Linkuri accesibilitate

Sub seceră și ciocan:Tipologia comunismului sovietic (I)


Moldova - Secera și ciocanul pe primăria orașului Chișinău (28 iunie 1940, ora 15:50).

Extinderea influenței sovietice asupra Europei Centrale și de Sud-Est după cel de-al Doilea Război Mondial a dus la reconfigurarea spațiului românesc, prin instaurarea regimului comunist. Dincolo de această paradigmă generală, aplicată totuși nuanțat spațiului de referință, spre deosebire de alte state și popoare din regiune, românii, la fel ca și germanii, vor fi scindați în două entități „statale” - Republica Populară/Socialistă România și RSS Moldovenească. Ambele, deși animate de un trecut istoric comun și supuse regimului totalitar sovietic, au trăit experiențe istorice diferite sub comunism. Acest trecut paralel impunea de mult timp o analiză istorică comparată, care va contribui la o mai bună înțelegere a realităților actuale.

Blogul Comunismul în Oglindă, inițiat de Radio Europa Liberă, repune în dialog cele două maluri de Prut, printr-o analiză detaliată a momentelor-cheie din istoria comunismului românesc din România Socialistă și R(A)SSM, care rămân în mare parte controversate și necunoscute pentru populația din România și Republica Moldova, generând în continuare percepții diferențiate, neînțelegeri și necunoașteri reciproce. Vom puncta și explica, prin urmare, cele mai importante date de referință, vom cunoaște evenimentele-cheie, eroii și anti-eroii, toate construite și deconstruite prin accesul larg la arhivele comuniste din România și Republica Moldova. În cazul din urmă, este vorba de fondurile depozitelor speciale ale Serviciului de Informație și Securitate (Arhivele KGB), ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi unele fonduri ale Arhivei Organizațiilor Social-Politice din R. Moldova (arhiva fostului CC al PCM), ale Arhivei Naţionale şi Procuraturii Generale, pe care am avut posibilitate să le explorez în calitate de membru al Comisiei Prezidențiale pentru condamnarea comunismului, instituită în 2010.

Comunismul a venit asupra românilor în trei valuri succesive, care involuntar ne transferă într-o epocă anterioară, atunci când Imperiul Rus, începând cu sfârșitul secolului XVIII, și-a extins influența asupra regiunii: întâi până la Nistru, apoi până la Prut și în definitiv asupra întreg spațiului românesc. Teritoriul actual al Republicii Moldova a cunoscut efectele regimului totalitar comunist în două dimensiuni diferite, dar marcate de o linie de continuitate. Acest fapt determină o atitudine neomogenă față de comunismul sovietic în acest spațiu. Regiunea din stânga râului Nistru, cunoscută ca Transnistria (varianta rusă „Pridnestrovie”), a fost terenul experiențelor și experimentelor comunismului sovietic încă din anii 1917 - 1918. Haosul Revoluţiei ruse şi a războiului civil a făcut ca populaţia acestui teritoriu să fie expusă mai multor invazii succesive ale bolşevicilor, albgardiştilor, cazacilor sau diferitelor bande paramilitare, care au generat numeroase atrocități, cu impact de lungă durată asupra memoriei colective locale. Până la momentul când regimul sovietic a intrat într-o fază de „stabilizare” (1922-1924), acest teritoriul a fost folosit de multe ori de statul sovietic pentru organizarea unor incursiuni şi intervenţii în vederea destabilizării administraţiei româneşti în Basarabia, aşa cum a fost cazul de la Hotin (1919), Tighina (1919) sau Tatarbunar (1924).

Stema RASS Moldovenească.
Stema RASS Moldovenească.

La 12 octombrie 1924, statul sovietic a dispus crearea pe teritoriul Ucrainei Sovietice a unei Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RASSM), care şi-a continuat existenţa până la 2 august 1940. Din această simulație identitară se va naște ulterior separatismul transnistrean la sfârșitul anilor 1980.

Cea de-a doua dimensiune a regimului totalitar sovietic a fost generată de politica imperială a URSS în contextul anilor 1939-1941 şi ulterior 1944-1991. În rezultatul pactului Molotov-Ribbentrop, semnat de Germania nazistă şi URSS la 23 august 1939, trupele sovietice au anexat la 26-28 iunie 1940 Basarabia şi nordul Bucovinei de la România, iar la 2 august 1940, la pretinsa „iniţiativă” a majorităţii clasei muncitoare a regiunii a fost creată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Propriu-zis RSS Moldovenească a fost rezultatul unei cuplări teritoriale dintre Basarabia şi RASS Moldovenească, ambele sensibil reduse în integritate.

