Linkuri accesibilitate

Testamentul lui Reagan și Gorbaciov e caduc: spre o nouă înarmare nucleară?


Exerciții militare, Rusia, 2017

Moscova a încălcat tratatul forțelor nucleare intermediare, iar Washingtonul a anunțat vineri 2 august că se retrage din tratat. Capitolul dezarmării reciproce, deschis în timpul războiului rece, pare astfel încheiat. Lumea se întreabă care vor fi consecințele. "Suntem pregătiți pentru o planetă fără tratatul INF și cu mai multe rachete rusești", a spus secretarul general NATO Jens Stoltenberg.

Testamentul lui Reagan și Gorbaciov e caduc: spre o nouă înarmare nucleară?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:22 0:00
Link direct


Tratatul asupra Forţelor Nucleare Intermediare (INF) sărbătorise pe 1 iunie 31 de ani. Câteva săptămâni mai târziu el a și fost îngropat, fără nici o ceremonie.

Ce a fost Tratatul INF

Semnat în 1987 de Reagan și Gorbaciov, Tratatul avusese ca rezultat eliminarea rachetelor nucleare de pe continentul European, care risca sa devină teatrul unei noi crize a rachetelor, precum Cuba in anii 1960. Era vorba de rachetele sovietice de tipul SS20, potrivit terminologiei NATO, și de cele americane de tip Pershing. Tratatul asupra Forţelor Nucleare Intermediare a fost rodul summitului americano-sovietic de la Reykjavik, din 1986, între Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, unul din pașii care aveau să ducă la sfârșitul Războiului Rece.

Liderul URSS Mihail Gorbaciov și președintele SUA Ronald Reagan, 8 decembrie 1987
Liderul URSS Mihail Gorbaciov și președintele SUA Ronald Reagan, 8 decembrie 1987

În Europa tăiată în două de Cortina de Fier, tratatul Forţelor Nucleare Intermediare era menit să evite repetarea unei crize cum fusese cea a crizei rachetelor nucleare din 1982. În acel moment, începând din 1977, URSS-ul instalase pe teritoriul său, în partea europeană, rachete nucleare capabile să atingă Europa occidentală, în vreme ce SUA instalase rachete Pershing II în RFG și alte țări occidentale.

Până în acel moment, și începând de la criza rachetelor nucleare din Cuba, cu 20 de ani mai devreme, în 1962, ambele părți rămăseseră la strategia descurajării. În caz de atac, riposta ar fi fost pe măsură, așa încât cursa înarmării însemna de a fi cel puțin la egalitate.

Ambele părți rămăseseră la strategia descurajării...

Acordul Reagan – Gorbaciov, Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare, acel INF din 1987, a dus la calmarea tensiunilor și la instaurarea unui control reciproc. Acordul interzicea orice rachetă care poate fi proiectată la o distanță între 500 și 5.500 km. Astăzi, 31 de ani mai târziu, NATO și SUA acuză Rusia că ar fi pus la punct rachetele numite Novator 9M729 care depășesc raza de acțiune de 500 km.

Mai mult, rachetele cu o rază de peste 500 km capabile să poarte o încărcătură nucleară trebuiau distruse pur și simplu, de ambele părți. Ceea ce s-a și întâmplat atunci.

Recent, Statele Unite reproșau însă Moscovei de mai mulți ani că nu respecta tratatul. Pentru NATO și Occident în general, noile rachetele rusești de tip SSC-8 (Novator în terminologia rusă) violează tratatul. Ele sunt construite pentru a purta foloase nucleare și sunt capabile sa atingă orașe europene în câteva minute. Rusia se apără spunând că rachetele Novator au o rază sub 500 km. Experții occidentali estimează însă că racheta poate străbate o distanță de 2.500 km.

Numărătoarea inversa a început pe 1 februarie, când Donald Trump a dat Rusiei șase luni pentru a se conforma prevederilor tratatului. Răgazul a expirat vineri 2 august. Moscova nu a dat înapoi. Între timp, europenii au purces la rândul lor la propriile lor verificări, iar serviciile secrete olandeze au ajuns la aceeași concluzie cu SUA: Rusia a pus la punct un nou sistem de rachete cu rază medie de acțiune care pot purta focoase nucleare. „Acest sistem mobil poate fi lesne ascuns de structurile de supraveghere și verificare, a spus Stoltenberg. Orașe germane precum Berlin, Frankfurt, sau München ar fi direct în raza lui de acțiune”, cum a avertizat secretarul general NATO.

