Pe fundalul manifestațiilor cu violență iconoclastă care se răspândesc în Europa, în Belgia furia mulțimii este dirijată în special împotriva statuilor regelui al II-lea, cel care a posedat, cu titlu personal, o bună parte din Africa, mai precis ceea ce a fost apoi Congo Belgian, devenind sub dictatorul Mobutu - țara numită Zair, iar în ultimele decenii: Republica Democrată Congo (RDC).
Țara multietnică numită astăzi Congo a dat naștere unor importante mitologii literare și cinematografice. De pildă, romanul lui Joseph Conrad Heart of Darkness, care a stat la baza filmului lui Francis Ford Coppola Apocalypse Now, se bazează pe experiența lui Conrad pe o navă comercială belgiană care urca fluviul Congo în plin regim colonial de exploatare intensivă a cauciucului.
Statuile controversate ale unor figuri celebre au fost dărâmate, în contextul protestelor antirasiste
Belgia nu s-a împăcat decât parțial și foarte recent cu trecutul său colonial. Însemnele lui încă presară orașele, în special Bruxelles, de la Rue des Colonies în plin centru, până la splendidul Muzeu al Africii din Tervuren. Acum însă, protestatarii vizează în primul rând statuile regelui Léopold, cel care l-a plătit pe exploratorul Stanley (“Dr. Livingstone, I presume?”) pentru a parcurge teritoriile încă neocupate și care a obținut din partea marilor puteri, în urma unei conferințe internaționale în 1885, să ocupe acel uriaș teritoriu cu titlu personal, în numele său propriu (și cu numele aproape ironic de: Statul Independent Congo, État indépendant du Congo).
În Bruxelles, primărița din Molenbeek anunță acum că dorește găsirea unui alt nume pentru importantul bulevard Léopold II. Statuile lui Léopold sunt peste tot, chiar și în apropierea instituțiilor europene, dar ambiguitățile nu se opresc aici. Al doilea album al aventurilor celebrului personaj de bandă desenată Tintin e situat în Congo. De altfel, în 2010 un cetățean congolez a încercat fără succes să obțină, în fața tribunalului din Bruxelles, interzicerea albumului Tintin au Congo, sau cel puțin ca el să se vândă doar învelit în plastic de protecție și însoțit de explicații.
Regimul colonial belgian în Congo a fost bazat aproape exclusiv pe extragerea cauciucului și a altor materii prime, iar pe asta s-a ridicat întreaga infrastructură și toată administrația uriașei regiuni. Violența a fost multiplă, permanentă, realitatea ei indiscutabilă. De pe atunci se spun cele mai mari orori despre colonialismul belgian, care a fost ținta unei campanii britanice permanente.
Unul dintre primii care au denunțat ororile din Congo a fost de altfel chiar scriitorul britanic Arthur Conan Doyle, mai cunoscut ca autorul romanelor polițiste cu detectivul Sherlock Holmes. Până prin anul 2000, însă, subiectul era repede expediat în dezbaterile publice si în manualele școlare din Belgia.
Cotidianul belgian Le Soir a trecut în revistă cele 10 principale mituri despre colonizarea belgiană în Congo. Principalul și cel mai persistent este acela al «complotului britanic». Si anume: presa și voci influente britanice precum Conan Doyle ar fi influențat opinia publică internațională, exagerând ororile din Congo, deoarece Anglia însăși râvnea la acele uriașe și bogate teritorii.
Argumentul nu e lipsit de pertinență, dar asta n-ar trebui să diminueze responsabilitatea istorică a Belgiei. La urma urmei, nu e vorba de a compara care din regimurile coloniale a fost mai crud și mai distrugător, ci de a constata că Belgia nici astăzi nu își face o mea culpa convingătoare, o metanoia. Până la urmă, pentru restul planetei din cele trei sferturi de secol de dominație belgiană în Congo nu va rămâne deloc imaginea de misiune civilizatoare pe care ar fi dorit-o regele Léopold, ci fraza obsesivă a personajului Kurtz din romanul lui Conrad (repetată de personajul cu același nume în Apocalypse Now al lui Coppola): "The horror! The horror!"...
