe solul rus „care provoacă îngrijorare, în timp ce [Rusia] se pregătește pentru cea mai importantă sărbătoare militară a țării”, notează New York Times.
Zahar Prilepin, care „promovează de mult o politică externă imperialistă”, este „o figură polemică – un romancier extrem de talentat, lăudat pentru stilul său, dar și un naționalist înflăcărat care se laudă cu experiența sa de luptă în estul Ucrainei”, scrie același New York Times.
De altfel, acest veteran al războaielor din Cecenia „a luat parte și la luptele din estul Ucrainei din 2014, unde a condus un batalion de voluntari, alături de separatiști pro-ruși”, adaugă Washington Post. Un batalion cu care se laudă, în scrierile sale, „că a ucis mai mulți ucraineni decât oricine altcineva”, notează Corriere della Sera.
Fost militant de opoziție
Astăzi, sub sancțiunile europene pentru sprijinul său pentru regimul lui Putin, Zahar Prilepin nu a fost întotdeauna pro-Kremlin: a militat în special o perioadă în opoziție, în cadrul partidului național-bolșevic.
Site-ul independent rust Meduza mai spune și că pe deasupra scriitorul „avea intenția să candideze la alegerile prezidențiale din Rusia din 2024”, și că în august 2022 „a deschis mai multe birouri de campanie în toată Rusia și în teritoriile ucrainene Herson și Harkov, ocupate de Rusia”. Potrivit site-ului, „anturajul lui Putin nu vede cu un ochi foarte bun aceste ambiții prezidențiale”.
"Sono ancora qui per voi”
“Sunt încă aici pentru voi”: și politica italiană e plină de suspans. Din spitalul de unde se reface, Silvio Berlusconi nu vrea să părăsească președinția formațiunii Forza Italia.
Cum o scrie cu ceva amuzament La Repubblica, Berlusconi, printr-un video în care își difuzează mesajul, blochează succesiunea în fruntea partidului a fostului comisar european Antonio Tajani. La mitingul Forza Italia a fost difuzat un mesaj de 21 de minute al lui Berlusconi, internat în spital și care nu menționează niciun nume ca posibil succesor. „Sunt gata să reiau bătălia”, anunță el… iar partidul rămâne deocamdată fără moștenitor.
If it’s Wednesday, it’s Romania
Același săptămânal francez Courrier International mai are și un articol tradus din foarte britanicul The Guardian despre condițiile în care a avut loc în România turnajul serialului Netflix Wednesday.
De atunci, de când au apărut online ghiduri cu locurile în care s-a filmat, fanii se îngrămădesc să vadă clădirile care figurează în serial. Un nou sezon Wednesday este confirmat, dar se pare că se va filma în altă parte, deoarece umblă zvonul că partenerii români ar fi escrocat echipa de turnare, cerând de pildă prețuri uriașe pentru închirierea camerelor și a echipamentului.
Budapest Reporter a scris astfel că Tim Burton și producatorii filmului „Wednesday” au fost nevoiți să închirieze camere pentru 3.000 de dolari, când în mod normal ele sunt închiriate cu 300 de dolari pe unitate.
Dar chiar și dacă nu se va filma acolo, Buftea nu are de gând să demonteze platourile pe care s-a filmat, iar fanii continuă să vină, așa încât turismul românesc va continua să beneficieze de șarmul gotic al primului sezon din Wednesday.
