Inițiativa legislativă a guvernului survine la două luni de la explozia prețurilor la carburanți cauzată de războiul din Orientul Mijlociu, care a afectat mai ales sectorul transporturilor și cel agricol, existând temeri privind alte scumpiri în lanț.
„Evoluțiile geopolitice recente, inclusiv tensiunile din Orientul Mijlociu, au arătat încă o dată cât de fragilă poate fi stabilitatea piețelor internaționale de energie și a lanțurilor de aprovizionare cu produse petroliere”, a spus ministrul Energiei, Dorin Junghietu, vorbindu-le jurnaliștilor după ședința de guvern.
El a mai explicat că, prin înființarea stocurilor de urgență, Republica Moldova vrea să-și asigure „un instrument” prin care ar amortiza impactul unor „șocuri externe”, dar se aliniază în același timp și legislației Uniunii Europene.
Măsură întârziată
R. Moldova depinde în proporție de 99% de importurile de produse petroliere. De la sfârșitul lunii februarie, când SUA și Israelul au atacat Iranul, care a răspuns închizând Strâmtoarea Ormuz pe unde avea loc 20% din comerțul mondial cu combustibil, benzina și motorina s-au scumpit în R. Moldova cu aproximativ o treime, ajungând pe 20 mai la 31,09 lei litrul de benzină și de 29,05 lei litrul de motorină.
Majoritatea țărilor UE lovite și ele de scumpiri au aplicat diferite compensanții mai ales prin reduceri de accize și taxe. Guvernul moldovean a respins introducerea unor măsuri generalizate de compensare a carburanților pentru populație, dar a adoptat măsuri țintite, inclusiv compensarea accizei la motorină pentru fermieri, pentru lunile martie - mai.
Jurnalistul economic Ion Preașcă, redactor-șef al portalului Mold-street.com, spune că înființarea stocurilor de urgență este grăbită de criza actuală de pe piața petrolieră, „întârzierea” fiind de câteva decenii.
„Autoritățile nu au găsit niciodată bani și am tot mers din criză în criză, cu aplicarea unor măsuri de urgență în fiecare caz”, spune Preașcă.
Cum urmează a fi create stocurile de urgență
Proiectul de lege aprobat de guvern, care urmează a fi transmis în Parlament pentru dezbateri și aprobare prevede că stocurile de urgență vor fi constituite de o nouă instituție publică, Entitatea Centrală de Stocare (ECS), și de importatorii de produse petroliere. Altfel spus, va fi pus în aplicare un model „hibrid de stocare” [50:50]: jumătate din stoc fiind format de sectorul public, iar cealaltă de sectorul privat.
Sub forma unui consiliul de șase-zece persoane, ECS va fi responsabilă de partea publică a stocului, sub monitorizarea Ministerului Energiei, după un model existent deja în mai multe țări ale UE, inclusiv România, Polonia sau Finlanda.
Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) va fi responsabilă de monitorizarea cantității și calității stocurilor de urgență deținute de importatorii de produse petroliere.
Obligațiile individuale de stocare ale ECS și ale importatorilor vor fi calculate și stabilite de Ministerul Energiei, în baza rapoartelor lunare ale importatorilor de produse petroliere. Obligația de stocare, spune proiectul de lege, va fi proporțională cu cantitatea de carburant adusă de către fiecare importator în anul calendaristic precedent.
„Până în 2034, urmează să fie constituite stocuri echivalente cu 61 de zile de consum sau 90 de zile de importuri, așa cum prevăd directivele europene [...]”, a spus ministrul Junghietu, adăugând că legea va „deschide calea și pentru investițiile în capacități de stocare și dezvoltarea logisticii, ceea ce poate asigura, în timp, siguranță și predictibilitate”.
Inițiativa legislativă mai prevede că cel puțin jumătate din stocurile de urgență vor fi amplasate pe teritoriul R. Moldova, iar restul – în depozite de peste hotare.
Soluția propusă acum prin formarea unui parteneriat public-privat pare pentru Preașcă una optimă, chiar dacă și în acest caz există anumite riscuri.
Cât va costa sistemul și cine va suporta cheltuielile
Răspunsul scurt este consumatorii sau, în cuvintele guvernului, cei care vor finanța constituirea și menținerea stocurilor de urgență vor fi „cetățenii și economia”.
Calculele guvernului sugerează că înființarea și menținerea stocurilor de urgență va costa, numai în anii 2026-2030, 528 de milioane de lei, iar partea cea mai mare a cheltuielilor va trebui făcută într-o perioadă inițială.
Cheltuielile vor fi acoperite printr-un așa numitul „aport” care va fi inclus în prețul cu amănuntul al carburanților. Din 2034, când stocurile de urgență vor atinge nivelul deplin, „aportul” ar trebui să se stabilizeze, acoperind doar cheltuielile de menținere.
Toate aceste calcule se bazează pe un consum anual al R. Moldova de 1,1 miliarde de litri de benzină, motorină și gaz petrolier lichefiat (GPL).
Și-a făcut Republica Moldova rezerve și până acum?
Da, dar nu în mod sistematic și atât de bine reglementat. Criza din Orientul Mijlociu a dat la iveală în luna martie că, în depozitele naționale și în stațiile de alimentare, existau cantități de carburanți care pot acoperi aproximativ 23 de zile de consum pentru benzină, 13 zile pentru motorină și 24 de zile pentru GPL.
În Portul Internațional Liber Giurgiulești existau alte stocuri echivalente cu 16 zile de consum pentru benzină și 5 zile pentru motorină.
Stocurile comerciale de carburanți nu vor cădea sub incidența viitoarei legi și vor putea fi făcute în continuare, separat.
Produsele petroliere reprezintă peste 30% din mixul energetic al R. Moldova. Sectorul transporturilor este cel mai mare consumator de carburanți (74%), urmat de sectorul agricol cu aproximativ 11% și sectorul rezidențial – cu circa 6%.
Pe piața produselor petroliere de pe malul drept al Nistrului, există 44 de deținători de licențe pentru importul și vânzarea angro de benzină și motorină și 17 deținători de licențe pentru importul și vânzarea angro de GPL.
Produsele petroliere sunt importate în R. Moldova preponderent cu cisternele rutiere direct la stațiile de alimentare, astfel încât importatorii nu dispun acum de capacități mari de stocare.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
