Serviciile secrete militare ale SUA au publicat raportul „Forța militară rusească”. „Autoritățile de la Moscova, fără îndoială, privesc SUA și partenerii din NATO ca fiind principala amenințare pentru securitatea rusească, pentru ambițiile ei geopolitice și, cel mai important, pentru menținerea lor la putere la Kremlin”, subliniază instituția militară americană.
„Kremlinul a luat un șir de măsuri pentru a neutraliza opoziția politică, adoptând legi represive extrem de dure pentru a demotiva oamenii să participe la proteste politice și a implanta autocenzura. Acesta a restructurat de asemenea forțele de securitate internă pentru a crea o administrație mai loială puterii și care să răspundă cu mai multă ușurință ordinilor. Rusia menține forțe de securitate care nu sunt subordonate Ministerului Apărării pentru a gestiona chestiuni de securitate internă, precum și funcții polițienești. Cu toate acestea Kremlinul se pare că va continua să se confrunte cu provocări la adresa monopolului său asupra puterii din partea activiștilor din opoziție și a celor anticorupție, sau care se vor manifesta sub forma unor greve și dezordini în masă, precum și cu amenințarea terorismului venind din zona regiunii rusești a Caucazului de Nord”, se spune în raport.
Raportul scoate la suprafață multe nuanțe ale mentalității militarilor ruși și ale sarcinilor pe care le pune Kremlinul în fața acestora. Analistul militar Alexandr Golț, intervievat de colega noastră de la Radio Svoboda, Irina Lagunina, semnalează și unele informații noi care pot fi găsite în document:
Alexandr Golț: „Raportul povestește foarte interesant despre sistemele de comunicații subterane de sub Moscova și despre faptul că centrul principal de comandă se află sub clădirea Universității de stat din Moscova – este un aspect curios.
Alte aspecte sunt mai mult sau mai puțin cunoscute. Este foarte accentuat faptul - și este primul document american care vorbește deschis despre asta – că Rusia încearcă să manipuleze spațiul informațional pentru a atinge anumite scopuri militare. Pentru prima dată la nivelul unui document oficial se vorbește despre faptul că operațiunile informaționale, ceea ce se numește operațiuni psihologice, au devenit parte obligatorie a acțiunilor militare pe care le poartă Rusia.
Concluzia principală ține de faptul că în urma reformelor din ultimii ani forțele armate rusești și-au amplificat foarte mult potențialul și că aceste forțe armate sunt folosite de puterea rusească pentru a-și asigura statutul de „mare putere”, așa cum înțelege Moscova acest concept.”
Europa Liberă: Pentru mine au fost de remarcat două aspecte. Din raport rezultă că accentul pus de Rusia pe potențialul nuclear vine din îngrijorarea pe care o are conducerea de vârf în legătură cu faptul că armamentul obișnuit care există acum în Occident este un armament inteligent, cu țintire foarte precisă, punctuală chiar, și acesta ar putea constitui o concurență serioasă pentru forțele militare nucleare rusești.
Alexandr Golț: „Da, așa este. Deja de vreo patru ani puterea rusească este preocupată de concepția americană a loviturii globale instantanee. Moscova spune că s-ar putea întâmpla ca la un moment dat SUA să aplice o lovitură ne-nucleară forțelor strategice nucleare rusești și astfel să lipsească Rusia de argumentul ei principal din toate disputele internaționale.
De notat că nici pe departe nu toți experții sunt de acord cu acest concept. Dar cu toate acestea în Rusia se discută foarte mult la acest subiect. Vă reamintesc că SUA lucrează la concepția loviturii globale rapide cam de prin 2006, în timp ce Rusia și-a amintit de ea în 2013, când președintele Obama a propus reducerea și mai mult a plafonurilor de armament nuclear. Și în acel moment, pentru a-l refuza argumentat pe Obama, Moscova și-a amintit de lovitura globală rapidă.”
Europa Liberă: Al doilea aspect pe care l-am remarcat este că raportul vorbește despre modul în care conducerea rusească înțelege măsurile de prevenție. Sistemul de prevenție nu este văzut ca un status-quo, așa cum se înțelege el în Occident, ci ca un mecanism de neutralizare a agresiunii. Și dacă luăm în calcul că prin „agresiune” Kremlinul înțelege inclusiv orice amestec în treburile interne ale Rusiei, precum și dorința, cum se spune în document, Statelor Unite ale Americii de a schimba regimul de la Kremlin, atunci tabloul devine unul destul de sumbru. Adică este vorba nu doar despre sistemul de descurajare militară ca atare, ci și despre sistemul de descurajare morală dacă vreți, accentul pus pe propriile valori și implicarea oamenilor – nu a militarilor, a forțelor armate, ci a cetățenilor simpli, prin intermediul educației militar-patriotice. Acest lucru nu vă amintește sistemul de descurajare al Uniunii Sovietice?