Stema și drapelul RSS Moldovenească.
Stema și drapelul RSS Moldovenească.

Din acest punct de vedere putem conchide că atunci când judecăm istoria recentă a Republicii Moldova, trebuie să avem în vedere că natura şi forma construcției sale identitare în perioda post-sovietică, reiese din locul său, real sau imaginar, pe care l-a avut în cadrul Uniunii Sovietice. De fapt, Republica Moldova este o societate creată de Uniunea Sovietică, iar formele erei sovietice constituie unul din pilonii importanți pe care statul moldovenesc își construiește identitate politică şi etnică, iar elementul central al acestei construcții artificiale a fost „moldovenismul” sovietic.

Ca orice imperiu mitocratic, Uniunea Sovietică, dar și statele satelit pe care le-a influențat, a stabilit „decretual” o paradigmă impusă ca o piatră de hotar în istorie – învățătura lui Marx (amplificată şi ajustată la anumite circumstanțe de „discipolii” săi de la Lenin şi Stalin la Mao Zedong, dar și de diferitele variațiuni „castriste”, „polpotiste”, „titoiste” sau „ceaușiste”). Învățăturii marxist-leniniste i s-a atribuit în consecință rolul soteriologic unic şi total în istorie, aşa încât filosofia generală, ontologia, etica, logica, psihologia, sociologia, teoria artei, orice demers gnoseologic şi epistemologic, fenomenologia religioasă, cercetarea mitologiei, ştiinţele teoretice şi chiar istoria au început a fi studiate prin optica celor două etape stabilite cronologic - înainte şi după Marx și Lenin.

Marxism – leninismul a izbutit până la un punct să infuzeze în conştiinţa publică un simulacru de aură sacrală ce avea menirea legitimării afective a acestei ideologii. Aceasta a impus o mitologie sovietică, care la rândul său a generat propriile sale „ritualuri sacre”, trei dintre care au fost fundamentale: mitul „Marii Revoluții Socialiste din Octombrie”, mitul „Marelui Conducător Lenin” și mitul „Marelui Război pentru Apărarea Patriei”. Mitologia sovietică a izbutit să se consolideze atât prin ipocrizia falşilor istoriografi şi poeţi de curte şi prin propagandă partizană, mai mult sau mai puţin abil întocmită, cât şi prin legitimarea acestor mituri de către adversari. Spre exemplu, mitul „Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie” a persistat prin informarea tendenţioasă şi prin educaţia pervertită a câtorva generaţii, dar mai ales prin inapetența de a cerceta sursele, care i-a acaparat aproape deopotrivă pe operatori, pe victime şi pe inamici, inclusiv după dispariția statului sovietic. Chiar dacă, bine se știe, aceasta a fost o pseudo-revoluţie, condusă de o clică de aventurieri, maniaci şi ucigaşi profesionişti şi consolidată în urma unei vaste acţiuni teroriste amplificate într-un război civil.

Fiecare stat comunist din Europa de Est și-a dezvoltat propria versiune a comunismului, iar fiecare republică sovietică a adaptat marxism-leninismul la propria istorie, creând un panteon al miturilor și sărbătorilor „sacrale”.

Harta politico-administrativă a RSSM în perioada comunistă.
Harta politico-administrativă a RSSM în perioada comunistă.

Cu referință la RSS Moldovenească putem puncta câteva dintre cele mai relevante, pentru ca ulterior, într-un context apropriat, să le putem explica plenar: 1. Mitologizarea anului 1812, care s-a făcut prin deformarea naturii războaielor ruso-turce și pedalarea conceputului de „misiune eliberatoare” a Rusiei, dar și prin accentuarea importanței „progresive a alipirii Basarabiei la Rusia”; 2. Demonizarea Unirii de la 1918 și a segmentului istoric interbelic; prin contestarea drepturilor istorice și a legalității acestui act; prin blamarea administrației românești și vehicularea lozincii „luptei împotriva ocupanților români”, care urma să servească drept argumente pentru „eliberarea” Basarabiei în 1940/1944;

3. Articularea mitului privind soluționarea „pașnică” a problemei Basarabiei în 1940, iar în paralel dezvoltarea mitului privind „încheierea procesului de unificare a națiunii moldovenești”, prin cuplarea Basarabiei cu RASSM la 2 august 1940; 4. Mitul Zilei de 9 mai și developarea contribuției „poporului moldovenesc” la victoria asupra fascismului; 5. Inventarea mitului „înfloririi” Moldovei Sovietice în familia popoarelor frățești, pretinsele realizări grandioase ale „poporului moldovenesc” în anii puterii sovietice, etc.

