Zapați de la un canal de știri ucrainean la altul în aceste zile și probabil că veți găsi exact aceeași emisiune pe care ați părăsit-o pe canalul precedent.
Ani de zile, televiziunea de aici a fost extrem de variată, multe canale majore prezentând știri într-un mod care le-a definit independența sau a promovat agenda proprietarilor superbogați și a aliaților lor politici.
Războiul a schimbat toate acestea. Radical.
De când Rusia și-a lansat invazia pe scară largă, în februarie 2022, principalele canale TV difuzează aceleași și aceleași informații partajate - sistem cunoscut sub numele de Telemaratonul știrilor - pe care-l produc în coordonare cu înalți oficiali ai statului.
Inițial, Telemaratonul a fost considerat de mulți ca element de apărare împotriva încercării Rusiei de a subjuga propagandistic Ucraina. Dar 17 luni mai târziu, în vreme ce războiul a continuat fără a se întrezări posibilitatea încheierii lui, îngrijorările cu privire la controlul și influența imensă a statului asupra presei sunt în creștere.
„Maratonul propagandei” a devenit „o paradă a declarațiilor oficiale și a discuțiilor bombastice care nu răspund decât în mică măsură întrebărilor pe care și le pun zilnic cetățenii”,scrie Katerina Serhațkova, redactorul șef al instituției de presă independentă Zaborona, într-un editorial despre Telemaratonul de luna trecută.
„Problemă de securitate națională”
Pe 20 iulie, președintele Volodimir Zelenski a anunțat că i-a cerut prim-ministrului Denis Șmihal „să ia în considerare înlocuirea” ministrului Culturii și Politicii Informaționale Oleksandr Tkacenko, figură-cheie din spatele Telemaratonului. Câteva ore mai târziu, Tkacenko a spus că și-a prezentat demisia, susținând că a făcut-o înainte de a afla de sugestia lui Zelenski de a fi demis.
Tkacenko este, de luni de zile, ținta multor critici ale societății civile din varii motive, dar ultima picătură a fost se pare nemulțumirea publicului față de cheltuielile ministerului, în special pentru un plan de producție de filme și seriale TV susținute de stat.
Demisia lui Tkacenko a fost supusă aprobării parlamentului, dar nu este clar cum va afecta Telemaratonul probabila lui plecare.
Într-un interviu acordat RFE/RL pe 21 iunie, Tkacenko a respins criticile la adresa politicii sale media și a Telemaratonului, spunând că obiecțiile sunt rezultatul unei „perspective greșite”.
„Suntem în război, iar acest lucru a schimbat mentalitatea și comportamentul presei din Ucraina în întregime”, spune Tkacenko. „Aflați sub legea marțială, trebuie să respectăm cu toții restricțiile limitative impuse de armată de dragul securității și să acordăm prioritate declarațiilor oficiale”.
Printr-un decret din 19 martie 2022 care impune o „politică informațională unificată” conform legii marțiale, Zelenski a numit noua politică „o problemă de securitate națională” și a definit Telemaratonul ca o „platformă unică de informații pentru comunicare strategică”.
Legea ucraineană permite autorităților să preia controlul asupra instituțiilor media, să le suspende activitatea și să aplice cenzura în timpul războiului. În acest context, susținătorii susțin că politica media urmată de Zelenski și guvernul său nu este exagerată.
Telemaratonul, spunea Tkacenko în interviul acordat RFE/RL, este „pur și simplu un răspuns eficient la o nevoie evidentă de coordonare a informațiilor oficiale în timpul războiului”.
„Ceva asemănător cu un miracol”
Solidaritatea dintre cei mai mari radiodifuzori ai Ucrainei în tensionatele prime zile ale invaziei, când forțele ruse atacau Kievul, a fost considerată de mulți nu doar ca o necesitate, ci, în lumea instabilă a presei din Ucraina, ca „ceva asemănător cu un miracol”, a declarat Iana Liușnevskaia, analist senior al BBC/Monitoring Kyiv, pentru BBC/Monitoring Kyiv.