Rachetele sunt foarte mobile...

Cu o lungime de până la 8 metri și un diametru de o jumătate de metru, rachetele sunt foarte mobile, putând fi trase de pe un camion special de dimensiuni mari, așa-numitul sistem Iskander. Pentru a-și dovedi buna credință, Rusia a prezentat în ianuarie, la Moscova, o asemenea rachetă în fața presei internaționale, dar era vorba doar de o variantă de expoziție, întreaga ceremonie a prezentării rămânând neconvingătoare.

Lacunele defunctului tratat

Tratatul INF avea o mare lacună: semnat de SUA și URSS, el nu privea decât semnatarii, Washington și Moscova. Odată cu creșterea puterii economice și militare a Chinei, tratatul începuse să se dovedească necorespunzător. China e considerată a poseda circa 300 de ogive nucleare. Sigur, arsenalul e mai puțin impresionant decât cel al Rusiei (peste 6.500 ogive) sau cel al SUA (peste 6.000 ogive), însă la egalitate cu cel al Franței (300 ogive). Or, majoritatea rachetelor chinezești se încadrează între cele pe care le acoperea tratatul INF.

Urmează o nouă cursă a înarmărilor?

Ţările est-europene, în special Polonia şi statele baltice, se consideră tot mai ameninţate de arsenalul nuclear al Moscovei şi cer ca NATO să dezvolte noi sisteme de apărare.

În acest context, NATO analizează posibilitatea modernizării sistemelor antibalistice din România şi Polonia cu scopul de a contracara noile rachete cu rază intermediară de acţiune Novator dezvoltate de Rusia. SUA se pregătesc acum să desfășoare rachete non-nucleare in Europa, iar Polonia s-a oferit candidată.

Toată lumea are acum ochii pe anul 2021, când va expira tratatul New Start, semnat în 2011, pentru zece ani, și care limita numărul rachetelor nucleare strategice, cu rază lungă de acțiune. Nici acel tratat nu privește în vreun fel China.

Lumea riscă să se întoarcă la o atmosferă similară cea a anilor 1960...

Dacă nici acela nu va fi reînnoit, atunci lumea riscă să se întoarcă la o atmosferă similară cea a anilor 1960, când nici un tratat nu limita cursa armamentului nuclear.

Baza belgiană de la Kleine-Brogel

Un raport NATO care a ajuns în presă luna trecută detalia locurile în Europa unde sunt stocate rachete nucleare „ne-desfășurate” SUA și bombe gravitaționale B61: bazele militare de la Kleine-Brogel în Belgia, Büchel în Germania, Aviano și Ghedi-Torre în Italia, Volkel în Olanda și Inçirlik în Turcia.

În privința Belgiei, țara care adăpostește cartierul general al NATO, prezența unor rachete nucleare americane “ne-desfășurate” (ogivele “desfășurate” sunt cele deja instalate pe rachete) era un secret de Polichinelle de mai multe decenii. Depozitul este cunoscut, el se află pe baza aeriană din localitatea flamandă Kleine Brogel, iar de altfel recent ministerul belgian al Apărării a cerut companiei Google să estompeze imaginile aeriene ale bazei aeriene de la Kleine Brogel, însă cu toate astea instalațiile militare sunt încă vizibile pe Google Earth, motiv pentru care Belgia vrea să dea Google în judecată.

Ultima dată când a fost invocată posibilitatea ca teroriști să caute să organizeze un atac asupra bazei nucleare din Belgia a fost în 2003, când fostul fotbalist belgian-tunisian Nizar Trabelsi a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru că pregătea un atac cu un camion de explozibili asupra bazei americane de la Kleine Brogel.

În octombrie 2013, după ce și-a executat complet sentința, Trabelsi a fost extrădat în Statele Unite, dar o vreme, de la sfârșitul lui 2007 la începutul anului 2008, a funcționat o alertă maximă în Bruxelles, când autoritățile interceptaseră indiciile unui complot islamist pentru a-l elibera pe Trabelsi din închisoare.

Vezi comentarii (2)

XS
SM
MD
LG