La acest simulacru de sacralitate, care nu putea fi supus contestării, s-au adăugat alte două mituri formative ale RSS Moldovenești. Primul se referă la legătura istorică a moldovenilor cu slavii și prevalarea acestora în etnogeneza și evoluția lor. Cu alte cuvinte, RSS Moldovenească a fost predispusă spre plămădire în varianta sovietică tocmai pentru că avea o predispoziție istorică spre lumea slavă, față de care acest spațiu a fost atras din cele mai vechi timpuri. Cel de-al doilea este legat de interpretarea speculativă a identității sale regionale „moldovenești”, modelată istoric într-un context în care noțiunea de identitate etnică, regională și religioasă era intercalată, difuză și lăsa loc multiplelor interpretări, la care, de fapt, au recurs constructorii sovietici ai RSSM.

Convențional, partea Blogului dedicată comunismului din RSSM va fi structurată în trei mari blocuri de cercetare: a. primul legat de tipologia comunismului sovietic, care se va referi parțial și la istoria URSS; b. cel de-al doilea dedicat istoriei RASS Moldovenești (1924-1940), primul simulacru de comunism în spațiul de referință; c. al treilea și cel mai important va aborda istoria comunismului din RSS Moldovenească între 1940-1941 și 1944-1989. Blogurile vor compartimentate tematic și raportate atât la contextul general, sovietic, cât și la cel local, „moldovenesc”, printre cele mai relevante fiind aspectele legate de represiune și rezistență în comunism; deportările și foametea; transformările sociale și economice; teoriile și practica de construcție identitară; ideologia și propaganda; rusificarea, sovietizarea și deznaționalizarea; cenzura, educația și cultura; religia, sportul, etc.

România după 1940.
România după 1940.

De la Ţara Moldovei la Basarabia, apoi la RASSM și RSSM, teritoriul actual al Republici Moldova a fost de-a lungul secolelor spațiul intercalării diverselor proiecte imperial/statale concurente - ruse, românești şi sovietice. Variile sale experienţe istorice au fost manipulate, folosite, exploatate, accentuate, contopite sau subdivizate, corelate la o populaţie preexistentă, legată de endogamie preferenţială și impusă să coabiteze cu alte popoare venite sau aduse aici în diferite perioade istorice.

Doar Uniunea Sovietică, însă, a creat pentru românii de peste Prut și Nistru, ceea ce Ronald G. Suny a arătat şi în cazul altor specimente sovietice de acest gen, o „naţiune teritorială” cu propriul său aparat de stat şi elite conducătoare, o limbă „moldovenească” distinctă, având simbolurile unui stat suveran, cu drapel şi stemă, chiar dacă fără suveranitate reală sau drept de expresie politică. Din această perspectivă, imaginarul românesc din acest spațiu a căpătat contur geografic, politic și social diferențiat, îmbrăcând uniformă sovietică. Sperăm, prin scrierile și reflecțiile noastre, să putem deconstrui acest testament sovietic, „dezbrăcând” Republica Moldova de balastul istoric, care-i complică accederea în spațiul de civilizație euro-atlantic.

Vezi comentarii (1)

Despre blogul: Comunismul în oglindă

Istoria paralelă a R(A)SS Moldovenești și României Populare/Socialiste văzută de istoricii Octavian Țîcu de la Chișinău și Dorin Dobrincu de la Iași.

Instaurarea treptată a comunismului în spațiul sud-est european în timpul și după al Doilea Război Mondial a dus la crearea și reconfigurarea a două entități românești, Republica Populară/Socialistă România și RSS Moldovenească/RASS Moldovenească. În pofida unui trecut istoric care de multe ori a coincis și a unui experiment social comun, în perioada comunistă cele două entități au avut evoluțiile politice, sociale și economice diferite, deși – din nou – de multe ori asemănătoare. Au evoluat în paralel, într-un spațiu ideologic comun. Acest trecut diferit și totuși asemănător impune și o analiză istorică comparată a celor două spații românești, care va contribui la o mai bună înțelegere istorică a trecutului recent.

Este ce-și propun să facă istoricii Dorin Dobrincu de la Iași și Octavian Țîcu de la Chișinău în noul blog „paralel”, care continuă prima lor colaborare de succes la Radio Europa Liberă „1918 -2018: o istorie necunoscută a Centenarului”

Octavian Țîcu, Cercetator-Coordonator la Academia de Stiinte a Moldovei, Conferenţiar Universitar (ULIM), parlamentar independent, președintele Partidului Unității Naționale.

Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași, din 1995. Între aprilie 2007-decembrie 2009: coordonator al Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Notă: opiniile exprimate în acest blog nu coincid, neapărat, cu cele ale Europei Libere.

XS
SM
MD
LG