În contextul în care Rusia dezinforma pe toate canalele, cu mulți jurnaliști părăsind Kievul și informații rapide și precise greu de găsit, Telemaratonul s-a asigurat că transmisia în direct continuă și, afirmă susținătorii acestuia, a contribuit la dejucarea atacului rus inițial și la păstrarea statului ucrainean.
Emisiunea 24/7 constă în calupuri de emisiune de șase ore care sunt produse independent de canalele care participă la Telemaraton. Acest lucru are ca rezultat unele inconsecvențe și o calitate inegală a materialului jurnalistic, spune Liușnevskaia, care adaugă însă că, atunci când a fost creat sistemul, intervențiile autorităților și ale armatei, precum și informațiile verificate de la reporterii de pe teren, s-au dovedit cruciale și, uneori, salvatoare.
Formula de televiziune de război dezvoltată de producătorii Telemaraton include alerte imediate despre amenințările cu atacuri aeriene, coduri QR de pe ecran pentru strângerea de fonduri ale armatei, analize regulate ale liniei frontului cu hărți și date despre pierderile Rusiei, clipuri animate super-patriotice care seamănă cu reclame - și multe vorbe resentimentare.
Prezentatorii de știri îi salută pe oaspeții studioului cu sloganul „Glorie Ucrainei!” - la care aceștia răspund: „Slavă eroilor!” - iar interviurile se încheie adesea cu vorbele „Moarte dușmanului!” Expresii precum „mai puternici împreună”, „după victorie” și „băieții noștri” sunt comune, la fel ca expresiile folosite adesea pentru a denigra Rusia și rușii, precum „orcii” sau „rășiștii”.
Doar cu invitație
Inițial, la Telemaraton participau șase canale: canalul parlamentar Rada, postul public Suspilne și patru canale comerciale: ICTV/STB, 1+1, Inter și Ukraine 24, controlate sau strâns legate de magnații Viktor Pinciuk, Ihor Kolomoiski, Dmitro Firtaș, respectiv Rinat Ahmetov.
Potrivit lui Tkacenko, care în trecut a fost multă vreme manager al importantului trust media 1 + 1, ideea Telemaratonului a venit de la „șeful unuia dintre canale”. Dar mulți din industria mass-media se îndoiesc de asta, iar alții - inclusiv un personaj familiarizat cu problemele branșei, care a vorbit sub condiția anonimatului pentru a se proteja de o posibilă răzbunare - susțin că difuzarea unificată a fost inițiată de biroul lui Zelenski și Tkacenko.
Svitlana Ostapa, șefa adjunctă a organizației de monitorizare a presei Detector Media și președinta consiliului de supraveghere al Suspilne, a declarat pentru RFE/RL că, în prima zi a invaziei la scară largă, Tkacenko a informat-o că undele radiodifuzorului public vor fi preluate de Rada TV, administrată de stat, fără a furniza o decizie oficială cu privire la preluare.
Pe lângă începutul nu pe deplin transparent, se adaugă și faptul că nu toți marii actori-media au fost invitați la petrecere. Atrage atenția că mai ales Canal 5 și Priami, care sunt legate de fostul președinte Petro Poroșenko, nu au fost incluse în Telemaraton, nici Espreso TV, post orientat spre opoziție. În plus, aceste trei canale au fost lansate în sistemul național de difuzare digitală în aprilie 2022, ceea ce le limitează la transmisia prin satelit și streaming online.
În interviul acordat RFE/RL, Tkacenko a spus că canalele nu au fost incluse în Telemaraton, deoarece managerii lor și ministerul „nu au ajuns un compromis”. Nu a oferit detalii.
Editorul șef al Espreso TV, Anastasia Ravva, a declarat pentru RFE/RL că cei de la Telemataron nu au făcut nicio ofertă canalului pe care-l conduce la începutul invaziei la scară largă.
