Turcia și-a ridicat marți vetoul cu care amenința să blocheze aderarea Suediei și Finlandei la NATO.
Site-ul Politico îl citează pe președintele finlandez Sauli Niinistö, care a anunțat acordul: „Miniștrii noștri de externe au semnat un memorandum trilateral ce confirmă că Turcia va sprijini cererea Finlandei și Suediei de a deveni membre NATO.”
Președintele turc Recep Tayyip Erdogan blocase anterior procesul, invocând îngrijorări cu privire la presupusul sprijin al Finlandei și Suediei pentru grupările kurde și pentru acordarea azilului unor militanți kurzi din PKK pe care. Turcia îi consideră “teroriști”.
Liderii celor 30 de țări membre ale Alianței sunt reuniți la Madrid, până joi 30 iunie, într-un adevărat “consiliu de război”, cum a fost numit de presă, pentru a-și redefini radical poziția și atitudinea față de Rusia, care, după ce a fost vreme de un sfert de secol un “partener strategic” al Occidentului, a regresat pe o poziție de ostilitate comparabilă cu cea a URSS-ului în anii cei mai întunecați ai Războiului Rece.
Presa din Spania se ocupă pe larg și astăzi de acest summit NATO. El Pais îl citează pe secretarul general Jens Stoltenberg, cu formula de acum cunoscută și foarte folosită: “Putin dorea să aibă mai puțin NATO la frontiere, dar acum are mai mult.”
Cotidianul spaniol conservator de opoziție El Mundo, scriind despre laudele pe care Joe Biden le aduce premierului spaniol Pedro Sànchez, amintește că la summitul de anul trecut președintele SUA îi acordase acestuia doar 30 de secunde. Acum, continuă El Mundo, dimpotrivă, cooperarea militară este deplină, iar Spania își deschide porturile în fața navelor SUA.
În Franța, Libération se ocupă de apărarea europeană, de structurile militare ale UE: dacă războiul din Ucraina i-a convins pe europeni să-și mărească bugetul militar, revenirea în forță a NATO și a umbrelei americane a retrogradat pe plan secund ambiția de a pune pe picioare rudimentele unei „apărări europene”, ambiție nutrită în special de Paris.
Criză politică în Italia: prăbușirea inexorabilă a Mișcării Cinci Stele
În restul continentului, presa se ocupă pe larg de feluritele crize politice naționale. Astfel, în Italia La Repubblica analizează prăbușirea inexorabilă a Mișcării Cinci Stele. Fondatorul acesteia, fostul actor Beppe Grillo, dispărut o vreme din politică, a reapărut pentru a încerca să-și salveze partidul, prăbușit în sondaje și slăbit de plecarea ministrului de externe Luigi Di Maio, care a luat cu el 60 de parlamentari.
În Germania, Die Linke într-o criză existențială
Tot printr-o criză trece și Die Linke, în Germania. Născut în 2007 din fuziunea dintre foștii comuniști din PDS, moștenitori ai partidului care a guvernat Republica Democrată Germană (RDG, DDR) în timpul Războiului Rece, cu WASG, o alianță pestriță a social-democraților, feluriților stângiști, neo-marxişti și militanți anti-globalizare din vestul țării, din fosta Germanie federală, Die Linke tocmai a înregistrat cel mai prost an electoral din istoria sa.
După 2021, mișcarea are azi doar 39 de aleși în Bundestag, cu 30 mai puțini decât în legislatura precedentă, ceea ce o face cel mai mic grup din parlament.
Grecia: migranți folosiți contra migranților
Le Monde scrie despre o revelație care a stârnit perplexitate și stânjeneală în Grecia: pentru a respinge migranții veniți din Turcia, poliția greacă folosește deseori alți migranți, transformați în sclavi și mercenari.
Sub titlul «Sclavi la porțile Europei», Le Monde (într-o anchetă realizată în comun și publicată simultan de « Lighthouse Reports », « Der Spiegel », « ARD Report München » și « The Guardian ») arată cum poliția greacă folosește migranți pentru a trimite noii sosiți ilegal înapoi în Turcia.
Potrivit ONG-urilor Human Rights Watch și Josoor, această tehnică a revenit foarte des, din 2020 încoace, în mărturiile victimelor acestor pushbacks (returnarea ilegală a migranților). În urma tensiunilor la frontiere din martie 2020, când Ankara a amenințat că va lăsa mii de migranți să intre în Europa, autoritățile elene par să fi intensificat această practică, în același timp pentru a preveni ca trupele lor să se apropie prea periculos de teritoriul turc, cum au confirmat trei ofițeri de poliție detașați la graniță. Această muncă forțată a migranților „se bucură de sprijin politic. Nici un polițist nu ar acționa astfel după capul lui”, confirmă un ofițer.
Luna și sacii cu fecale ai astronauților
In sfârșit, la Londra The Daily Telegraph analizează tot ce se știe despre o misterioasă rachetă care s-a prăbușit pe Lună – și nimeni (pe Pământ) nu o revendică.
Oamenii de știință de la NASA nu înțeleg cine se află în spatele lansării acelei rachete și de ce impactul acesteia s-a răspândit în două cratere distincte.
Aflăm cu această ocazie din Daily Telegraph că există sute de bucăți de resturi pe suprafața Lunii, piese de motor și rampe de lansare, ba chiar și fecale ale astronauților, lepădate acolo în pungi cu fermoar.
Rampele de lansare din din misiunile Apollo au lăsat un mare număr de cratere de până la 40 de metri diametru pe suprafața Lunii. În 2019, nava spațială Beresheet din Israel, prăbușită, a împrăștiat resturi pe o largă suprafață a lunii.
Cel puțin 47 de carcase de rachete NASA au lăsat „impacturi de nave spațiale” pe Lună, conform datelor din 2016 ale Universității de Stat din Arizona.
Cu toate acestea, spune NASA, „niciun alt impact al unei rachete asupra Lunii nu a creat cratere duble”, cum a făcut-o misterioasa rachetă prăbușită recent.
Japonia, Coreea de Sud, Rusia, India și Emiratele Arabe Unite își propun să trimită misiuni pe Lună în anul următor, în timp ce SUA intenționează să trimită prima femeie acolo în 2024.