Alexandr Golț: „Eu cred că în acest sens puterea rusească a mers mult mai departe decât cea sovietică. Nimeni în URSS nu discuta, cel puțin cu voce tare, posibilitatea de descurajare a amenințărilor ne-militare prin mijloace militare. În timp ce acum în Rusia există o puternică școală de gândire care vorbește despre faptul că Occidentul „perfid” cu ajutorul „revoluțiilor colorate” vrea să debarce Rusia și să încalce status-qvo-ul, și că Rusia trebuie să găsească o modalitate de a răspunde prin mijloace militare la aceste provocări ne-militare. Și putem presupune ce fel de mijloace nemilitare se au în vedere. În particular aș menționa instituirea Gărzii naționale, care e mai mare ca număr decât forțele terestre ale Federaţiei Ruse și sarcina căreia este de a lupta cu „revoluțiile colorate”. Lucru despre care, de altfel, analiștii militari ruși cu epoleți vorbesc destul de deschis.”
Europa Liberă: Raportul vorbește de asemenea despre numărul de militari ai tuturor formațiunilor care nu intră în subordinea Ministerului Apărării al Rusiei: Garda națională – 200 mii; Ministerul de Interne – 905 mii; Serviciul de securitate – 170 mii; Ministerul Justiției – 32 mii; Ministerul Situațiilor Excepționale – 289 mii, Serviciul federal de pază – 20 mii. Cifrele sunt unele impresionante, la fel ca și cifra cheltuielilor Rusiei pentru bugetul militar. Chiar dacă în 2017 această sumă s-a redus considerabil, totuși în condițiile unui buget auster și a unor prețuri mici la petrol aceasta pare a fi o povară grea pentru Federaţia Rusă. Ce a determinat un buget militar atât de exagerat? Este într-adevăr nevoie de a moderniza armata, sau este mai degrabă un buget făcut pe model sovietic, când în cuptorul armatei erau aruncați tot mai mulți și mai mulți bani, care în final alimentau schemele de corupție și întrețineau aparatul birocratic exagerat?
Alexandr Golț: „Eu aș spune că și una, și alta. Pe de o parte, este mai mult sau mai puțin evident că o mare parte din tehnica militară rusească este fizic foarte veche, aceasta a fost produsă cu 30-40 de ani în urmă și trebuie schimbată. Trebuie să se țină cont și de faptul că în ultimii ani s-au mărit considerabil plățile pentru militari și asta consumă sume mari. Și acest lucru este corect, pentru că militarul nu trebuie să fie sărac. Pe de altă parte, aceste cheltuieli nu sunt controlate în niciun fel, nu există nicio posibilitate de a discuta public de exemplu dacă Rusia are nevoie de patru, iar unii vorbesc despre șapte proiecte de forțe nucleare autonome, independente unele de altele. De exemplu SUA, care are un buget militar de 10 ori mai mare, are trei proiecte, nu șapte concomitent. Aceste cheltuieli ar fi putut fi raționalizate dacă puterea rusească nu ar fi secretizat tot ce ține de domeniul militar.”
Europa Liberă: Raportul respectiv a fost citit de comunitatea de experți de la Washington și din capitalele europene. Ce impresie trebuia să fi produs lectura acestui document?
Alexandr Golț: „Acum comunitatea de experți este preocupată de un joc destul de ciudat. Experții se adună și discută dacă actuala confruntare americano-rusă poate fi numită „nou război rece”, sau trebuie găsită alte denumire? O ocupație de altfel destul de neproductivă. Un moment foarte interesant este faptul că în prefața documentului general-locotenentul Vincent Stewart, șeful serviciilor speciale militare americane, subliniază legătura genetică a acestui raport cu documentele care erau elaborate în SUA în anii 1980, numite „Forța militară sovietică”. Pentru mine, omul care este într-o anumită măsură veteran al războiului rece, este un lucru foarte reprezentativ. Vrând-nevrând, noua confruntare înseamnă și revenirea la vechile forme de exprimare a propriului punct de vedere. Nu m-aș mira prea mult dacă în curând militarii ruși vor continua propria lor serie, ca răspuns la broșurile Pentagonului, care va avea o legătură genetică directă cu publicațiile din timpul războiului rece „De unde vine amenințarea globală”.”