„La acea vreme, absența lui Espreso de la Telemaraton a părut ciudată”, a spus ea, adăugând că în opinia ei, faptul că nu au fost invitați s-a potrivit bine pentru că acum telespectatorii ucraineni „au cel puțin o alternativă”.
Ravva mai spune că autoritățile nu au explicat niciodată de ce au pus capăt accesului canalului Espreso la undele digitale, ceea ce a dus la o pierdere semnificativă de audiență și și-a exprimat speranța că își vor „recunoaște greșeala”.
Mâna Statului?
Criticii susțin că guvernul nu numai că a exclus unele organizații media importante din Telemaraton, dar a introdus și controlul statului asupra celor care s-au alăturat prin coordonarea activității lor și cofinanțarea acestora.
Tkacenko neagă asta.
„Nu există nicio redacție mare pe care să o pot controla”, a spus el pentru RFE/RL „ci șase canale cu propriii jurnaliști și propriile cutume editoriale.” Sistemul de șase ore reflectă autonomia lor, a adăugat el.
Ostapa susține că posturile TV participante la Telemaraton își formează planurile editoriale în mod independent și că Suspilne -- care a fost creat după protestele Euromaidan care l-au înlăturat de la putere pe președintele favorit al Moscovei, Viktor Ianukovici, în 2014 - încearcă să dea un exemplu de standarde jurnalistice și imparțialitate pentru ceilalți.
Ea a mai spus că părăsirea Telemaratonului, deși teoretic este posibilă, ar crea probleme semnificative și ar stopa dezvoltarea canalului emblematic Perși al lui Suspilne, deoarece acesta nu va apărea în emisiunea unificată, ci ar trebui să-l difuzeze singur.
Mai mult, o persoană care are informații din culisele Telemaratonului, vorbind sub condiția anonimatului din cauza sensibilității subiectului, a susținut că Tkacenko influențează, de la caz la caz, deciziile editoriale.
Tkacenko a spus că este „în legătură” cu mai multe grupuri de oameni care lucrează la Telemaraton, dar a respins această acuzație. El a mai afirmat că finanțarea parțială a canalelor de către stat - cu aproximativ 600 de milioane de hrivne (16 milioane de dolari) alocate pentru Telemaraton prin diverse instrumente din bugetul 2023 - nu afectează independența editorială a acestora.
„De fapt, fondul acordat de la buget televiziunii în Ucraina sunt bani de semințe în comparație cu ceea ce fac rușii în ceea ce privește finanțarea propriei propagande”, a spus el.
Tkacenko susține că „cifrele vorbesc de la sine”. El a subliniat un sondaj realizat de organizația independentă de dezvoltare media Internews, care arată că din cei 36% dintre ucrainenii care se informează de la televizor, aproximativ 94% sunt la curent cu Telemaratonul - și 96% dintre aceștia îl urmăresc în fiecare zi, în timp ce 84% au încredere în el.
„Aceste cifre sunt foarte mari pentru încrederea presei în Ucraina și arată că Telemaratonul este un succes”, a spus el.
Discutabil, sunt de părere criticii.
Un sondaj realizat de Detector Media, care a pus un set diferit de întrebări, prezintă o imagine foarte diferită. Potrivit acestui sondaj, aproximativ 45 la sută dintre ucraineni consideră că difuzarea unui singur punct de vedere oficial este inacceptabilă, chiar și în timp de război, și până la 70 la sută caută informații din alte surse din cauza lipsei de perspective diverse în Telemaraton.
„Masivă operațiune de PR”
Criticii spun că, pe măsură ce războiul continuă, Telemaratonul devine - după cum se exprimă Liușnevskaia - „o operațiune masivă de relații publice” pentru Zelenski, aliații săi politici și partidul său Slujitorul Poporului, care deține majoritatea în Rada Supremă, parlamentul Ucrainei. Forțele de opoziție, în special fracțiunea legată de Poroșenko și partidul său Solidaritatea Europeană, sunt adesea atacate - și, de obicei, nu au cum să se apere la Telemaraton.
Potrivit unei analize realizate de Detector Media, în perioada ianuarie-martie a acestui an, aproximativ 65 la sută dintre parlamentarii Rada invitați în studio erau de la partidul Slujitorul Poporului, care deține 241 de locuri în legislativ -- aproximativ 59 la sută. Alte 17 procente au fost din partidul Vocea, 6% din Batkivșcina, 4% din partidul Dovira și 4% din Solidaritatea Europeană -- care a fost substanțial subreprezentată la Telemaraton, deoarece deține 27 de locuri în parlament, sau 6%.
Între timp, câțiva apropiați ai lui Zelenski din cariera sa anterioară de actor au acum propriile emisiuni la Telemaraton. Unii dintre ei au jucat în Slujitorul Poporului, sitcom-ul despre un profesor care ajunge accidental președinte în care viitorul președinte a jucat rolul principal și care a fost produs de 1+1. Numele partidului politic îl preia pe cel al serialului TV.
Veteranii Slujitorul Poporului, Ievhen Koșovi și Oleksandr Pikalov, găzduiesc un program de știri satiric, Bairaktar News, care ironizează propaganda rusă și difuzează puncte de vedere politice care depășesc cu mult spiritul aparent apolitic și unificator al Telemaratonului. Iar Studio Kvartal 95, care a fost co-fondat de Zelenski și era cunoscut în trecut pentru acidul său umor politic, continuă să producă și să difuzeze spectacole de comedie care aplaudă autoritățile și ridiculizează adversarii acestora.
Telemaratonul a fost, de asemenea, criticat pentru că a acordat spațiu jurnaliştilor care au fost asociaţi cu poziţii pro-ruse, în special celor legaţi în trecut de canalele controlate de Ahmetov, cel mai bogat om al Ucrainei. Unii dintre ei au plecat după ce zeci de nume mari din presa ucraineană au semnat o petiție prin care se cere îndepărtarea lor, dar alții au rămas, în ciuda faptului că Ahmetov a anunțat închiderea tuturor canalelor sale în iulie 2022.
În noiembrie, foștii angajați ai Ukraine 24 au creat un nou canal, Ucraina mea, care participă la Telemaraton și are o relație călduroasă cu biroul lui Zelenski, potrivit Ostapa.
„Deplasare tectonica”
Este posibil ca apariția Telemaratonului să fi pus capăt erei în care o mână de miliardari cunoscuți sub numele de oligarhi dețineau o mare influență asupra mass-media din Ucraina. Pierderea influenței magnaților asupra televiziunii este „o schimbare tectonă pentru presa ucraineană”, spune Boris Davîdenko, redactor-șef al ediției ucrainene a revistei Forbes, pentru RFE/RL.
Magnații au fost puternic afectați de invazia la scară largă, afacerile lor fiind, în unele cazuri, distruse iar economia țării, în criză.
„În consecință, ei nu s-au opus prea mult preluării de facto și cel puțin temporare a activelor lor media, care mai degrabă le risipeau banii și nu le prea aduceau profituri”, a spus Davîdenko.
Destrămarea imperiului media al lui Ahmetov a fost actul final al unei confruntări dramatice dintre fostul om de afaceri din Donețk și Zelenski, desfășurată chiar înainte de invazia pe scară largă, în legătură cu așa-numita „lege anti-oligarhică” menită să reducă influența mediatică a magnaților.
În februarie 2021, înainte de a avea loc bătălia politică pentru legislație, Zelenski a deconectat trei rețele de televiziune controlate de Viktor Medvedciuk, un politician important care are legături strânse cu președintele rus Vladimir Putin și care a fost, mai târziu, arestat sub acuzația de trădare și predat Rusiei într-un schimb de prizonieri. O lună mai târziu, Ucraina a lansat un canal de stat în limba rusă, Freedom TV, care continuă să funcționeze.
Anterior, în 2014, după ce Rusia a ocupat Crimeea și a instigat la declanșarea războiului în regiunea Donbas, Ucraina a interzis majoritatea canalelor de televiziune rusești. În 2017, guvernul a introdus cote de limbă în emisiunile de radio și televiziune și a interzis rețelele sociale de top din Rusia, cum ar fi VKontakte.
De la începutul invaziei pe scară largă, televiziunea și alte organe de presă tradiționale au fost treptat detronate de Telegram, spune Liușnevskaia. Potrivit sondajului Internews, 74% dintre ucraineni optează pentru rețelele de socializare, în principal Telegram, atunci când doresc cele mai recente știri. Cifrele corespunzătoare pentru site-urile de știri, televiziune, radio și presa scrisă sunt de 42%, 36%, 11% și, respectiv, 3%.
Tkacenko a spus că este convins că „epoca de aur a televiziunii s-a încheiat” și că, după război, peisajul media al Ucrainei va fi „cu siguranță diferit”. Lăsând deoparte criticile privind controlul sporit al guvernului asupra televiziunii, el a spus că Ucraina „are nevoie de mai multe instrumente pentru a combate dezinformarea rusă”, cum ar fi reglementarea platformelor social-media și a comunicatorilor și coordonarea informațiilor strategice cu Uniunea Europeană și NATO.
Davîdenko, dimpotrivă, a avertizat că, pe măsură ce războiul continuă, societatea poate fi atrasă de o figură puternică - posibil, Zelenski - iar Telemaratonul poate fi un instrument util pentru politicienii cu tendințe autocratice.
„Dar această perspectivă este încă la un orizont îndepărtat”, a spus el.
„Proces tragic”
Aici și acum, există câteva semne încurajatoare pentru presa ucraineană, a declarat pentru RFE/RL Katerina Diaciuk, analist la Institutul de Informații de Masă din Kiev.
În primele luni ale atacului rusesc, unitatea a fost atât de strânsă încât criticile la adresa guvernului s-au evaporat practic. Mulți jurnaliști au recunoscut că s-au concentrat pe abordarea realității din timpul războiului și, uneori, au optat pentru autocenzură.
Dar instituțiile de presă au revenit treptat la rolul lor tradițional, iar investigațiile asupra corupției și relatărilor privind problemele interne au apărut din nou pe fondul eforturilor continue de a dezvălui detaliile crimelor, abuzurilor și alte fărădelegi pe care Rusia le provoacă ucrainenilor în timpul invaziei.
În ciuda războiului și a problemelor economice -- peste 230 de instituții de presă au fost închise din cauza ocupației ruse, a amenințărilor fizice sau a presiunii financiare -- Ucraina a urcat de la locul 106 la 79 în indicele mondial al libertății presei, întocmit anual de Reporters Without Borders (RSF), în 2023.
Și asta s-a întâmplat pe baza a ceea ce Diaciuk a descris drept „cel mai tragic proces din istoria presei ucrainene”.
Potrivit programului de monitorizare a crimelor de război din Rusia al institutului, forțele ruse au ucis 63 de jurnaliști ucraineni și angajați media de la începutul invaziei pe scară largă - 10 dintre ei în timpul exercitării profesiei, iar ceilalți fie în timp luptau înrolați ca soldați, fie în alte circumstanțe. Pe lângă acestea, 18 jurnalişti au fost răniţi, 14 sunt dispăruţi, iar 22 au fost răpiţi.
De asemenea, forțele ruse au ocupat sau distrus zece sedii redacționale, au bombardat 16 turnuri de televiziune și au oprit difuzarea ucraineană în teritoriile ocupate.
Institutul a documentat 519 crime împotriva jurnaliștilor și mass-media din Ucraina de la începutul invaziei pe scară largă.
„Durere și furie, asta simt jurnaliștii și angajații mass-media ucraineni, dar percepi totuși și o undă de optimism”, a spus Diaciuk. „În ciuda pierderilor, suntem din ce în ce mai puternici.”
